55,234 matches
-
de perete, dinăuntru se aude o lălăială văicăreață, însoțită de larma patetică a unui acordeon pe care se plimbă niște degete experte și de indispensabilii bași care dau de obicei ritmul și măsura tânguielii. Musafirii intră în apartament, ușa se închide, iar zgomotul se estompează. Îl auzi doar dacă ciulești urechea. Răsufli ușurat, mulțumești proniei și îți spui că, în fond, fiecare om are dreptul să se distreze. Sedus de perspectiva unei nopți fără distonocalm, nu-ți dă prin cap că
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
Îmi pare rău, domnu' Nae, ziceam că ne-nțelegem ca-ntre oameni. Dați muzica mai - - B|||||I, VREI S|-}I VOPSESC MOTORU'? MARȘ DRACU' LA TINE-N CAS|, C| M| PUN CU B|TUTA P| TINE!!! Zdrang! Ușa metalică se-nchide brusc, salvându-l pe cetățean de la scatoalca promisă. Înfrânt în bunele sale intenții, bietul om se întoarce în apartament, pune mâna pe telefon și cheamă poliția de proximitate. Într-un târziu, la celălalt capăt al firului răspunde o voce blazată
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
mai trecut / Îți jur că n-am mai văzut. Cetățeanul umilit de veselia vecinilor se uită la ceas. A trecut de două noaptea. Peste cinci ore ar trebui să se trezească, iar el n-are idee dacă o să apuce să închidă ochii. O pereche de căști ar face minuni, însă de unde să le scoată? La fiecare petrecere de pe scară își promite să se doteze corespunzător și de fiecare dată uită. Și oricum, i-ar fi destul de greu să doarmă cu urechile
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
odată cu mirosul stătut, străin, al camerei. Sunt Dincolo, la sute de kilometri distanță de Petru care sigur la ora asta se lăfăie singur în pat, învelit ca o mumie în pilotă,aseară, când am vorbit cu el, a trebuit să închid repede pentru că își luase deja pastilele și îl auzeam cum cască, la ei este o oră mai puțin decât aici, dar de fapt, cât? M-am ridicat într-un cot, ceafa dureroasă, gleznele greoaie "afară probabil plouă, și ceasul,unde
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
și Caius Branea Jr., fiul lor ? Am început să îi port pică și lui Dan Izvoranu, doar pentru că nu mai seamănă deloc cu puștiul care la 15 ani scria poezii influențate de Ginsberg și regreta că Cenaclul de Luni se închisese înainte să ajungă și el acolo? Mă irită că în managerul de azi, cu relații peste tot, nu mai regăsesc nici o urmă din bietul Daniel, care făcuse depresie după ce-l exmatriculaseră din facultate din cauza unei petreceri în cămin, unde murise
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
migrena... Ceva a mișcat în penumbra prăfuită a camerei,într-un fund afumat de oglindă. Poate eu,cea din visul-coșmar de azi-noapte. Sau poate cea pe care nu o recunosc când dau cu ochii de mine într-o fotografie. Am închis ochii și am stat așa, nici trează, nici adormită, până când a sunat din nou ceasul.
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
Walburga cea mare. Hansi scoase un oftat ca de hipopotam și făcu un gest larg cu mîna, către cameră, pereți, fereastră, tavan, balcon, aer, cer și pămînt. - Hadernsee..., murmură el, înainte de a păși peste prag. - Hadernsee...murmură și Klaus, după ce închise ușa din scînduri groase, tocite. Se întinse pe pat, cu albumul în mîini. Hadernsee... Ce-l adusese la Hadernsee? Coperțile îngălbenite ale albumului arătau imaginea aproape standard a pieței centrale, aparținînd unui mic sat din Bavaria: biserica, al cărei turn
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
atiorți-cîsintorevalbua-preloa-ufarel-hlwootapibtoklbumesga" răsună cristalin vocea din aparat și Klaus nu se putu abține să zîmbească, amintindu-și de privirea dreaptă, înclinarea capului și de agitația brațelor micuței turuitoare. Klaus își atinse buza de sus, plimbă buricul degetului peste vîrful limbii și închise ochii. În urechi începură să-i răsune, ca dintr-o altă lume, șoaptele, cuvintele și exclamațiile micului Klaus, el însuși un bombănitor pe cinste, cu mult timp înainte de a deveni psihologul logoped, care era acum. Mica crestătură de pe vîrful limbii
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
îi susură ea în ureche. Nuuu, nu ești tu. Tu ești poetul din Hadernsee, care a căzut din poala lui Dumnezeu. Micul meu Hansi, nu uita că mîine e o nouă zi în Hadernsee. Acum, du-te! porunci ea și închise ochii. Ajuns în dreptul ușii, Hansi murmură, mai mult ca pentru sine, de teamă să nu tulbure vraja care îl cuprinsese. - Acum știu, floricica mea, cum va trebui să fie fiul nostru adoptiv. Închise ușa încet și se îndreptă de-alungul coridorului
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Hadernsee. Acum, du-te! porunci ea și închise ochii. Ajuns în dreptul ușii, Hansi murmură, mai mult ca pentru sine, de teamă să nu tulbure vraja care îl cuprinsese. - Acum știu, floricica mea, cum va trebui să fie fiul nostru adoptiv. Închise ușa încet și se îndreptă de-alungul coridorului către camera care îi servea, de șase ani de zile, drept dormitor. Orologiul cel mare din turnul bisericii Sf. Anton bătu jumătatea orei trei.
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
podelelor mele bea din același pahar în zilele cele mai calde își caută umbra în umbra mea în zilele friguroase intră pe sub pielea mea jupuită doarme în același pat când n-o mai suport las gândul meu negru să-i închidă scâncetele ca pe niște sertare Siluetele erau șapte la număr înalte mult prea înalte le puteai bănui șoldurile sânii goi brațele încolăcite deasupra capului frumusețea plămădită din lut semănau cu niște lumânări în întunericul osos Mă zidește un om seară
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
talger cu portocale întunericul e gîrbov, neauzit expiră femeile iarna în somn fecund - ce dăruire mai deplină, o portocală. o însingurare dincolo de păcat și inocență, doar aburită de amintirea arborelui, însă aerul s-a prăbușit în gri în fața catedralei, cîntul închis în martie, muguri se revarsă în degete domnule Bach, chipul tău tăcut și albit de vreme senin plutește estimp peste străzile înfremătate de o primăvară străină acestui pămînt
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
nu se va mai vedea nimic după un timp. Și din păcate vei mai avea timp să încropești alt ghemotoc vânăt alte cuvinte. Vom repeta operația, el nici nu-și va da seama, vei fi ca nouă. Tampon. Dezinfectăm bine. închidem paranteza. 4 Nimic notabil, nimic citabil. La vârsta asta cum să-ți mai tai venele? Cum să mai gâfâi artistic la momentul oportun, ca să-i faci o plăcere lui (iubitului, publicului cititor?), când habar n-ai care mai e momentul
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
mea de antracit cât te-am iubit cât te-am iubit cădeau căldurile pe noi uitam ades să te despoi și te sorbeam ca pe-o cireașă înrotunjindu-te-n cămașă spărgând hotarele-n păcat pruncia ta s-a despicat că prea-nchiseseși în secundă triunghiul care te fecundă acum am morții mei în spate și mă retrag pe de-a-ndarate în veacul spelb în sporul scit - fecioara mea de antracit ritual cât de ciudat: ziua s-a spart polul nord mi-a plesnit
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
nici n-a existat cerul tocmai se răcise și era consumat am destupat litere noi să numim áripa îngerului meu anonim a fost apoi o veste de seară amară când Morții înseși i se făcuse să moară - de-atunci stau închis în piatra mea fixă plutind nebulos în ființa-mi prolixă între două porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
se făcuse să moară - de-atunci stau închis în piatra mea fixă plutind nebulos în ființa-mi prolixă între două porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una-n vii și alta-n morți eu pieziș m-am furișat în văzduhul fisurat cu-n crâmpei de aripioară adiată-n subțioară ca să ies din cer afară aici ziua nu-i nimică nu
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
le deturneze întru luminare devenirile? Școala românească, cu marile ei tradiții, asaltată de ani și ani de zelul atâtor reformatori, cu idei de reforme, mai câte una în fiecare an, se stinge, încet, încet. Umanioarele se pregătesc și ele să închidă luminile. Pușcăriile, în schimb, nu mai fac față ofertelor...
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
cerurile din norul prea luminat al Maicii Curate coboară chiar Mama... ...cu șalul pe umeri ajunge la jilțul putred acum locul e cald ținut de o carte vie un hymen etern Ea știe totul, ea care știe totul iar eu închisă în țarc pe întuneric pun cap la cap imagini despre viețile altora ghimpele bolii îmi trimite veste covrigul fără metafizică e leacul vremelnic dreptunghiul de sticlă, o barbacană care poate ucide într-o singură clipă peisaj cu poet la vedere
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
și vînt. va fi noapte, va fi bine e o lumină piezișă pe lucruri de la cel mare la cel mic. s-ar spune că-mi cercetează fața dar despre cele ce află nu-mi spune nimic. afară puberii accelerează lacom închis în inimă ornicul. dintre salcîmi răsare curînd întunericul. va fi noapte va fi bine în cap lumea veghează. c-o dăltiță fină de oțel, s-o sculpteze mîna visează.) sînt unele nopți... sînt unele nopți înguste cît o lamă de
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
moi nu li-e rușine Trupul să-ți pipăie-n rubine Spuma să-ți scoată din suspine Ei o să-ți intre-n pălării Căci au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii clocesc groasa omidă Tîrîtă pe pereți de cridă Umflată-n sticle cu oloi Ci-acum se cade să se-nchidă Acest gingaș poezioi Pe care-l vei citi avidă Din nou în marmelada
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii clocesc groasa omidă Tîrîtă pe pereți de cridă Umflată-n sticle cu oloi Ci-acum se cade să se-nchidă Acest gingaș poezioi Pe care-l vei citi avidă Din nou în marmelada vidă A clipelor stoarse-n puroi Și a furnicii-n mușuroi...
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
ca la un ghișeu, îți identifici umbra pentru că rămâne singura nemișcată, și vezi pentru un moment ceea ce nimeni din jur nu trebuie să vadă, clipa în care luminescența apei, felul cum absoarbe aceasta lumina soarelui, o face aproape să dispară. Închizi ochii, apoi îi deschizi, și vezi că e tot acolo, la locul ei, după care îți scoți ochelarii și poți face primul pas, șovăitor, ca și cum ai avea dezlegare să-ți vezi de drumul acelei zile.
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
în unele versificări ocazionale, pentru tînărul aspirant la grația cuvîntului adevărata carieră lirică începe abia în 1957, cu pastelurile din Dincolo de iarnă, dar încă mai răspicat cu volumul Fluxul memoriei. Titlul acesta este reluat, emblematic, și pe coperta din 1967, închizînd rotund deceniul confirmării. Sentimental lucid din speța lui Șt. Aug. Doinaș, are în comun cu colegul de generație talentul de traducător și, implicit, statutul de ,ucenic la clasici", dar și ,zăbala" pusă expansivității scăpate de sub controlul civilității culturale, temeinic inculcată
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
deschizi puțin gura foarte puțin zîmbetul mi se prăvălește pe față ca o ploaie sunt numai obosit sunt numai și numai obosit și nimic altceva trei filtre de lumină hemoglobină Am fi ce își amintesc cuvintele că eram atenție se închid ușile ne-am îndepărtat ne apropiem aveam niște cuie pe perete unde stătea poza lui ceaușescu acum avem icoane & asta e numai o poză dincoace de haine agitația caută pielea zgomotul conștient seara între firele de păr atenție se închid
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
închid ușile ne-am îndepărtat ne apropiem aveam niște cuie pe perete unde stătea poza lui ceaușescu acum avem icoane & asta e numai o poză dincoace de haine agitația caută pielea zgomotul conștient seara între firele de păr atenție se închid ușile cu ochii închiși vedem același model din fire luminiscente o fracțiune de secundă terasamentul primește ploi infiltrate încet încet căldura corpului pune stăpânire pe aer ușile se închid rulezi pe fire din ce în ce mai subțiri strălucitoare vobele ajută nu înlocuiesc leagă
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]