944 matches
-
tremură, strigând înnebunite către lumină Pe aripile palpitante ale astrelor-lebede ! Aud chemări după chemări ale omului, plecate pe căi nevăzute Din trecutul adânc până în viitorul ce nu s-a născut încă. Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat Acel suflet, acea pasăre fără lăcaș Ce zi și noapte, pe lumină și beznă, De la un țărm cunoscut la altul neștiut, aleargă ! Tot golul e umplut de Cosmosul înaripat și de cântul său unic: Nu aici ! nu aici ! mereu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
născut încă. Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat Acel suflet, acea pasăre fără lăcaș Ce zi și noapte, pe lumină și beznă, De la un țărm cunoscut la altul neștiut, aleargă ! Tot golul e umplut de Cosmosul înaripat și de cântul său unic: Nu aici ! nu aici ! mereu în altă parte ! Poetul însuși se confundă, devine zborul eliberării radicale, dincolo de dincolo, zbor care nu se mai oprește și care nu mai știe de sine. * Revelația transposibilului a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
azi de unde să mai vină Cu jumătatea mea cam plină? Berzele în România Nu-s biolog, nici păsărar, Dar îmi confirmă niște date, Că-n România, din păcate, Azi berzele vin tot mai rar. Protecție Legea cu strictețe ocrotește, Pe înaripata migratoare; În schimb, cea de noapte, răpitoare, O mai protejează... câte-un pește. Rectificare „Bogata-și pupă boii-n bot, Îmbătrânind cu boi cu tot” Azi o fată de-i pețită, Nu-i la fel ca altădată, Căci aleasa-i
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
a pârâului. Iute, călătorii își strânseră lucrurile și plecară, înfundându-se în întunecimea tainică a pădurii. Merseră ei ce merseră și, deodată, se loviră de un cal uriaș. Ne, he, he! Cine sunteți și ce căutați, necheză cu furie calul înaripat. Noi suntem trei creștini, care încearcă s-o găsească pe Baba Iarna! Apăi, multă cale-i până la Peștera Uitării! Dar n-o veți vedea, căci peștera este ferecată. Ne or ajuta Sfântul Gheorghe și bunul Dumnezeu! se rugă Vasilică. Unde
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
trebui să merg, ca să aflu răspunsul. Dar deocamdată o să merg cu tine și poate ne întoarcem amândoi la Platou. Atunci, așa rămâne, am stabilit eu. Mi se părea absolut nimerit să mergem pe același drum, dacă eu eram Lup Albastru înaripat iar el era Lup Rege încoronat... Se potrivea exact să avem aceeași direcție. Era mai mult decât un destin: era un adevăr esențial. Așa că am rămas nedespărțiți din acel moment... Alergând alături prin zăpadă, am constatat că aveam multe lucruri
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
citești când ele sunt așa de prietenoase! LUMEA COPILĂRIEI Lumea copilăriei este cea mai mare lume din lume. Ea nu are granițe. Niciun copil nu poate spune de unde începe și unde se termină lumea copilăriei sale. Copilăria este lumea viselor înaripate, lumea jocului și a râsului zglobiu. Este lumea inocenței și a fericirii. Ea este pretutindeni unde există copii și părinți care le pot clădi și apăra această lume. Cred că toți copiii au dreptul să trăiască în lumea copilăriei, adică
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
i-am răspuns nimic, pentru că a trecut pe lângă noi poloneza, dansând cu un coleg de care, instinctiv, mă temeam. S-a făcut nevăzută pierzîndu-se în vălmășagul perechilor, iar eu am rămas cu stăpâna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat, făcând de câteva ori înconjurul sălii. ― Sânt amețită, mi-a spus ea și s-a desprins fluidă din brațele mele. După ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în mulțime, căutând poloneza care mă atrăgea ca un magnet
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prin dârzenia ei să mă intereseze. Pe ea o voi cuceri prin luptă și nu voi depune armele înainte de a capitula. Ca să ajung la inima ei, n-o să umblu pe căi ocolite, lăturalnice, ci pe drumul mare, zburând pe cai înaripați. Nu mă vrea? O vreau eu și va fi a mea cu voia ori fără voia ei. Așa scrîș-neam cu pumnii strânși, răscolit de ea, gîndindu-mă la vestita replică a voievodului moldovean. Îmi trebuia răbdare și perseverență. Nu se poate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
clădisem cu atâta trudă. Am recitit din simplă curiozitate, apoi cu interes tot mai cres-cînd, numeroase pasaje din scrisorile mele. Dumnezeule, eu le scrisesem? Fusesem în stare să aștern pe hârtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemările înaripate ale iubirii, strigătele deznădejdii, tânguirile dorului neîmplinit, în fine, o avalanșă a tuturor elementelor dragostei, ale marii dragoste. Cine-mi dictase toate astea? Cum se născuseră sub condei? Căci nu le recunoșteam ca fiind ale mele. Era opera altcuiva din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
La primul etaj, erau primiți clienții. Femeile așteptau la etajul superior. Fresce, mozaicuri, coloane ciobite, capiteluri răsturnate (Efesul a avut parte și de incendii și de cutremure), sarcofage de piatră, vase de pământ ars, o splendidă sculptură reprezentând o Nike înaripată, un orologiu solar, trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o senzație de vechime trucată, de scenografie arheologică. Prea sunt frumos aranjate unele vestigii. Mâncăm, din pachete aduse de pe vapor, pe mesele înșirate afară ale unui restaurant care are
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu prisosință vechiul nume, Strada Scursurilor. Copiii din vecinătate năvăleau de pe aleile dintre zidurile grosolane care șerpuiau pe sub streșinile diforme ale caselor cu un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii. — Trec preoții de la Templul Namban cu o colivie mișto! Cei trei misionari râdeau auzind glasurile copiilor și încetineau pașii, ca și cum ar fi așteptat niște prieteni. Templul Namban, cum era cunoscută, în popor, biserica misionarilor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o altă cale, mai simplă, mai puțin periculoasă, mai... Să se inspire chiar din scrierile copilului? Să-l ucidă cu propriile lui arme? Asta i se părea genial, poate urma să îi vină chiar de acolo o idee... Ușurat și înaripat de acest nou gând salvator, Mircea deschise unul dintre ziarele în care apăreau cronici literare referitoare la acest puști, pe numele lui Elefterie Măceș. Citi repede, înfrigurat, temându-se în fiecare clipă că nu va găsi ceea ce căuta. Și, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să încheie un armistițiu, pentru a-l însoți pe Florismart, la fel a procedat și Rogero. În drumul lor ei au întâlnit un pitic care le-a implorat ajutorul pentru doamna sa, răpită de către un vrăjitor călare pe un armăsar înaripat. Deși n-aveau de loc poftă să se lase îndepărtați de la țelul călătoriei lor, ei nu au putut, totuși, să rămână nepăsători la acest apel. Doi dintre ei, Gradasso și Rogero au pornit deci după pitic. Mandricardo a rămas la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care era pricina supărării sale. Vai! Domnul meu,zise el, plâng o tânără și fermecătoare prietenă, logodnica mea, care mi-a fost răpită de un nemernic - un demon, mai bine zis, care,a coborât din văzduh, călare pe un cal înaripat, a înșfăcat-o și a dus-o țipând în vizuina sa. L-am urmărit peste stânci și râpe până ce calul nu m-a mai putut purta, iar acum nu-mi mai rămâne altceva de făcut decât să-mi curm viața
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a călăuzit-o pe Bradamanta printre stânci și prăpăstii, peste torente repezi și trecători înguste, sfătuind-o ce să facă pentru a duce planurile la bun sfârșit. Numai că în castel nu se poate pătrunde cu forța, iar calul acela înaripat îți va zădărnici orice încercare, dar trebuie să știi că vrăjitorul are un scut ce răspândește o lumină atât de puternică încât te orbește dacă-l privești. Nu te gândi să eviți această lumină închizând ochii, căci atunci,nu vei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-a apropiat de stânca în a cărei creștet se înălța castelul, și, pentru a-l atrage pe vrăjitor în luptă, ea suflă în corn, adăugând la aceasta strigăte de provocare. Vrăjitorul nu întârzie să se arate, călare pe armăsarul înaripat. Bradamanta a încercat o mare uimire amestecată cu un simțământ de bucurie, când a văzut că acest om descris ca atât de formidabil, n-avea nici lancie, nici ghioagă și nici vreun alt soi de armă. El nu purta decât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
atât de formidabil, n-avea nici lancie, nici ghioagă și nici vreun alt soi de armă. El nu purta decât un scut pe braț, acoperit cu o bucată de pânză, iar în mânaă ținea o carte deschisă. Cât despre calul înaripat, acesta n-avea nimic de vrajă în el, era un animal natural dintr-un soi ce trăiește pe munții Riphaeni. Ca și grifonul, el avea cap de vultur, picioare prevăzute cu gheare lungi și aripi acoperite cu pene, restul trupului
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-l distra și a-l împiedica să se mai gândească la războaie și la lupte. Dar vai, toate străduielile mele au fost zadarnice! Acum, ia , te rog, tot ce am,dar lasă-mi băiatul. Ia-mi scutul, ia acest armăsar înaripat, eliberează-ți prietenii pe care-i vei găsi, poate printre prizonerii mei, dar lasă-mi-l pe Rogero; sau dacă mi-l iei, ia-mi și viața care nu va mai avea nici un preț pentru mine. Bradamanta răspunse: Bătrâne nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
iasă înainte, puși de Alcina să-i împiedice supușii de a fugi de pe pământul său. Rogero îi mulțumi mirtului și se pregăti să-și vadă de drum. În primul moment el s-a gândit să se urce pe calul său înaripat și să treacă muntele în zbor, dar era, însă, prea nesigur de puterea sa de a-l conduce pentru ca să mai aibă poftă de a se hazarda într-un nou zbor, iar în afară de aceasta, era aproape rupt de foame. A apucat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
căci Rogero îl recomandase în deosebi atenției sale. Ea l-a ajutat să-și regăsească armele și mai cu seamă acea lance cu vârful de aur care fusese odată a lui Argalia. Melissa s-a urcat cu el pe calul înaripat și în scurt timp a ajuns pe calea aerului la castelul Longestillei, unde a sosit și Rogero curând după ei. Apoi, prietenii noștri au petrecut un scurt răstrimp în convorbiri plăcute și pline de înțelepciune cu buna Longestilla și virtuasa
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vor să acostăm, șopteau marinarii. Germanicus le porunci totuși să încerce. Voia să meargă la sanctuar, să fie inițiat, prin riturile secrete de purificare, în misterele Celor Puternici, să ardă tămâie la picioarele lui Nike, faimoasa statuie sacră a Victoriei înaripate pe care un rege din Orient, Demetrios Poliorketes, le-o închinase în semn de mulțumire pentru o victorie pe care o repurtase. De fapt, toate acestea erau un slab antidot împotriva spaimei. Gajus îl privea neliniștit și se gândea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ultimei revărsări, în colțuri erau grămăjoare de nisip. În jurul edificiului nu se mișca nimic, nici un animal, nici un om. Barca acostă, și începură să urce treptele. În templu puteai intra numai dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile tuturor lucrurilor pe care le vedeau erau enorme, încât îi amețeau. Pe fațadele pilonilor erau sculptate mii se semne riguros aliniate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aproape că s-a înserat. Apoi s-au dus acasă. A fost ultima despărțire, a bunicuței, de Blândețea ei, cea frumoasă ca o ca un soare. A fost ultima oară, când, la despărțire, și-au urat noapte bună și vise înaripate, pentru că, peste noapte, bunica Cica a murit. Ce plâns, și ce jale, au urmat,în familia Zbârnu, și-n familiile rudelor și prietenilor acestora, plâns și jale generate de stingerea, pe neașteptate, a dulcii lor bunicuțe. Căci, de mulți ani
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aproape ni se amestecaseră degetele din tine ieșeau aburi de lumină părul creștea încă se cârlionța prin palmele mele trezește-te îmi spuneai și eu aveam ochii mari mai mari decât toată livada asta plus marea pitică trasă de căluți înaripați. ca și cum prin creier mi-ar fi tropăit tot universul tot trecutul toate plecările) dilara este. n-a venit azi. n-am vorbit despre importanța culesului la timp. nici despre lădițele cămara în care o să ne depozităm toată singurătatea și eu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații toți o admirau, Iar unii, mai puțin timizi, Din când în când, în jocu-i se prindeau. Și-n blând senin de soare auriu, În tot văzduhul ea se lăfăia, Până-ntr-o zi, când un erete-nfometat Plană și o surprinse
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]