917 matches
-
între viață și moarte. Câinele cu trei capete, Cerber, eriniile, spirite feminine ale răzbunării, kerele, entități ale morții și ale distrugerii apărau ținutul morților de intruși. Zeul grec al morții era Thanatos, fratele lui Hipnos, zeul somnului și apărea deseori înaripat. El aparținea generației preolimpiene și nu ținea seama de puterile celorlalți zei, ci îndeplinea totul după bunul său plac. Literatura grecilor antici nu oferă o imagine unitară a lumii de apoi. Deși ideea existenței sufletului sau a unei individualități de după
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
alți frați de-a ei și a altor creaturi monstruoase. Tărâmul regelui Iobates, Licia, era terorizat de către Himeră. Acesta îi ordonă lui Belerofon să o ucidă. Autorul cărții "Bibliotheca" descrie moartea ei astfel "„Belerefon a urcat pe Pegas, calul său înaripat născut din Medusa și Poseidon, și zburând sus în aer a doborât Himera folosind arcul și săgețile sale”". Al. Mitru descrie cum Belerofon, sfătuit de Atena, aruncă țepușe de plumb în gurile Himerei, plumbul se topește datorită focului himerei și
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
noastre de compozitorul Gheorghe Dumitrescu, în opera "Ioan Vodă cel Cumplit". Prin cântecele sale, Gavriil Musicescu a fost prezent în toate manifestările patriotice și culturale ale țării. În septembrie 1877, cu prilejul marii întâlniri de la Universitatea din Iași, compune un înaripat marș eroic intitulat "Arme, arme". Sub titlul "Fiii României", marșul s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei. Soldaților români le-a mai închinat cântecele "Moartea vitează" și "Oșteanul român", pe versuri populare. O remarcabilă autenticitate artistică
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
latura dinspre Bulevardul Regina Elisabeta își găsesc echilibrul în șirul de coloane înalte care se află pe partea opusă. Motivele decorative sunt de evidentă inspirație antică, cu stilizări și prelucrări în stilul epocii. Săbii, stilete, scuturi, lănci, coifuri, săgeți, Victorii înaripate, zeități ale războiului fac aluzie, toate, la mediul militar. Sala Maură se află plasată în prelungirea Sălii de Marmură. Ea are pereții îmbrăcați în lambriuri din lemn de calitate, cu motive ornamentale discrete. Plafonul este conceput din casete, decorate cu
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
O curiozitate deosebită o prezintă colecția de caricaturi, mumia adusă din Egipt și un arc de care se leagă o întreagă poveste..."" Elemente din decorațiunile castelului au devenit pentru Prințesă sursă de inspirație pentru decorarea Palatului Elisabeta din București. Grifonul înaripat, întâlnit atât pe blazonul familiei Karátsonyi cât și la piesele de mobilier în stil Empire din castel, poate fi văzut și în decorațiunile palatului din București în diferite ipostaze. După piesele de mobilier de renaștere spaniolă (o parte păstrate la
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
singura care o putea străpunge pe Medusa) și de Atena, care îi dădu un scut de bronz în care vedeai ca într-o oglindă. Perseu mai primi coiful lui Hades - care făcea invizibil pe cel care-l purta - , niște sandale înaripate și o traistă care se mărea sau se micșora pe măsură ce puneai în ea de la nimfe. În lunga sa călătorie el întâlni pe bătrânele graie (în greacă "graiai" înseamnă "bătrânele"), surorile gorgonelor. La sfatul lui Hermes, Perseu le fură singurul ochi
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
se îndreptă către ea, privind-o prin scut și dintr-o singură lovitură, îi reteză capul. Îl ia apoi cu sine și zboară repede înapoi în Grecia, înainte ca celelalte gorgone să se scoale. Din trupul Meduzei au ieșit calul înaripat Pegas și uriașul Chrysaor. În călătoria lui Perseu spre casă, în Libia, din capul Meduzei cădea sânge. Conform legendei, acesta s-a transformat în șerpi și a prefăcut Libia în pustiu. Apoi Perseu ajune la titanul Atlas. Acesta - deoarece zeița
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
lui Jupiter i-a revenit Cerul, lui Orcus lumea subpământeană, iar lui Neptun Împărăția apelor. El sălășluia în fundul mării împreună cu soția sa, "Amphitrite", alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin și purtat de un car tras de cai înaripați, spinteca valurile. Neptun stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniștite, el scotea insule la iveală sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să se închege lacuri. O dată el a
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
pricina, l-a silit pe Mercurius să-i înapoieze vitele. Auzind însă sunetul minunat al lirei, zeul s-a învoit să i le lase în schimbul noului instrument. Mai târziu, tot de la Apollo a primit Mercurius și faimosul "caduceu" (un baston înaripat, cu doi șerpi încolăciți în jurul lui), care a devenit - alături de pălăria cu boruri largi și de sandalele de aur înaripate - unul dintre atributele zeului. Mândru de istețimea fiului său, Jupiter l-a făcut pe Mercur mesagerul zeilor. În această calitate
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
să i le lase în schimbul noului instrument. Mai târziu, tot de la Apollo a primit Mercurius și faimosul "caduceu" (un baston înaripat, cu doi șerpi încolăciți în jurul lui), care a devenit - alături de pălăria cu boruri largi și de sandalele de aur înaripate - unul dintre atributele zeului. Mândru de istețimea fiului său, Jupiter l-a făcut pe Mercur mesagerul zeilor. În această calitate, în majoritatea legendelor Mercurius joacă un rol secundar. El participă, de pildă, la gigantomahie (luptă mitică a giganților împotriva zeilor
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
într- un duel absurd - poetul este copleșit de amărăciune, luându-și rămas bun de la acea Țară de robi și de stăpâni sătui. Lira lui Lermontov, cu rezonanțe adânci și bogate, a vibrat pentru tot ce este simțire înaltă și gând înaripat, iar alături de admirabilele simboluri care vădesc resursele nemăsurate ale unui romantism activ de factura revoluționară, poetul și-a închinat multe versuri lirice patriei pe care, fidel și generos a iubit-o cu toată puterea sufletului său furtunos.
Mihail Lermontov () [Corola-website/Science/304263_a_305592]
-
desprins din franciză originală Yu-Gi-Oh!, cu un nou protagonist, Judai Yuki (numit Jaden Yuki în versiunea din S.U.A), si o nouă poveste, totuși, Yugi apare în primul episod, dăruindu-i lui Judai o carte (Winged Kuriboh, sau Kuriboh Înaripat)."GX"-ul din titlu înseamnă Generation Next (Generația Următoare). Subiectul acestei serii se concentrează asupra vieții într-o școală pentru tinerii dueliști, cunoscută ca Duel Academy (Academia Duelului). De asemenea, produsă de NAS, a fost prima dată difuzată la TV
Yu-Gi-Oh! () [Corola-website/Science/311776_a_313105]
-
numai în război ci și în tot felul de neînțelegeri între muritori. În trecut, viața era asociată cu aerul pentru că necesitatea de aer era vitală. Păsările zburau prin masa de aer și erau deseori asociate cu spiritele vieții. Pentru că zborul înaripat era considerat ca o victorie asupra morții, ea a fost asociată cu victoria. Acesta este motivul pentru care Victoria este asociată cu zeița înaripată Nike. Nike este o asemănare a Atenei și este, în general, o Atena cu aripi. Cel
Nike () [Corola-website/Science/310047_a_311376]
-
vitală. Păsările zburau prin masa de aer și erau deseori asociate cu spiritele vieții. Pentru că zborul înaripat era considerat ca o victorie asupra morții, ea a fost asociată cu victoria. Acesta este motivul pentru care Victoria este asociată cu zeița înaripată Nike. Nike este o asemănare a Atenei și este, în general, o Atena cu aripi. Cel mai interesant aspect din viața lui Nike erau sărbătorile organizate pentru celebrarea marilor victorii ale Greciei Antice. Cea mai faimoasă a fost bătălia de la
Nike () [Corola-website/Science/310047_a_311376]
-
sau figuri de animale fantastice cu trupuri de animal, aripi și capete de om. Relieful contribuie la ornamentarea perețiilor palatelor sub forma frizelor ce înfățișau de obicei regi pe tron, șiruri de prizonieri, scene de lupte sau vânătoare și zeități înaripate. Exemple: Statuia regelui Assurnasirpal al II-lea, "Assurbanipal la vânătoare", "Leoaică rănită", "Leu argonizând". Începând cu mileniul II î.Hr. Babilonul ajunge a fi cel mai important oraș comercial și militar datorită victoriilor obținute de regii babilonieni asupra mesopotamiei. Arta babiloniană
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
pe zei, el îi poruncește corinteanului să ucidă Himera, un animal care îi devasta ținuturile și îi răpea turmele. Iobates spera că astfel Belerofon va fi omorât de Himeră. Știind că nu poate birui Himera decât acela care stăpânește calul înaripat Pegas ieșit din trupul Meduzei, Belerofon merge în căutarea calului și află că Pegas coboară adeseori pe vârful muntelui Acrocorint să bea apă din izvorul Pirene. Eroul nu reușește să prindă calul înaripat, însă urmând sfatul profetului Polidos se culcă
Belerofon () [Corola-website/Science/305595_a_306924]
-
birui Himera decât acela care stăpânește calul înaripat Pegas ieșit din trupul Meduzei, Belerofon merge în căutarea calului și află că Pegas coboară adeseori pe vârful muntelui Acrocorint să bea apă din izvorul Pirene. Eroul nu reușește să prindă calul înaripat, însă urmând sfatul profetului Polidos se culcă lângă izvorul Pirene, aproape de altarul zeiței Palas-Atena. Zeița i se arată în somn, îi oferă niște frâie de aur și îl învață cum să prindă calul. Astfel Belerofon reușește să îl captureze pe
Belerofon () [Corola-website/Science/305595_a_306924]
-
alte poeme" (1959) în care «nu mai găsim nici retorica whitmaniană din primele poeme, nici lirismul sentimental din "Cântice"»; «versul se clasicizează, anecdota și morala pătrund în poem»; «ereticul Miron Radu Paraschivescu străbate și el, fără revoltă, deșerturile literaturii sfătoase, „înaripate“ (cum o numește critica momentului), scriind, pe teme curente, poeme didactice și reflexive, fără originalitate» (SSra, I 24), după cum certifică Eugen Simion. Dar printre textele ce se constituie în tributul dat și de Miron Radu Paraschivescu proletcultismului - "Cântarea României, Cinci
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
amestecat cu elemente autohtone. Se compune dintr-un gol de ușă terminat în arc trilobat, încadrat de două coloane neo-corintice, împodobite cu viță-de-vie și struguri, care susțin o cornișă înaltă, tăiată în stilul Renașterii italienești. Pe friza acesteia, doi grifoni înaripați, sculptați în altorelief, întind o placă de piatră pe care altădată fusese săpată inscripția, mai apoi rasă de turci, în care erau însemnate date referitoare la construcția bisericii și la ctitorii ei. Piedestalurile coloanelor, ca și fragmentele de arhitravă de
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
au fost găsite în vatra satului. Din acest teritoriu provin fragmente de vase aflate la muzeul din Aiud (inv. 3411, 3511), cărămizi ștampilate, fragmente de opaițe de lut, o cheie, capiteluri de coloane, o statuie de bronz reprezentând „un genius” înaripat MIT 4231, o fibulă, un glob de bronz, expuse la muzeul din Aiud 3400, o monedă de argint, etc. Materialul arheologic găsit la fața locului a fost în parte donat muzeului din Alba Iulia, piesele mai puțin valoroase devenind exponate
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
în grija unei femei vârcolac, Miss Lupescu, cu care Bod nu se înțelege la început. Fugind de ea, băiatul este cât pe ce să își găsească sfârșitul în mâinile înfiorătoarelor ghule, dar este salvat de Miss Lupescu, cu ajutorul unor creaturi înaripate, groaznicii nopții. Bod învață multe lucruri de la diferiții oameni îngropați în cimitir, fiind ajutat și de o vrăjitoare aflată în zona cu pământ nesfințit. Tot în cimitir, Bod descoperă un mormânt antic aflat sub un deal, care se găsește sub
Cartea cimitirului () [Corola-website/Science/320474_a_321803]
-
cuvântul actual care definește culoarea albastră înseamnă, de fapt indigo, culoarea hainelor modeste de lucru. Florile, ochii, panglicile și dungile de culoare albastră sunt considerate urâte și aducătoare de nenorociri, în timp ce în Europa ”floarea albastră a romantismului” sugerează ideile spirituale înaripate. În China elementul lemn era asociat Orientului și culorii albastre. În vechiul Mexic, în scrierile ilustrate, peruzeaua și apa erau redate în verde-albăstrui deschis, însă în simbolistica punctelor cardinale, el nu există. În simbolistica populară central-europeană albastrul este considerat culoarea
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
a descrie ocupanții OZN, pe care îi considera ca fiind entități non-umane capabile de a lua orice formă doresc. Cartea din 1975, "Profețiile omului-molie" se bazează pe investigației sale privind presupusele apariții în Virginia de Vest ale unei uriașe creaturi înaripate denumită "Mothman"/"molie." Cartea combină relatările lui Keel despre primirea unor apeluri telefonice ciudate cu cazurile unor animale de companie găsite mutilate și culminează cu 15 decembrie 1967, când a avut loc prăbușirea podului de argint peste fluviul Ohio. Cartea
John Keel () [Corola-website/Science/333014_a_334343]
-
Venezia" (Guvernul Provizoriu al Veneției), sau "Repubblica di San Marco", a doua zi. Drapelele adoptate de acestea au marcat legătura cu mișcarea italiană pentru independență și unificare; primul a avut tricolorul italian simplu iar al doilea, avea ca stemă leul înaripat al Sfântului Marcu, de pe drapelul Republicii Venețiene, în canton alb. Acestea au fost păstrate până în 6, respectiv 24 august 1849. În 1849, noua "Repubblica Romana" a adoptat un tricolor italian, trimis din Veneția, cu legenda cu litere majuscule roșii. Acesta
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
cu ajutorul cărora ele se înălțau în văzduh. Perseu a reușit să o ucidă pe Medusa în timp ce ea dormea. Când i-a tăiat capul, din gâtul ei retezat au ieșit doi fii pe care i-i dăruise Poseidon: Chrysaor și calul înaripat Pegas. Mai târziu, zeița Athena și-a împodobit egida cu chipul Medusei, a cărei simpla vedere transforma pe orice muritor în stană de piatră. Sângele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit când ca otravă ucigătoare, când ca un leac
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]