2,060 matches
-
voi, care arată mortal și care vrea să se mărite cu tine? ― Haide, nu face pe nebuna. E tipul pe care l-am cunoscut săptămâna trecută, clientul cel nou. A invitat-o pe Lisa în oraș. Sophie încearcă să pară încântată, dar invidia i se citește pe tot chipul. Nu cred în chestiile astea despre blondele proaste - sau cel puțin nu le credeam, până să o întâlnesc pe Sophie - dar știu că ea e de părere că blondele ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dă click aici pentru a vedea site-ul special al vizitatorului ― Am reușit, am reușit! exclamă Ben jubilând, și dă click pe site-ul vizitatorului. Am găsit sex pe internet! ― Având în vedere că e vorba de cercetare, pari extrem de încântat, spun eu, și nu pot decât să zâmbesc la reacția lui Ben. ― O, da, scuză-mă, am uitat. Cercetare. Da, asta-i cercetare. Sigur. Ecranul se face din nou negru și apar mai multe cuvinte de întâmpinare, lângă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima, se smioricăie Geraldine chiar înainte de a se întoarce la biroul ei. Da. Știu exact ce înseamnă scâncetul ăsta. ― Am nevoie de un pic de ajutor. ― Spune, zic eu cu un zâmbet exasperat, deși nu sunt exasperată. De fapt sunt încântată de orice șansă de a scrie ceva serios. ― Scriu chestia asta despre cum e cu ieșitul din nou după divorț, e pentru pagina pentru femei. M-am cam blocat, te poți uita un pic peste material? Ceea ce înseamnă, dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
serioasă. ― Nu e pentru postul de prezentator, dar este în televiziune. M-am dus la un interviu pentru un post de reporter la o emisiune nouă la London Daytime Television. ― Foarte bine. Când afli rezultatul? ― Nu sunt sigur. Au părut încântați, dar trebuie sa dau o probă de telegenie. ― Mult succes, chiar mi-ar plăcea să-mi văd cel mai bun prieten la televizor. Gândește-te ce sfori ai putea să tragi. Ben râde, pentru că Ben vrea să-i spună totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o să ajungi în televiziune. ― O să fiu minunat, exclamă Ben, aruncându-și brațele în sus, cu o mișcare dramatică. O să fiu un nemaipomenit prezentator de prostii. O să fiu Ben Williams, proxenetul vedetelor, cel care linge dosurile celor celebri. ― Ben! chicotesc eu, încântată că prietenia noastră a ajuns la acest nivel de tachinare ușoară. N-o să mă uiți, nu-i așa? ― Dar tu ești Jemima Jones cea inferioară, de la mizerabilul Kilburn Herald. Trebuie să te uit, nu știu pe nimeni care să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Sunt fie prea grasă, fie prea slabă, nu-i cale de mijloc. Nimic din ceea ce fac n-o poate mulțumi. ― Da, mamă. Dar tu ce mai faci? Ai mai ieșit cu fetele de la clubul de slăbit? ― O, da! chicotește ea, încântată că are ocazia să vorbească despre ea. Jacqui, îți mai amintești, ți-am povestit despre Jacqui? Ei bine, Jacqui se mărită, și sâmbătă a fost petrecerea burlacelor. Am fost într-un club de noapte! Îți dai seama, eu, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
m-ar deranja să ne vedem să bem ceva la prânz, ca să discutăm mai pe larg. La început mă tot întrebam ce naiba se întâmplă, dar Geraldine spune că acum sunt puicuța biroului. Știu c-ar trebui să mă simt flatată, încântată, dar de fapt sunt ușor enervată că nimănui nu i-a păsat de mine înainte. Dar nu e totul atât de rău, cel puțin atmosfera la birou e mai plăcută. Pentru prima oară, săptămână trecută am fost trimisă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
emisie. ― Chiar că mi te pot închipui în televiziune, spune el. Poate că ar trebui să vorbești cu cineva de pe-aici, accentul ăsta britanic al tău i-ar înnebuni. ― Poate, spun și eu, simțind cum sun cuprinsă de clădură, încântată fiind de faptul că Brad se gândește deja că poate am să rămân, mă place destul cât să se gândească deja că am putea avea un viitor. Știu că probabil vă gândiți că sunt nebună, dar credeți-mă că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca să fie adevărat. ― Cred că probabil chiar așa este. Geraldine își înăbușă un căscat. ― Îmi pare rău, Jemima, dar mi-e somn. ― Nici o grijă, te las să te întorci în pat. Mersi că te-ai trezit. ― Pentru puțin, dragă. Sunt încântată să aud că totul îți merge bine. Să-mi dai un telefon în câteva zile, să-mi spui ce se mai întâmplă. ― Bine. Ai grijă de tine. ― Da. Geraldine cască din nou. Și tu. Închid telefonul și-mi trag ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Opresc la primul loc care arată ca un supermarket, parchez și iau un cărucior pentru cumpărături. Într-un tricou strâmt, jambiere și pantofi sport Reebok, cu ochelarii de soare pe cap și părul prins într-o coadă care strălucește, sunt încântată să observ că arăt ca oricare altă soție tânără din Santa Monica și sexy, care-și face cumpărăturile săptămânale, doar că, firește, eu merg pe la fiecare raion clătinând din cap de uimire. N-am mai văzut niciodată o asemenea ofertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de momente spectaculoase, dă-le pectoralilor lui Brad un sărut din partea mea. Sper să ne auzim foarte, foarte curând, cu toată dragostea, Geraldine.“ Își umezește buzele, închide plicul și scrie pe el adresa Jemimei. Pe drumul spre oficiul poștal, zâmbește încântată când se gândește ce suprinsă o să fie Jemima când îl va primi. Ben stă la masă și-și ia micul dejun, gata să se apuce de mâncat un bol de cereale, când aude cum cade ziarul pe preș. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Brad. La naiba, mă gândesc eu, în timp ce pun mâna pe telefon și răsfoiesc prin agendă să găsesc numărul lui Lauren. În seara asta o să ies și o să mă distrez. ― Lauren? JJ la telefon. ― Bună! spune ea, și pare extraordinar de încântată să mă audă. Tocmai mă gândeam la tine. ― Asta e bine, spun eu, pentru că și eu mă gândeam la tine. ― Deci care e planul? întreabă ea. ― Ce faci diseară? ― Mă pregăteam să mănânc din noua mizerabila și nenorocita mea mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
văd dacă e la fel de nepoliticoasă și cu o prietenă de-a mea. Și ea e Jenny, îi spun eu lui Lauren. ― Bună, spune Lauren cu un zâmbet amical. ― Bună, îi răspunde Jenny cu amabilitate, sau cel puțin așa crede ea. Încântată să te cunosc. ― Muncești din greu? încerc eu, tot încercând să conversez cu femeia asta dificilă. ― Doamne, e o nebunie pe-aici, spune Jenny, dându-și ochii peste cap. Sărmanul tău iubit are treabă până peste cap. Ei, ăsta da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa. Jenny se uită cu dispreț la mâna mea de pe brațul ei, după care se eliberează cu o smucitură, se întoarce brusc la mine și-mi spune apăsat: ― Ia mai du-te tu dracului. Rămase acolo pentru câteva clipe, vădit încântată să vadă cât am fost de șocată, după care plecă, și mă lăsă acolo tremurând ca frunza. Dacă aș fi fost putut să dau de Brad, i-aș fi spus imediat ce se întâmplase, să rezolve problema, s-o dea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mod posibil, Lauren, îți spun că vreau să fiu singură în seara asta. E o minciună absolută, dar știu că o să mă descurc și n-am de ce să-i stric seara și lui Lauren. ― Ești sigură? spune Lauren neîncrezătoare, dar încântată. ― Sunt prea sigură, îi răspund. ― Bine. E o groază de mâncare în frigider, așa că simte-te pur și simplu ca acasă. Mă duc să fac duș, dar ce zici să-ți pregătesc apoi o baie caldă și plăcută? ― Sună minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tare și mă întreb de ce sunt eu atât de lipsită de suflu când n-am făcut nimic, și încerc să vorbesc încet, cu calm: ― Ben? Sunt Jemima. ― Jemima! Ești încă aici! Să fie doar în imaginația mea, sau chiar pare încântat să mă audă? ― Nu-mi vine să cred că ești aici! spun și eu, nevenindu-mi ceva mai sugestiv în minte. ― Mie nu-mi vine să cred că n-am mai vorbit de atâta vreme, îmi spune el, nevenindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care așteaptă, îmi dau seama cât de tare mi-a lipsit Londra. ― Scuze. O femeie tânără mă împinge ușor, ca să treacă, după care se grăbește la prietenii care o așteaptă. N-aș fi crezut niciodată că o să fiu atât de încântată să aud accent britanic. Știu că Ben nu mă așteaptă, pentru că l-am sunat înainte să plec, într-o izbucnire de emoții și entuziasm, într-o revărsare a mulțumirilor mele pentru generozitatea arătată de el. El și-a cerut scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
piciorul? ". Am răspuns: "Pădure dragă, Ea nu vine, nu mai vine! Singuri voi, stejari, rămâneți De visați la ochii vineți, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă". Ce frumos era în crânguri, Când cu ea m-am prins tovarăș! O poveste încîntată... Care azi e-ntunecată... De-unde ești revino iarăși, Să fim singuri! {EminescuOpI 123} REVEDERE - Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Și de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
însă mult mai bătrân decât Nishi și nici nu era destul de destupat la minte ca să învețe o limbă străină. În timp ce solii își luau masa adusă de însoțitorii lor, Tanaka Tarozaemon îl dojenea din nou pe Nishi Kyūsuke. Nishi le povestise încântat cum cu ajutorul lui Velasco ce le servea drept interpret, învățase de la secund să folosească busola și atunci Tanaka se pornise dintr-o dată să-l mustre. Nu poți să fii puțin mai cumpănit? Dacă o să apărem ca niște flușturatici în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se arătă încurcat. Îmbunat de botezul japonezilor, arhiepiscopul își oferi bunele oficii și astfel întrevederea dintre guvernatorul Acuña și japonezi se hotărî chiar mai curând decât socotisem eu. Când le-am dat vestea, solii - până și Matsuki - s-au arătat încântați și pe fețele lor a înflorit pentru întâia oară un zâmbet stângaci. În lunea întâlnirii, solii s-au urcat în trăsura trimisă de guvernator și le-au dat supușilor să le ducă sulițele și steagurile fiecăruia în parte. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un misionar, trecuseră în urmă cu vreo treizeci de ani și prin Madrid, și prin Toledo, ba mai mult, fuseseră primiți de Papa de la Roma. Velasco începu din nou să stea de vorbă cu omul. Acesta râse mândru, arătându-se încântat că lumea dimprejur îl asculta. Tinerii japonezi au trecut pe la casa bătrânului ceasornicar Toriano din acest oraș și au fost tare bucuroși. Spune că pe atunci era ucenic în casa bătrânului. Omul între două vârste își dezveli dinții galbeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i poți băga pe băieți la o distracție de asta. Careva o să fie rănit cu siguranță. — Dar cei care ne cară puștile? A, ei vin cu noi, e shauri-ul lor. Au semnat pentru treaba asta, pricepi? Da’ nu par prea Încântați, nu? — Nu vreau să merg după el, zise Macomber, fără să se gândească Înainte de a deschide gura. — Nici eu, spuse Wilson cu veselie. Da’ nu prea avem de ales. Apoi, cuprins parcă de o bănuială, Îi aruncă o privire rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și tu. Porniră toți trei spre locul unde zăcea cu capul În iarbă al doilea bivol, imens și negru, cu coarne puternice desfăcute larg. — E un trofeu remarcabil, spuse Wilson. Deschiderea coarnelor e de aproape un metru. Macomber Îl privea Încântat. — Arată groaznic, spuse Margot. Nu vreți să mergem la umbră? — Ba da, zise Wilson. Uite, Îi spuse lui Macomber arătând cu degetul, vezi tufișurile alea? — Da. — Acolo s-a dus. Băiatul mi-a spus că atunci când a căzut din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
duci pe vas și să nu mai cobori azi. Pe urmă i-am zis turcului că băiatu’ a fost trimis la bord și va suporta consecințele cele mai severe. O, sigur că da, cele mai severe. Era de-a dreptul Încântat. Acum gata, eram cei mai buni prieteni. Cea mai urâtă treabă, spunea el, era cu femeile care umblă cu bebeluși morți În brațe. Țineau În brațe și copii morți de șase zile. Nu voiau să-i dea. N-ai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În care să se poată duce la pescuit În mlaștină. Expulzatul Regele lucra În grădină. Păru foarte bucuros să mă vadă. Ne-am plimbat prin grădină. — Ți-o prezint pe regină, mi-a spus. Ea tundea o tufă de trandafiri. — Încântată să vă cunosc, mi-a zis. Ne-am așezat la o masă, sub un copac mare, și regele a cerut whisky cu sifon. — Avem un whisky bun, În orice caz. Mi-a povestit cum comitetul revoluționar nu-l lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]