920 matches
-
mai obișnuiește a se împodobi un pom din grădina proprie cu un cap de sardea, cu usturoi și o ceapă. „Căpcăunii” sunt reprezentați de persoane mascate în demoni, cu îmbrăcăminte de culoare roșie sau verde, purtând o mască cu păr încâlcit și coarne. Ritualul este un fel de exorcism. Sărbătoarea își are rădăcinile într-o legendă din care aflăm că, în vechime, un căpcăun deghizat într-un om obișnuit, a înnoptat la o bătrână. Cum el avea un ciocan magic, a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când turlele mânăstirii Sfântul Trudpert Începură să se vadă În zare, monahul Își struni calul și o coti spre stânga, Într-o vâlcea lăturalnică, Îngustă și Întunecoasă. Tufișurile erau din ce În ce mai Încâlcite. Pământul fiind foarte vălurit, oamenii nu puteau intra cu coasa În acele colțișoare, astfel că vreme de zeci de ani se strânseseră frunzișuri moarte printre care de abia se putea Înainta. Câțiva aluni Își Încâlceau ramurile atât de strâns, Încât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
singuri, dar, scriu singuri. Dacă ar fi să mulțumiți cuiva pentru ceea ce sunteți, cui ar trebui să mulțumiți? Mulțumesc Universului că e atît de mare, de nepătruns, inepuizabil ... Dacă ar fi fost epuizabil, azi am fi fost niște ființe tare încîlcite, frustrate, sufocate, captive în propriile limite. Așa, însă, avem destul loc să ne desfășurăm imaginația, să ne descărcăm nebunia individuală. În una din cărțile mele mai vechi am un poem de mulțumire, stați să îl caut: "După ce am făcut cerul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
văzut-o la televizor. Părea dintr-o altă lume. La școală auzisem în treacăt, profesorul meu de limba română îmi dăduse două poezii, cu împrumut, să le citesc. Nu înțelesesem prea multe atunci, cuvintele zburau nebune, personaje necunoscute mie vorbeau încâlcit, țipau aproape. Îmi aduc aminte că era vorba de poezia "Variații", nu știu din ce volum, însă expresia liberă, joaca rimelor, îndrăzneala cuvintelor mi s-au părut atât de fascinante. Firește, nu i-am mai dat înapoi poeziile profesorului, le-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cernăuți. Primele numere însă au fost tipărite la Rădăuți. După 1 septembrie 1936 redacția și administrația Iconarului au funcționat în strada Dragoș Vodă nr.9, în Cernăuți, acasă la camaradul, dl. prof. Liviu Rusu. (Formatul 24x32 cm). * 398 „... o vorbire încâlcită, pestriță, o goană după neologisme, pe de o parte, și după arhaisme, pe de altă parte, o gândire abtrusă, o sentimentalitate tulbure, un misticism bizar, un amestec de folclorism și modernism, ducând nu rareori la grotesc. Nicăieri ce e mai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ar fi ocupat un post de prim-plan, foarte curând ar fi fost aclamat și de acele cercuri care-l priveau cu neîncredere, În ciuda acelei aure de disident În cadrul partidului pe care și-o câștigase sub dictatură. Și, cum treburile Încâlcite și dezastruoase ale administrației și economiei românești nimeni nu le-ar fi putut rezolva atât de iute și atât de bine cum se aștepta toată lumea, cum rivalii săi „de dreapta”, adică național-țărăniștii, Încă nu erau prea bine cunoscuți și aproape
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spune că e spre fericirea acestor corpuri... Dar nu, nu e adevărat, cel puțin În ceea ce mă privește - spiritul, spiritul meu sau eul meu, dacă vreți, a apărut numai când „el” nu numai că nu m-a ajutat În treburile Încâlcite ale copilăriei și existenței, dar, din primii timpi, mi-a oferit, mi-a dat o „falsă” idee despre lume și despre mine. Abia după mulți, mulți ani, această „idee falsă” s-a dovedit a fi - nu adevărată, ci reală! Dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a perioadei postcomuniste, la Tom Gallagher, Furtul unei națiuni. România de la comunism Încoace, București, 2004 (În engleză: Theft of a Nation. Romania since Communism, 2004). Despre revoluția română: Nestor Rateș, Romania. The Entangled Revolution, New York, 1991; ediție românească: România. Revoluția Încâlcită, București, 1994, și mai recent, În special pentru o revistă a diverselor interpretări, Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții, Iași-București, 2004. Despre evenimentele violente din iunie 1990: Mihnea Berindei, Ariadna Combes, Anne Planche, Roumanie, le livre blanc. La réalité
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
gândesc: Ce e și vântul? Și la fel de instantaneu, ceva răspunse: strigătul morților.) Și pe moment am decis să nu mai caut mașina și să mă refugiez în siguranța biroului, când vântul a încetat și liniștea a învăluit campusul. Gândurile mele încâlcite: (Vântul te-e forțat să ieși din parcare) (Pentru că nu vrea să găsești mașina) (Trebuie să înveți să te descurci fără cei pe care-i iubești) (Tata nu a reușit) (Dar vântul a încetat: e timpul să beau ceva) Tremurând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mărunțel, uscat, smead, cu ochii vii și foarte negri. Ras și îmbrăcat corect. Vechi chelner și om al meseriei. Ne bucurăm, am însă îndată o deziluzie. D. Tocilă deși are nume așa curat, vorbește o limbă românească șovăitoare și cam încâlcită. E de loc dela Mălini, din județul Folticeni, fost Suceava, lângă vechea graniță austriacă. Tatăl său pare să fi fost exploatator de pădure și negustor de lemne. A plecat de acasă dela 16 ani, din spirit de aventură, a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
forța lucrurilor să le ducă cu Imperiul Otoman, Cazimir își avea planurile sale, complet străine de interesele politice ale Moldovei. Insistențele regelui din ultimii ani pentru obținerea jurământului de credință din partea lui Ștefan erau dictate în parte de sistemul politic încâlcit în care era angrenat regatul polon, cu implicații în moșteniri dinastice cu mult prea depărtate de hotarele Moldovei. Cum pentru Polonia, turcii nu reprezentau un pericol direct, Cazimir încerca să-1 angajeze pe Ștefan cel Mare în luptele cu Ungaria, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din tabăra lui Ștefan, îl scoate pe Hronoadă dintre ai săi - că doar nu era să-i spună un secret așa de mare în public și-i șoptește că a câștigat bătălia! -, după care îi retează capul. Un scenariu mai încâlcit și mai idiot nu se putea imagina ! Afirmațiile lui Alexandru Boldur nu rezistă unei analize atente a faptelor. Dacă boierii l-ar fi trădat pe Ștefan, nu aveau decât să treacă de partea lui Hronoadă. Ridicându-se dintre morți, Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că părți din el erau împrăștiate prin biserici rusești ? Desigur, multe alte întrebări apar în mod firesc în legătură cu toate cele de mai sus și credem că niciodată nu este prea târziu pentru a face lumină asupra unei probleme atât de încâlcite și voit controversate ca aceea a Tezaurului României pus „la păstrare “la Kremlin în 1916-1917. * Astăzi, se mai adaugă însă un mare număr de alte probleme legate de soarta valorilor înapoiate în 1956. Date fiind permanentele „organizări“ și „reorganizări“ ale
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
reciprocă. Dar, spre deosebire de lumea creștină occidentală care, secole întregi, a fost ostilă "nebuniei" pe care o considera când tacit, când explicit, ca o culpă gravă, în cel mai bun caz un proces de răsplată a unui păcat cu vechi și încâlcite origini ancestrale, lumea ortodoxă a fost nu numai îngăduitoare, ci și ocrotitoare a celor aflați în stare de tulburare a minții. Această atitudine, spre cinstea ortodoxiei, a fost o adevărată binefacere pentru oropsiții bolnavi aflați în aria geografiei ortodoxe. Biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
săptămână. Dar ne-a fost neîndestulător numai atât și am început să-l văd aproape în fiecare zi. Se cresta pe răboj cea mai mică lipsă ! La ceasul hotărât simțeam de departe din inima târgului înțesat de lume, din modul încâlcit al treburilor și al nevoilor, simțeam că mă trage chemarea și așteptarea maestrului, care din balconul caselor străjuia cu ochii bulevardul Epureanului în tot lungul lui doar ne-o zări venind. Așa, mai bine de un an întreg, am avut
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
exploatarea sistemului de distincții, oferirea cardurilor de membru la diverse cluburi de prestigiu, sporirea ademenitoarelor invitații din partea partidelor și a publicității favorabile sunt acte politice perfect normale. Așadar, personajele negative bine plasate constituie o distragere spectaculoasă a atenției de la manifestările încâlcite ale corupției. Ele ne ademenesc spre literatura de scandal și ne fac să uităm că, oricât de mult rău ar fi făcut, ele nu au apărut din senin, nu ar fi putut opera singure, iar în absența schimbării politice, alții
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Fiului și al Sfântului Duh. Astăzi, Biserica ne cheamă să ne apropiem de această mare taină a creștinătății, anume că Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul Său În lume ca prin puterea Duhului Sfânt să mântuiască lumea. Un pic mai Încâlcit mi s-a părut de data aceasta cuvântul de folos al părintelui Valeriu Moise, dar până la urmă cei prezenți la Sfânta Liturghie au plecat acasă lămuriți, convinși fiind că această Trinitate este indestructibilă. Confuziile din lumea de azi - afirmă Paul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
subiect, au jefuit În mod sistematic acestă regiune, iar autoritățiile nu au mai putut să adune pentru muzeu decît ceea ce mai rămăsese: realmente doar resturile. Chiar și așa, pentru oameni ca noi, fără prea multă educație arheologică și cu cunoștințe Încîlcite și recent achiziționate despre civilizația incașă, tot mai era Îndeajuns de văzut, și am cercetat muzeul de-a lungul a cîteva zile. Curatorul metis era foarte bine documentat și avea un entuziasm pentru rasa al cărei sînge Îi curgea prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mizanscena aferentă, de simpatiile/antipatiile spontane formate cu aceste ocazii. Cel mai greu de suportat mi se pare prezența plutoanelor de studenți români. Cu rare și notabile excepții, fac doar un simplu act de prezență, prezentând comunicări fie îngrozitor de îngălate, încâlcite și plagiate, fie prea "post-moderne" sau prea politic corecte. Câteva subiecte din colocviu: La mise en scène de la mémoire des pérsécutions en Roumanie post-Communiste: "Memorialul Durerii". Trous de mémoire ou mémoire désordonée? Pratiques urbaines de la mémoire au Sommet d'Amérique
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
încurcați cu drăguțe. Despre încurcatul ăstora îmi închipuiam o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu, de pildă, sau domnul Teltsch fugăresc toată ziulica niște domnișoare blonde, cu părul ondulat și ochi albaștri, printr-un fel de labirint încâlcit, ca în Parcul Pionierilor. Nu-i de mirare atunci că mi se părea normal ca toate femeile din jurul meu să se descurce singure, fără bărbați, și să care ceva de dimineața până seara. Era de-a dreptul sfârșitul lumii când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
În plin soare. În definitiv, ce altceva Înseamnă și ceasurile cînd marea limpede Îmi neagă orice tristețe și sînt plin de ceea ce simțurile mele descoperă? Entuziasmul gîndirii grecești i-a cerut lui Tezeu nu atît să pună ordine În galeriile Încîlcite, cît vitejia de a nu le cădea victimă. Dacă ne mulțumim cu atît, el este un erou logic. Căci e, Într-adevăr, absurd ca scopul ultim al unui labirint să fie un monstru. Tot ce poate face Tezeu, odată ajuns
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
normal; și numai un glonț Întîmplător mai poate pune capăt coșmarului. Simpla ieșire din greșeală, fără altă izbîndă, e uneori importantă și astfel curajul lui Tezeu și dragostea Ariadnei n-au fost zadarnice, ne vor convinge că În cea mai Încîlcită eroare se mai păstrează o șansă, deși nu vom ieși niciodată la fel cum am intrat În labirint, ne vom fi pierdut În meandrele lui o parte mai mare sau mai mică de viață pentru a descoperi că lucrul cel
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
păpușă din nou în pat. Ea îi zâmbește, iar obrajii i se colorează plăcut, apoi o ia de mână, o sărută pe ambii obraji și-i spune că e foarte încântat de ea. Ea rămâne ca un fir de iarbă încâlcit și modestă ca o floricică. Își ridică ochii spre el, flutură din gene de parcă toate astea ar copleși-o și în clipa aceea se simțea ca o lebădă albă pe masa unui bucătar. Fuseseră pe rând la baie, dar mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la Paris învață... Eu sunt Adam! (Dumnezeu se împușcă) Ultimul film al lui Dan Pița, Eu sunt Adam ! , duce la paroxism câteva dintre locurile comune ale cinematografului românesc așa-zis de autor. Este vorba îndeobște despre o poveste atât de încâlcită, încât, chiar și atunci când i-ai dat de fir, nu poți să nu te întrebi : De ce așa ?... Dacă întrebi regizorul, el te va lămuri că merge împotriva curentului, că s-a plictisit de filmele americane, că vrea să facă Artă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
În care imaginea „evreului roșu” a fost folosită În textele cu caracter socio-politic. În 1905, de pildă, În jurnalul său de călătorie prin Basarabia, N. Iorga a descris adesea anume acest tip de evrei : „roșcați, cu pistruie”, „cu barba roșie, Încâlcită și mântuită’n țurțuri”, barbari „care par că vin de-a dreptul din Asia Înfocată” <endnote id="(429, pp. 7 și 93)"/>. Tot „roșcați și pistruiați” Îi vedea Henri Stahl la Începutul secolului XX pe evreii comercianți care ar fi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]