1,239 matches
-
Instantaneu, valurile au început să se formeze din nou în ea, crescând în intensitate, răspândindu-se în tot corpul, atingând un nivel aproape insuportabil de plăcere. După ce a terminat, el a plâns în părul ei auriu. 49tc "49" Vineri seara, încălțată cu pantofi sport, îmbrăcată cu pantaloni de mătase și cu topul ei fără mâneci din vâscoză de la Prada, Lisa aștepta în dreptul ușii sale. Se întâlnea cu Jack și încerca o senzație ciudată de căldură. O mașină a parcat în fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o foaie. În fiecare zi de marți, la șase. Și dacă nu te duci, nu mai primești Prozac. Ticălosul! În timp ce se întorcea fără vlagă prin Temple Bar, a auzit pe cineva strigând: — Hei, Ashling! Un bărbat tânăr, victimă a modei, încălțat în pantofi absolut ridicoli, alerga după ea și a durat o secundă până l-a recunoscut pe Boo. Părul îi strălucea, avea culoare în obraji și, neașteptat, ea a început să râdă. —Uită-te la tine, spuse ea încântată. —Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care lăsau În urma lor o dîră de flori negre pe ale căror petale, scris cu sînge, se putea citi numele Nuriei Monfort. M-am trezit În niște zori cenușii, cu geamuri aburite. M-am Îmbrăcat pentru vreme rece și am Încălțat niște ciubote. Am ieșit tiptil pe culoar și am străbătut apartamentul pe bîjbîite. M-am strecurat pe ușă și am ieșit În stradă. Chioșcurile pe pe Ramblas Își arătau deja luminile În depărtare. M-am apropiat de la cel ce naviga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ce sunteți, măcar v-a spus ceva când v-a pus să-l citiți? Măcar v-a zis să-mi transmiteți vreun răspuns? — Da, desigur. Atunci spuneți, spuneți, la naiba!... Și Ganea își mai izbi o dată de trotuar piciorul drept, încălțat cu galoș. — De îndată ce am citit biletul, mi-a spus că umblați s-o prindeți cu vorba; că vreți s-o compromiteți în așa fel, încât să căpătați de la ea o speranță, pentru ca, sprijinindu-vă pe această speranță, să renunțați fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îndreptare, sunt achitați de către jurați; sau, în sfârșit, termină prin faptul că scornesc una dintre acele anecdote care uluiesc publicul și fac de rușine timpul nostru, care, și fără asta, e destul de blamabil. Odrasla noastră, acum vreo jumătate de an, încălțat cu pantofi din cei care se poartă prin străinătate și tremurând într-o măntăluță necăptușită cu nimic, s-a întors în Rusia din Elveția, unde s-a tratat de idiotism (sic!). Trebuie să recunoaștem că a avut noroc, întrucât, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
moartea binefăcătorului lui. Dar și profesorul era un șarlatan de mare clasă; speriindu-se, în cele din urmă, de lipsa de bani, dar mai ales de pofta de mâncare a trântorului său de douăzeci și trei de ani, l-a încălțat cu pantofii lui cei vechi, i-a dăruit o manta ponosită și, din milă, l-a expediat cu clasa a treia nach Russland*, ca să scape de grija lui în Elveția. Părea că norocul i-a întors spatele eroului nostru. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
duc și eu, căci la el numai cu sentimentalismul poți avea succes. Acum nu-și mai vizitează deloc căpităneasa, deși în taină trage într-acolo și uneori oftează după ea, mai ales în fiecare dimineață când se scoală și se încalță cu cizmele; nu știu de ce i se întâmplă tocmai în vremea asta. Nu cumva v-a cerut bani, mult stimate prinț? — Nu, nu mi-a cerut. — Se jenează. A vrut s-o facă: chiar mie mi s-a destăinuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Zugravu intitulat ,,Metodele de tortură aplicate de torționarii din securitate, din Închisori și din lagărele de exterminare” (p. 270-281), caznele pe care le-a suportat și Tăcu În aceeași perioadă: 1. Înjurăturile cele mai abjecte; 2. Loviturile așa-zise ,,libere”, Încălțat cu cizma; 3. Bătaia la tălpi; 4. Bătaia la palm a din lemn rezistent; 5. Prinderea anchetat special; 6. Bătaia etatul era prins de blatul mesei sau al biroului și cu mâinile prinse de picioarele mesei sau ale biroului; 7
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în arenă? Vocea îi trădează îngrijorarea. — Al doilea culoar la dreapta, mai apucă dresorul să spună înainte ca instructorul să și dispară după colț. Pusio îl urmează grăbit, nu înainte de a arunca o ultimă pri vire curioasă către picioarele individului, încălțate cu sandale împletite din frunze de palmier, arborele biruinței. — Să vii să mă vezi, strigă Thaos după el. Am o dresură fantastică de elefanți în partea a doua. Germanul îi face semn cu mâna în timp ce se îndepărtează. — Vor îngenunchea în fața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tunica un pic mai jos. Așa cere moda pentru cei care poartă laticlava. — Calceii? Germanicus ezită o fracțiune de secundă: — Da, calceii. În dimineața asta mergem la Ara Pacis și nu vreau să-mi mai pierd vremea descălțându-mă și încălțându-mă din nou. Bagă pe rând picioarele în pantofii din piele roșie, în timp ce băiatul se chinuie să tragă de limba de la spate ca să-i intre și călcâiele. Trece apoi cu îndemânare curelușele negre prin iglițe și le înnoadă zdravăn. — Prinde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oprește și trage mai întâi cu urechea să și dea seama dacă soția e îmbrăcată sau nu. Abia când o aude răstindu-se la slujnice ridică ușurel de un colț. Agrippina, cu un picior ridicat pe scăriță, tocmai se lasă încălțată de una dintre slujnice. Fără să vrea, mângâie cu privirea pântecele ce i rotunjește cămașa, după care se înroșește și îi spune precipitat: — Lasă toaleta pentru mai târziu! Grăbește-te, te rog, să ajun gem la sacrificiul de pe Câmpul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă, strânsă pe talie cu o centură. El trebuie să fie larul. Picioarele îi sunt încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie cu un pas și o înghesuie fără să vrea pe Antonia de perete. Lăbuțele din față ale patrupedului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plăcut, făcîndu-te să te gîndești la oamenii care, de-a lungul anilor, au dormit În el, au făcut dragoste În el, au murit În el, s-au zvîrcolit În el cuprinși de febră. Degaja un miros ușor acru, asemeni picioarelor Încălțate În ciorapi vechi. Dar Kay se obișnuise cu el, și nu-l băga de seamă. Pentru ea, camera nu era decît un loc În care dormea sau stătea lungită fără să Închidă ochii. Pereții erau goi, fără personalitate, așa cum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să lase telefonul să sune puțin, decît să răspundă imediat. Dar sunetul apelului continuă. Poate că Julia era jos, În bucătărie, sau cu un etaj mai jos, la baie. Helen o văzu alergînd pe treptele Înguste pînă la biroul ei, Încălțată În espadrilele pe care le purta pe post de papuci; o văzu Îndesînd la loc o buclă rebelă care-i ieșise de după ureche, Întinzînd mîna spre telefon cu respirația tăiată... Apelul contiuna. Poate că Julia se decisese să nu răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întorsese la toaletă și-și Înșuruba cerceii. — Grădina Zoologică, spuse ea Încruntîndu-se din nou. Bine, poate. Dar n-o să fim caraghioase? Două femei de vîrsta noastră? — Contează asta? Nu, zise Helen, după o clipă. Presupun că nu. Se așeză și Încălță pantofii În așa fel Încît părul Îi căzu peste față. — Nu vrei, adăugă ea În glumă, cînd Kay ieșea din cameră, să inviți pe altcineva? — Pe altcineva? Întrebă Kay Întorcîndu-se surprinsă. Te referi la Mickey? Da, zise Helen, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
faceți, Îi zise ea. — Dar de unde știți, continuă el, că eu nu sînt spion? Sau, nu spion, ci tipul căutat de spioni. Nu apare niciodată unul ca ăsta? Un biet tont care are un mesaj secret la el, pentru că a Încălțat din greșeală cizmele altui tip sau a luat umbrela altcuiva? Și el și fata ajung să fie legați de scaun cu un gen de nod ce pare-a fi făcut de un cercetaș prost. RÎse de unul singur, plăcîndu-i ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
are fiul doar pentru ea, ocazie ce se prezintă rar zilele astea. În consecință, părul meu nu se Încretește, machiajul meu se Îmbină perfect, iar vesta cu mărgele se asortează foarte frumos, În ciuda faptului că nu e pentru gravide. Mă Încalț cu noile mele sandale sclipitoare (un mic cadou pe care mi l-am făcut, avînd În vedere că numai Încălțăminte Îmi pot cumpăra zilele astea), Îmi prind părul cu o agrafă cu strasuri și pășesc afară din Încăpere pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
poloul, jocurile de-a iepurii și ogarii, instalarea cortului, toate fiind doar pretexte de a se reîntâlni, făcând de fiecare dată să pară că fusese întâmplător, stând apoi cu mâinile în buzunare, balansându-se înainte și înapoi pe tălpile picioarelor încălțate cu cizme. Nici unul nu era atras de dans, deși Privett-Clampe a fost încântat să descopere că domnișoara țintea la fel de bine precum călărea. Când a văzut-o doborând un țap negru cu un 275, de la o sută cinci zeci de iarzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
marginea șoselei, sunt prăfuite în roșu, sub forma hărții imperiului, de mașina care trece. La porți apar câțiva purtători răzleți de steaguri, supravegheați de soldați în uniforme kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea portierei (niște picioare încălțate în pantofi negri, comuni ating pietrișul) și nababul a coborât. Urmează treptele. La baza lor îl așteaptă doi ADC în uniformă, care-și sincronizează la milisecundă pocnetul din tălpi (cum reușesc oare?). Îl escortează pe nabab pe prima treaptă - sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
felul în care este decorat sediul. Când i se oferă un loc în salonul din față refuză, spunând că dacă doamna Lovelock nu se supără, preferă să stea în picioare. Strâmbă din nou din gură cu dispreț, când revine Jonathan, încălțat cu o pereche de pantofi maro. — Nu ai pantofi de tenis? — Din păcate, nu. — Ei bine, presupun că putem cumpăra unii pe drum. Ocolesc prin Piccadilly, apoi pășesc pe un teren cu iarbă de primăvară, aflat în spatele unei case din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de care s-a lipit pământul, pete mici de ulei negru, urât, tu nu mai poți alege, îmi spun mie însămi, nu mai ai altceva de făcut decât să îți piepteni părul ăsta, să îți îmbraci corpul ăsta, să îți încalți picioarele astea cu o pereche de șosete, așa că mă îmbrac cu mare greutate pe hol, îmi dau curaj ca și când ar trebui să fac cine știe ce, numai să nu traversez granița oarbă a privirilor sale, când sunt gata, îi spun, cobor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă îmbrac numai cu tricourile lui tati, lui îi place că le îmbrac. Eu sunt surprinsă de explicația pe care o dăduse fără să i se ceară, o privesc dezaprobator, cu tricoul acela uriaș de sub care ies două picioare albe încălțate în pantofi sport, pe cap îi răsare o claie de zulufi aurii, nici nu-i de mirare că nu are prieteni, că toată lumea fuge de ea, și simt din nou frica aceea pe șira spinării, dar degetele Zoharei o urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cea de mișcare. Mereu trebuia să-mi fie teamă: să circul noaptea, să merg singură. Existau profesii care aproape îmi erau interzise. Erau pretenții în ceea ce mă privește care mă enervau. De exemplu, mama voia să fiu o doamnă, să încalț pantofi cu tocuri, să fiu elegantă etc. Mie îmi plac femeile cochete, dar nu e stilul meu. Eu am un stil mai sportiv. Mă enerva faptul că sunt constrânsă să mă port, să mă îmbrac, să am un tip de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Eram stătut. Eram stătut locului. Construiam lumi din senzații, din mirosuri, din imaginație. Și nici una din lumi nu era de durată, nu se potriveau lucrurile niciodată, dar eu nu aveam teamă, fiindcă ai mei potriveau lucrurile pentru mine. Ei mă încălțau cu pantofi ce-mi rămâneau mici, iar eu îi purtam cum nu se mai poate de vesel, fiindcă ieșeam afară. Adevărul e că nu era nici-nici, nici foarte-foarte, calm, călduț, era copilăria copilului universal de la bloc. Citeam cât vroiam și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
După un timp, am fost trezit de zgomotul unor pași repezi și de vociferări învălmășite. Aveam să aflu că tocmai revenise la unitate grupul de anchetatori ce fusese trimis la Jilava, dar rechemat înainte de a ajunge la destinație. M-am încălțat, mi-am luat haina și am ieșit. Mai toți colegii erau îngrămădiți în camera ofițerului de serviciu, ultimii, pe hol, înălțându-se pe vârfuri. În prima clipă, am avut senzația că se urmărea o emisiune la televiziunea bulgară, apoi, strecurându
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]