1,625 matches
-
demult, o strânge tare în brațe și dintr-o dată i le acoperă cu un lung sărut neașteptat care, stârnește în cei doi cea mai plăcută plăcere. Sub fiorul dragostei inimile lor se încălzesc, făcând-o pe Teofana să cedeze din încăpățânare lăsându-se purtată de un sentiment puternic, frumos, ce o animă pe care nici ea nu-l înțelege pe deplin și pe care se preface că nu-l trăiește. Cezar, stpânit de plăcerea sărutului, o strânge și mai tare în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ca Tecla, avea o suplețe felină, pe care o evidenția mai ales când dansa. Îi plăcea să danseze mai mult ca orice. Idealul ei ar fi fost să se facă dansatoare. ― Dar n-ai observat, Tecla, insistă Olga cu o încăpățînare de copil, că a fost numai un pretext din partea lui ca să poată vorbi cu Victor iarăși despre chestia țărănească? Toată lumea râse. Într-adevăr, Grigore, cât au stat la masă, n-a vorbit decât despre moșii, arendași, țărani și învoieli, din ce în ce mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lor. Și tu știi că nu e în obiceiul nostru să ne îngrășăm din stoarcerea țăranului. Discuția se lungi până târziu după miezul nopții. Tânărul Iuga încercă toate argumentele și rugămințile. Insistențele enervară de câteva ori pe bătrânul Miron, precum încăpățînarea bătrânului enerva pe Grigore, care trebui să-i spuie neted că atitudinea aceasta de sfidare a realității poate să-i pericliteze averea și viața. ― S-a făcut târziu și ne certăm în zadar! zise la urmă Miron, îmi pare rău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tocmai se executa, indivizii se întreceau în urlete la fiece lovitură, când trăsura prefectului opri în uliță. În vreme ce bătaia continua, caporalul numărând cu glas tare loviturile, ca să nu se întîmple vreo lipsă, maiorul Tănăsescu se plânse prefectului și primului-procuror de încăpățînarea tâlharilor de a nu mărturisi și a nu denunța pe vinovații cei mari. Pe Baloleanu țipetele țăranilor îl supărau și-l enervau. După ce caporalul rosti suta și țăranii bătuți fură închiși în cancelarie, prefectul, ca să-și redobândească siguranța, strigă către
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ierarhică, sau o vorbă bună, acolo! Ne-ar fi de-ajuior. După vorbele acestea tari, se afundă în observarea numerelor care alergau de la dreapta spre stânga pe un ecran de citire. Linia roșie fluorescentă care traversa axa cadranului rămânea fixată cu încăpățânare pe zero. Parker ar fi reluat alandala văicărelile și poveștile dacă semnalul sonor de deasupra capului său nu și-ar fi întrerupt muzica monotonă. ― Cristoase! Ce-o mai fi! Nu poți sta o clipă liniștit în șandramaua asta? ― Just! aprecia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
motoarele navei... Nu consider scenariul ca fiind fantezist, ținând seama de ceea ce știm despre creatură. Și care ar fi rezultatul? Am pierde doi membrii ai echipajului, sau mai mulți, iar Nostromo ar suferii avarii poate iremediabile. Parker, pământiu, tăcea cu încăpățânare. Până la urmă, mormăi: ― Dar, Dumnezeule, ce-o să facem? ― Singurul plan care are sorți de izbândă este cel de care vorbeam mai înainte, răspunse Dallas. (Dădu un bobârnac în schemă.) Să reperăm canalul în care se ascunde vietatea! Apoi să încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
duc înăuntru. ― Mă duc eu. Dallas se uită în ochii lui Ripley. Mai devreme sau mai târziu, se gândi că se va oferi voluntară. Teribilă femeie, își zise Dallas. O subestimase mereu, ca toată lumea. ― Nici pomeneală. ― De ce? întrebă ea cu încăpățânare. ― Așa, de ce? se băgă Parker. Dacă ea e pregătită, de ce să nu-i dai voie? ― Așa am hotărât! se mulțumi să zică el. O privi, remarcând amestecul de sentiment și confuzie pe care-l exprima fața ei. Era evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
producă efect: boală în alt loc al corpului. Și tot așa, ciopârțind corpul, prin operații, se ajunge la mari suferințe și dureri și la o viață chinuită până la moarte (cazul diabetului). Marele scriitor Ștefan Zweig a studiat, analizat și prezentat încăpățânarea medicinii oficiale de a face rău oamenilor, deși s-au ridicat din rândul medicilor, mulți adepți și au demonstrat acțiunea legii naturale cauză și efect, ca singura cale bună de urmat pentru vindecarea bolilor. Dintre medicii progresiști, eu am citit
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
înfiorate, spinarea de osul neted și rece. Îl împodobisem ca pe un pom de Crăciun cu panglicuțe și-i pusesem coronițe de flori, ca niște inele, pe toate degetele. Ester, care avea să fie în acea zi regină, refuzase cu încăpățînare să se îmbrace în galben. I-ar fi stat și caraghios, ce-i drept, în schimb, își adusese, cine știe de pe unde împrumutate, o umbreluță de dantelă galbenă, cum nu văzusem nici una din noi niciodată, și un evantai rabatabil, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Khokha îmi dedea și alte vești: operația inginerului nu reușise prea bine, și concediul i se prelungea cu încă șase luni. D-na Sen a albit, fața îi e acum ca de sfântă. Maitreyi a slăbit înspăimîntător și refuză cu încăpățînare orice propunere în căsătorie. De când s-a întors din Midnapur, întreabă mereu de mine la telefon, în Royd Lane, și crede că e mințită, că eu mă aflu din nou în Calcutta, dar nu vreau s-o văd. A fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ți-o spun eu: Zevedei a fost grațiat, ca toți ceilalți, în 1964. O știe toată lumea... IV Ca de obicei când vecinii ascultau programul de nouă seara, Pantelimon își propti coatele pe birou, își înfundă degetele în urechi și, cu încăpățînare, continuă lectura. De câte ori întîlnea un nume străin, îl silabisea de mai multe ori, cu glas tare. Celebrul fiziolog englez John A. Davenport... Da-ven-port. Da-ven... Dar auzise semnalul bine știut - cele cinci bătăi în ușă, cu o scurtă pauză după a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de valoare, și la acea vreme când se pusese problema să fie vândute, și la Consignația, și la talcioc s ar fi luat prețuri derizorii pe ele. Așa că probabil tot mai bine a fost că Muti a ținut cu atâta încăpățânare la lucruri. Și, ca să-i facă plăcere, a mers într-o după-amiază cu ea, să-și găsească tâmplarul. Undeva pe lângă Piața Mare, pe lângă Bărăție. Muti nu-și mai amintea exact unde avusese tâmplarul ei atelierul, așa că au orbecăit amândouă de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care o crește (sau chiar o inventează) vagul cețos al oglinzii. Pentru că este suficient să apropii de ochi lupa și să-i examinezi fiecare detaliu al feței în parte : fruntea, de pildă, este destul de joasă, buzele subțiri sunt strânse cu încăpățânare, nasul... Și așa mai departe. Dai însă lupa la o parte și tânăra doamnă privește din nou, visătoare și detașată. Un imens șal alb de mătase în care s-a înfășurat lasă să i se vadă gulerul negru montant al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i mai bine să le transformi dinainte în bani și să le fructifici, cum tu de atâtea ori ai mai propus ? A avea rente și ipoteci nu-i în aceste zile o investiție mai sigură ? Trebuiește măcar discutat, de ce atâta încăpățânare să nu se discute asemenea lucruri ? Desigur, mama e cea care va decide, dar să discutăm, totuși, o clipă : aurul nu puiază în pivniță, pe când banul aduce ban, și dacă măcar una dintre fete ar face o partidă... Ea și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alifii, apoi își va pune obligatoria compresă pe obrazul boțit. Chiar și în mijlocul acestei mahalale, chiar și în mijlocul celor mai penibile încercări, trebuie să rămâi cel, cea care ai fost, păstrându-ți înfățișarea îngrijită și măruntele obiceiuri !... Tușești, enervat de încăpățânarea ei bătrânească, ai vrea să-ți iei încă o dată rămas-bun și totuși nu te înduri s-o lași necăjită, tăcerea, scârțâitul ușii, ce moment prost și-a găsit mezina să te înțepe, împinsă de firea ei certăreață ! Ce proastă inspirație
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de plus que je sois très honoré d’écrire dans votre revue, câtă sinceritate poate cuprinde și cea mai convențională frază ! Pentru că, într-adevăr, nu pot stima pe nimeni mai mult decât pe acest necunoscut coleg care, cu inteligență și încăpățânare, își vede mai departe de distinsa lui revistă de filologie, în vreme ce, în jurul nostru, lumea arde... Rotunjesc cu grijă fiecare literă, silindu-mă să nu iau în seamă nici arsura pleoapelor, nici fierbințeala uscată a palmelor, nici obișnuita lipsă de chef
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost că Germania, și de fapt nu Germania neapărat... Va povesti ca un copil scos la lecție, repetând în cuvintele ei ceea ce am spus eu mai înainte ! Devotamentul tușant - ai putea spune total - de care este capabilă atunci când iubește, drăgălașa încăpățânare cu care stăruie, orbită, astfel încât reușește în mod atât de firesc să vadă doar ce îi convine ! Iar atunci când nu mai vezi la ea aceste semne, ai putea fi sigur și că nu mai iubește ? în așa fel am să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ceea ce este capabil, că mă voi vedea silit a apela la doctorul Fundățeanu, peste voința ei. Trebuie să recunosc că nu era momentul potrivit, mai ales ținând seama și de starea ei de nervi. A reacționat violent, din pudoare și încăpățânare, și am plecat suficient de prost impresionat de schimbul de cuvinte ce a avut loc (așa cum detestăm amândoi) devant les domestiques. Sunt momente când totul îmi pare pierdut și nu mai sper la nici cea mai mică înțelegere. În automobil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dat-o, poate cu o intonație neplăcută și silindu-mă să-i prind expresia feței. Sophie era teribil de palidă (de fapt, mai degrabă pământie) și m-a privit comme une bête traquée, ochii ei având însă aceeași expresie de încăpățânare ce mă înverșunează. Mă înverșuna în plus atmosfera de mister din jurul acestei boli (ce nu am niciun dubiu că este femeiască), leacurile primitive la care probabil recurge, nevoind să se arate doctorului, neputința mea de a stăpâni situația altfel decât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se odihnească. Două ore însă m-am tot plimbat prin cabinet, fără să pot lucra nimic. Poate începând ar fi mers, dar de unde puterea să mă așez pe scaun când vibram într-un asemenea hal, iar în gând continuam cu încăpățânare discuția ? Astfel n-are să mai meargă, am spus, de câteva ori, printre dinți. În plus, sufeream și din cauză că nu puteam să fumez. Fiind chemat la dejun, am reușit să îndepărtez ispita unei țigări, tocmai când eram pe punctul de a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îmi plăcea să le văd, aici, nu la noi ! Nu la mine ! Nu, nici prin cap să nu-ți treacă ! Să știi că n-o să le iau ! Dacă-ți spun că e nu, e nu, înțelege !... încă mai clatin cu încăpățânare din cap, în timp ce privirea mi se oprește pe rana din tencuiala cenușiu-verzuie, în colțul unde, treisprezece ani, televizorul s-a tot atins, s-a tot ciocnit de perete. Ce ciudată mai e și viața, îmi spun, fără să știu bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
desfac și „se scriu“ toate capitolele cărții. Fără introspecțiile și amintirile ei involuntare, fără grija ei pentru etichetă și nostalgia după lumea în care aceasta conta, fără dragostea pentru Papa ce învie și însuflețește personajul, laolaltă cu epoca lui, fără încăpățânarea nobil-pedagogică de a-i explica Vicăi toate cum au fost și nu mai sunt, Dimineață pierdută ar fi rămas o bună proză de atmosferă sau un tablou formidabil, în aqua forte, al „societății burghezo-moșierești“ precum Cronică de familie a lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un plan pentru blocul estic, o Înțelegere Între sovietici și americani, ceea ce se Întîmplă acum e ceva normal. Ceaușescu n-a vrut să accepte planul lui Gorbaciov și lucrurile au Întîrziat... au Întîrziat și se produc violent, se pare că Încăpățînarea acestui dobitoc costă vieți nevinovate... Mă vede cum casc gura neștiutor și se amuză. — N-ai de unde să știi lucrurile astea, ești prea tînăr. E mai bine... Practic, de mai bine de o lună a căzut și Zidul Berlinului... OK
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
smulsă din mână cu ghearele, în chip perfid, profitându-se de un moment de neatenție din partea sa. Nu-i bine să mănânci după pisică? Asta părea a fi o afirmație rezonabilă. A renunțat să mănânce brânzoaica și a refuzat cu încăpățânare să ia alta. Apoi mama, care toată ziua era pe drumuri, a vrut să cumpere ceva de la un magazin de confecții. Cu Nestor de mână, a trecut pragul ușii. Dar, spre deosebire de alte cazuri, trecând pragul acelei uși nu însemna că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
presiune dinăuntru începea să respingă la un moment dat pistonul, împingându-l încet și îndărătnic înapoi, ca într-o luptă surdă de berbeci... Unii vorbeau de riscurile primusului. Știu și eu?... Mama trăgea cu coada ochiului spre mine, neliniștită de încăpățânarea cu care pompam aer în rezervor. Îmi cerea să încetez. După lustruire venea proba de foc. Umpleam rezervorul cu petrol lampant, apoi turnam alcool metilic în șănțulețul rotund ce dădea ocol arzătorului. Scăpăram un chibrit și îi dădeam foc. Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]