8,238 matches
-
-așa și urca iar prin acoperișul ca vai de lume se vedea deasupra tocmai steaua aceea care lumina ca ziua ! Mă uitam la bărbatul acela cred că venise de departe, nu semăna cu nici unul de pe la noi. Se uita și se închina la lumină, pe urmă a pus mâna pe umărul femeii... iar ea s-a întors. N-am apucat să mă uit în altă parte : totul se petrecea așa de lin, ca în vis... și tot ca în vis, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca bucuria... poate chiar e bucuria de adevărat, fiindcă, uite, acolo e El, prietenul nostru ! Până la urmă chiar așa e ! El e Fiul Lui Dumnezeu, altfel ce ar căuta aici, în atâta frumusețe și toată frumusețea asta care I se închină ! Uite, am ajuns ! Ce bine-i la pieptul Lui ! Așa e, cred, când te iubește cineva... Fiindcă e aici și iubirea mamei, pe care abia mi-o amintesc, și a Martei, și aceea care scâncește și cere ajutor, a Mariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nou barca asta. Nu-ți folosește. În cele din urmă, am ajuns pe un petec de pământ uscat, sărac dar cu un templu cum nu se mai văzuse niciodată de frumos și bogat ce era, iar oamenii aceia nu se închinau, ca noi, la zeii de pe muntele Olimp, ei nu-l știau pe Zeus, nu auziseră de Poseidon, n-o iubeau nici pe Athena, nici pe zeițele mării... Ei aveau un singur Dumnezeu care, spuneau ei, îi scosese din țara Egiptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
neobișnuit, Stelian lăsă paharul de țuică pe masă și își ascuți urechile. Cum să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, Leano?! Ce tot spui tu acolo, proasto?... se răsti necăjit Mitică al lui Caloianu la fată aproape cu spaimă, închinându-se. Păi deadul Vasile... Cum era să se ducă la deadul Vasile?!... Culae așa zicea, repetă Leana cu o anumită încăpățânare, sigură că ce spunea era adevărul adevărat și necăjită că nu era crezută. Zicea că trebuie să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu, cumnate dragă, nu e nevoie, mille grazie! Poate, cu altă ocazie..., îl refuză Nando râzând. Ticu nu insistă, iar Nando închise și al doilea geamantan și-l puse pe jos lângă celălalt. Apoi se așezară cu toții la masă și închinară un pahar de "Campari" în cinstea fericitei lor revederi. Mafalda îsi privi lung fratele și își făcu din nou cruce. Sper că n-ai de gând să te amesteci iar în cine știe ce lucruri periculoase și care nu te privesc..., îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o porniră amândoi pe șosea înainte. Nici că se putea nimeri mai bine mașina asta! o asigură el vesel și îi destăinui ceea ce maica încă nu știa: că el și Mariana așteptau al doilea copil. Dumnezeu să v-ajute! se închină maica cu evlavie, oprindu-se o clipă din mers. Uite că v-a dat doi copii, așa cum ați vrut voi... Așa e, doi copii am vrut, încuviință Virgil dând din cap. Despre vizita socrului Gospodin însă, el nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu stafide și o cruciuliță, pe care i-o prinse cu mâna ei de gât. Virgil îi dădu Marianei cu un aer plin de satisfacție mașina de gătit și o pofti pe maică să ia loc la masă. Maica se închină și dădu să se așeze, dar copilul, nemulțumit, se porni să țipe și să țopăie prin cameră, ca să-i atraga atenția. Ei, ce e, ce spui tu acolo? îl întrebă mama sa amuzată și nedumerită. Ce vrea copilul ăsta al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
familia Cozmei mai avea ceva provizii. Dintr-un cotlon greu de bănuit în plasa înțesată cu boccele, bătrânul Artenie a scos în prima zi ceea ce fusese un colac mare din pâine albă, din care rămăsese doar vreo treime. S-a închinat, a scos de la brâu un cuțit, și-a acoperit genunchii cu o batistă mare de culoare îndoielnică, a pus bucata de pâine pe ea și a împărțit-o în nouă bucăți de grosimea a vreo două degete și patru bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de oră mai devreme și și-a întâmpinat colegii unul câte unul, care l-au asaltat cu ironii, observații, cu afirmații insinuante și cu întrebări incomode: Salut, părinte! L-ai vizitat pe bunicul? Ceva colaci? Ceva pitaci? Te-ai mai închinat în baie cu Visul Maicii Domnului în dimineața asta? Cum te-ai odihnit? Pari obosit! Ceva tărie, șprițuri?.. Ei!.. Îi dai cu șprițul pân' la ziuă, neniculeneanicule! Și, pe aceste discuții, cam pe la 8.30, în birou și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
soia și nechezol procurate pe sub mână... și de cozi, și de frig, și de rugămințile băieților pentru patine. Că doar de unde au aflat bășcălioșii și prăpăstioșii, și curioșii aiștia trăgători de limbă, acuzatori cinici și ispititori alarmiști că el se închină în baie și că are rugăciunea lui preferată? Cum de a venit șefu'-Leul exact în dimineața când el ajunsese o epavă de om, dărâmat fizic și psihic... Chemat, invitat, anunțat... firește! Și cu fiola pregătită special pentru el. Joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fac eu să pătimiți împreună! Să vă sting eu vâlvătaia ce v-a cuprins pe amândoi! Tu visezi, bărbate! Tu ai visat, Aritoane! Ai nebunit, omule!.. Vino-ți în fire! Și și-a făcut semnul crucii... Bine că te-ai închinat, coniță!.. Și a schițat un gest ce trăda intenția de a-și aduce bărdița la vedere... Copiii, Aritoane!.. Eu, moartă... tu, la pușcărie!.. Iartă!.. Așa mai merge! Așa mai înțeleg și eu vorba muierească... Dar ai vrut să mă prostești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru obișnuitul salut: Știi, am luat viteză către 512, cum își zice și după douăzeci de ani de la eliberarea din închisorile celei mai drepte, celei mai umane societăți din lume, un amic comun. Este grav bolnav!.. S-ar părea că închină steagul bătrânul!.. Asta a simțit-o și el... că se termină ca o lumânare... Vlăguit nu mai puțin de douăzeci și doi de ani pe la Râmnic, Pitești, Periprava, Sighet, organismul bietului om cedează pas cu pas. Cred că acesta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de alde ai lui Bordei și alții ca el. Mai bine mor ca bunicu, că a încurcat sticla cu țuică cu cea de Verde de Paris, dar cu pălăria în mână n-am să mă duc pe la sărăntoci ca să mă închin în fața lor. Eu mă voi duce la unicul Om care s-o rătăcit printre ei ca să vedem dacă mai putem ieși din iarna asta ori ne ducem cu toții pe copcă la apa Siretelui. * * * Ajută-mă, bădie Nicolai, că-mi moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rădăcinile pierdute în aer. La fiecare nou popas, am sentimentul că trebuie să mai adaug un rid... Cochetând cu singurătatea și alergatul prin lume, îmi aduc aminte mereu de spectacolul pe care-l oferea bunicul, seara, înainte de culcare, când se închina. Era un ritual de o rară frumusețe. Mai ales pentru acest ritual doream să ajungem vara la el. În primul rând, bunicul se închina cu voce tare. Vreau, zicea el, mai în glumă, mai în serios, să fiu sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îmi aduc aminte mereu de spectacolul pe care-l oferea bunicul, seara, înainte de culcare, când se închina. Era un ritual de o rară frumusețe. Mai ales pentru acest ritual doream să ajungem vara la el. În primul rând, bunicul se închina cu voce tare. Vreau, zicea el, mai în glumă, mai în serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude; dacă mă ascultă sau nu e treaba Sa. Uneori, deși părea totul cusut cu ață albă, ne făceam de treabă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
el, mai în glumă, mai în serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude; dacă mă ascultă sau nu e treaba Sa. Uneori, deși părea totul cusut cu ață albă, ne făceam de treabă prin camera în care bunicul se închina, pentru a asista la recital. Bunicul nu se sinchisea; aparent, se ruga de parcă noi nu eram pe acolo. Începea, stând în picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care ești în ceruri / Sfințească-se numele Tău...", după care lua cartea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
insulă, în afară de gărzile sale personale, nu va călca picior de ființă, fără aprobarea mea... Majed, om care-ai luat-o razna, zic eu, și cum va trebui să-ți zic: Stăpâne, Luminăția Ta, Preaînțeleptule? Și de câte ori va trebui să mă închin pe zi? Tot de cinci ori, ca și haremul tău? Și tot pelerina aceea superbă, de culoare neagră, dacă pelerină se cheamă, va trebui să îmbrac, și tot basmaua aceea care-ți lasă numai ochii la vedere voi purta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la toate farmecele de dragoste, la toate legăturile și filtrele amorului. Îl putem pune în scăldătoarea copiilor, ca să le aducă noroc la iubit, pentru că nimic nu este mai dumnezeiesc în lume decât să iubești și să fii iubit... Ninetistele, care închinaseră steagul până atunci, au făcut ochi. Sorbeau vorbele lui Grătărel... Iarba fiarelor este, ca și "elixirul vieții", greu de găsit. Se zice că doar vrăjitorii cei mari o au. O singură noapte pe an, în noaptea de Sfântul Andrei, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
probleme. Totuși cred că aș putea beneficia de puțină înțelegere, chiar dacă... Pe unde am fost, am văzut că însuși Papa a manifestat multă indulgență. Spre exemplu, pentru a converti la catolicism pe băștinașii unor insule rătăcite, care încă se mai închinau la zei care purtau costume din frunze și buruieni, Papa a decis încorporarea a câtorva practici păgâne, ritualuri africane, pentru ca băștinașii să se simtă ca acasă, în sânul noii religii. L-am văzut cu ochii mei personali pe Papa presărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
apa să fugă. Vroia să-și scoată din mare pletele îmbibate cu apă. Trebuie să fugi cu o viteză cât mai mare, și să prinzi doar sclipiri din noapte. Trufașă era. În trufia ei fugea nemișcată și Luna i se închină aruncând spre ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și nu mai vedea nimeni în jurul ei. Îi plăcea orașul, și avea să rămână cu el, iubirea sa, până când nu s-ar mai fi putut. Pe jos fleșcăia murdăria. Veni și prietenul ei. Își puse pardesiul jos, o salută politicos. Închină ea capul, privindu-l cu tandrețe, mângâindu-l cu un zâmbet, un plânset pentru el. Atât de aproape și totuși atât de departe Tantal. Un moment se bucură de pura prezență a unui suflet lângă ea, (în vis cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă așteptam să-mi dea telefon. Are suflet bun, dar mă ține în șah, fata asta a mea dragă. —Să nu spui că nu ești și tu fericit. Se vede pe tine. Deja ți s-a luminat fața. Hai, să închinăm pentru iubirea noastră. S-au așezat la masă în timp ce ceilalți dansau. Au umplut paharele. — Primul pahar l-am băut cu voi. Acest pahar îl închin Ceciliei și-l beau pentru ea și pentru iubirea noastră. Noroc! —Noroc! Să fiți fericiți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și tu fericit. Se vede pe tine. Deja ți s-a luminat fața. Hai, să închinăm pentru iubirea noastră. S-au așezat la masă în timp ce ceilalți dansau. Au umplut paharele. — Primul pahar l-am băut cu voi. Acest pahar îl închin Ceciliei și-l beau pentru ea și pentru iubirea noastră. Noroc! —Noroc! Să fiți fericiți și să ne urmați exemplul, logodindu-vă! —Mulțumesc! Dă, Doamne, bine! Tot ce-a mai rămas în sticlă am să beau pentru aceasta. Ia-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de sub bundiță. A! mincinosule, sunt calde, calde. Îl gâdilă fiindcă a mințit, iar el o ciupește de obraz, de nas, de urechi. După ce s-au săturat de hârjoneală, o pornesc spre hotel. Seara au luat cina la restaurantul hotelului, au închinat pentru ei, pentru iubirea lor, fiind ultima seară pe care aveau s-o petreacă împreună. Au ascultat puțină muzică, au dansat, deși Cecilia nu s a simțit în largul ei, fiindcă neașteptându-se la cele ce avea de petrecut în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
șampania în cupe, Matei achită nota de plată plus bacșișul și el se retrage urându-le poftă bună. Ești plin de surprize, băiatule din parc. Nu se putea să pleci fără a sărbători logodna noastră cum se cuvine. Am mai închinat pentru ea. — Am vrut ceva special și cel mai potrivit moment era ajunul zilei plecării tale. S-au așezat la masă. Mai încape în noi, că am mâncat și la restaurant. — Am cinat devreme, că eram flămânzi după săniuș. Ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]