967 matches
-
strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca niște bumeranguri și se arcuiesc înapoi în umerii tânărului, reluându-și forma de aripi, după care dispar odată cu el. Cei cinci monahi închipuiți zac în nesimțire pe podea, cauza morții necunoscută, niciun organ vital nu a fost aparent atins. Cei de față l-au identificat pe "îngerul exterminator" cu Jorge. A. Jorge, un tânăr ce locuiește chiar în Ouro Prieto și poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar fi diferite de cele ale unui om normal. Îmi place efervescența acestui orășel mai scrie ea format dintr-o piațetă minusculă, unde încap zilnic zeci de autocare înțesate de turiști, deopotrivă cu bolnavi sau nebolnavi răsfățați de bolile lor închipuite sau efemere sau pur și simplu atrași de lumina de aur arsă, ce conturează colinele din Ouro Prieto, de aerul irizat de pulberea închisă a aurului răspândit peste tot în atmosferă. Poți vizita grădina deliciilor ca pe un muzeu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aproape niciodată nu li s-au adresat lor. Asistau cu încordarea și curiozitatea de odinioară și energia, care le-a rămas, o dedicau acestui scop: de a înțelege măcar acum natura relațiilor și a secretelor, fie ele doar mentale sau închipuite. Prietene apropiate și nedespărțite, ea nu le-a vorbit niciodată de sentimentele și latențele lor sau ale ei, despre acei curenți ce survolau în jurul ei, pe care-i simțeau cu toții și știau de bună seamă cum că-i simțeau cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la ziua când va putea investi și el ceva bani În câteva măsele de aur. Chiar dacă după moarte ar avea ceva neplăceri din pricina asta, În caz că hoții nu s-ar fi mulțumit cu cimitirul evreiesc, cu osebire profanat pentru bogăția adesea Închipuită a morților săi. Încrezător În steaua care Îl va veghea și În viața de apoi, Înghiți ultimele picături de coniac rămase pe fundul paharului burtos, nu Înainte de a cere lui Dumnezeu, conform tradiției strămoșești, iertarea păcatelor lui Eustațiu Măran, fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și iar ponturi care iroseau mii de ore de lucru ale polițiștilor. Telefoanele acuzatoare și plîngerile ranchiunoase i-au determinat pe polițaii locali să-i salte pe diverși nebuni răzbunători, care își dădeau în gât inamicii pentru sute de delicte închipuite, mai mult sau mai puțin importante. Tot felul de haine de damă aruncate te miri unde au fost analizate minuțios la laboratorul criminalistic de la Centrală și fiecare piesă de îmbrăcăminte neagră, numărul 42, care a fost găsită a declanșat alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
capul de sub pătură și s-a răstit la mine: „Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm”. Istoria pe care mi-o vârâse în cap lunganul a avut și un alt efect, încă și mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus într-o relație ciudată cu Dumnezeu. Ca s-o explic, trebuie să mă întorc puțin în urmă. Cam în vremea când descoperisem mormântul lui Dinu un țârcovnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai putea fi îndreptat, îmi dădea o nesuferită senzație de gol de care nu reușeam să scap. Încercam să mi-o închipui pe Laura bătrână, ofilită, plină de riduri, dar fiecare val care se izbea de țărm îi ștergea ridurile închipuite și fața ei strălucea din nou tânără. Retrăiam noaptea când arseseră bălăriile și când mă culcasem prima oară cu ea. Alt val ștergea și această amintire. După care revedeam masa de piatră pe care era pus, sub cerul înstelat, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
impuse de formă. Această reflecție Însă dădu naștere alteia. Ce se Întâmpla dacă aplicai În proza narativă metoda utilizată de el În dezvoltarea ideilor pentru piesele de teatru și anume a scenariului ca rezumat detaliat, scenă cu scenă, al acțiunii Închipuite? Ai fi avut o machetă, practic, a romanului sau povestirii În forma sa virtuală; puteai cântări structura În Întregul ei și evalua unitatea și simetria, face ajustările necesare Înainte de a demara procesul de compoziție pe hârtie. Și apoi, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aparțin. De nu vrei să te rănesc, stai liniștit. Puteai să mi le ceri. Ți le-aș fi dat. Cum să nu! · Ce am cu ea? Uite, ea crede că un anumit gen de oameni sunt într-un fel destin închipuită. Eu sunt dovada vie că nu-i așa! Și fie nu mă crede chestie ce ar fi fericită, fie și așa este vrea să le spele ălora creierul! Pink, majoritatea rapperilor și francmasonii sunt niște măcelari! · · · · Ar fi fost frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că ești irlandeză. —Doar puțin. Din partea tatălui. —La fel ca McMahon? — Da, mai puțin principiile. Chicotește. —Cu ce se ocupă tatăl tău? —Lucrează În aceeași branșă ca mine. —E administrator de fonduri. Nu, dar, ca noi, pariază des pe cai Închipuiți, pretinde că totul e calculat științific și se roagă la Dumnezeu să câștige cursa, iar când nu se Întâmplă asta, se mută din oraș. — Dumnezeule mare, spune Momo, atât de șocată, că uită să-și ceară scuze pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a ta cale Unele mândre, țanțose, regale, Cu-ncoronată frunte - îmbrăcate În purpură -; altele dulci, cu ochii Moi, mari, albaștri,... albe ca și crinul Mișcând a lor corp voluptos, ce-nvită Mai aruncând priviri de muritoare, Mai căutând iubire, ca Sirene; Unele-nchipuite, alte tâmpe, Unele aspre, altele duioase, Toate cerând brevet la nemurire Și toate strecurîndu-se cu toate astea Pe calea care duce la orașul Uitării, îngropat de vecinicie. {EminescuOpIV 86} Dar de asupra-astei mulțimi pestrițe Da gânduri trecătoare, vezi departe Munții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fac ca să nu pier, Căci rănit sunt de amor, 20De nici trăesc, nici nu mor: Somnul meu nu este somn, Nici pe mine nu sunt domn. A dormi de sunt pe cale, Zăresc chipul Dumitale: O icoană zugrăvită Cu mulți nuri închipuită. {EminescuOpIV 235} EA-ȘI URMA CĂRAREA-N CODRU Ea-și urma cărarea-n codru. Eu mă iau pe a ei urmă, Când ajung cu ea alături Răsuflarea-mi mi se curmă. Mai răsuflu înc-odată, Zic o vorbă, ea tresare Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sunt toate, când moartea ți-i în piept. Dar să vedem acuma în lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai celor răi? Omoară fericirea unui popor, i-alungă. A veacurilor pace pe vreme îndelungă Și ești erou... Fii mândru, închipuit, dar cată Ca nimeni să atingă ființa îngîmfată, Atunci ai simț de-onoare. Disprețuește viața, Înclină-te de sara și până dimineața, Trufașule obscure - te crede sfânt și-ales, Un om din altă carne făcut - și cu eres Poporul se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dat cordeaua Căci nevasta-i pentru-o târlă De cătane fu cățeaua; În zădar cu-a lor mândrie Tu îngreuni canapeaua, Crezi că lumea te admiră Când colinzi în lung șoseaua; În zădar mai taie mutre Serioase mascaraua, Cu blazoane-nchipuite Ș-a împodobit cupeaua. Știm ce-aramă este-ntr-însul Și-i cunoaștem noi turaua. -N-alte țări e-onoare mare Decorația și steaua, Dar ce merite-are dânsul Escelența, Bezedeaua? E o carte măsluită Toată viața lui licheaua Și noi știm ce însemnează
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
apropie de Va, acesta, striga Înfricoșat: Au, au, ‘acu papî` băietu’! Era un fel de „Văleu!” pe care Îl scotea Dorița atunci când copilul ar fi fost gata-gata să cadă din ciobac și ori de câte ori era amenințat de felurite primejdii, reale sau Închipuite. Cu toate măsurile ce se luau de către cei doi-trei combatanți de a nu se apropia unii de alții, ca un făcut, inevitabilul se producea iar finalul era mereu același. Copilul și racii se apropiau, puțin-câte-puțin, cu teamă, respect, curiozitate mărită
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Balcani? Până la un punct, da, așa cum crede Ion Vartic 2. Dar cele mai multe analogii Îl trimit pe Mateiu În plină ficțiune: el e asemuit când lui des Esseintes, când propriilor personaje, printr-un joc nesigur, În care granițele dintre real și Închipuit sunt trecute adesea, păgubitor și incorect. Singura zonă care ni l-ar restitui cât de cât aievea pare a rămâne cea documentară: jurnalul, scrisorile, Însemnările de tot felul. Prefăcându-ne a nu ști câtă cerneală a curs pe tema „pactului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
jugul ideii creștine și, vanitos el Însuși, n-a știut să Îngăduie sentimentului de care suferea să dăruiască fericire altora. Căci Richelieu, ca Brummell, de altfel - ba chiar mai mult decât acesta -, a cunoscut toate Întruchipările gloriei și plăcerii Îndeobște Închipuite. Amândoi, supunându-se instinctelor vanității (să Învățăm să rostim acest cuvânt fără oroare) așa cum s-ar supune instinctelor ambiției, iubirii etc., au reușit. Dar asemănarea se oprește aici. Temperamentele lor erau complet diferite. Societatea de care depindeau le transpare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de maniera lor. Înțelegea că, atunci când decorăm o cameră ce urmează a fi o odaie de locuit, și nu sală de expoziție, nu trebuie să țintim a face o reconstituire arheologică a trecutului și nici să ne Împovărăm cu cine știe ce Închipuită datorie pe care am avea-o față de exactitudinea istorică. Avea perfectă dreptate În privința acestei observații artistice. Toate lucrurile frumoase aparțin aceleiași epoci. Așadar, după propriile lui descrieri, găsim În biblioteca sa delicatul vas de lut grecesc, cu siluetele sale delicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
degetele mele au atins ușor sfeșnicul. Preț de o clipă, m-am gândit să-l sting și să adorm la rându-mi, fie ce-o fi. Dar, în clipa următoare, un zgrepțănat la ușă, nerăbdător, neprevăzut, sau pur și simplu închipuit, mi-a reamintit îndatoririle. Zgomotele de afară mi se păreau dintr-odată mai presante, mai stăruitoare. Nu mai știam cât timp petrecusem în camera aceea de coșmar. Mi-am pus din nou mâna peste Fatima, căutându-i pe bâjbâite bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
n-aveau ce să scoată de la mine, mă vor trimite pe lumea cealaltă exact din aceleași rațiuni: eram inutil și incomod. Mai exista o variantă: să nu fiu crezut că n-am nimic de divulgat și să plătesc pentru un Închipuit refuz de a colabora cu sechestratorii. Morala: moartea nu este doar Înspăimântătoare, dureroasă, absurdă, mai poate fi și ironică, uneori. Iar când are cruzimea indiferentă să-și exerseze spiritul ludic pe seama ta, nu-ți mai rămâne decât soluția abandonului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de noiembrie, deveneam brusc conștient de tăcerea și frigul din jur (cea de a doua iarnă petrecută la Cambridge mi se pare a fi fost cea mai rece și cea mai prolifică). Flăcările roșiatice albăstrui, În care văzusem o bătălie Închipuită, se micșoraseră, licărind acum sinistru ca un apus de soare arctic printre brazi brumați. Și totuși nu mă Înduram să mă culc, temându-mă nu atât de insomnie, cât de inevitabila sistolă dublă, produsă de răceala așternutului și totodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se tot avântă și se răsavântă într-un cuprinzător zbor spre un tărâm doar de el știut, spre înălțimi doar lui menite. Îmi plăcea să mă las fugit din mine, când mă simțeam furat de chemări neînțelese, pe urma zborului închipuit al marelui fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse, demult necercetate, demult părăsite în înălțimile ademenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și mă amuza ideea că, după nu știu câte decenii, aș putea repeta și eu figura aceea. Credeam în vremea aceea, instinctiv, că uneori, printr-o inexplicabilă putere a textului, te poți strecura în el continuându-l cu trăirea ta. În textul închipuit și scris de un altul. Important nu era atât autorul textului, cât poarta aceea vrăjită pe care el ți-o putea deschide dintr-odată, înghițindu-te ca un sorb. Atunci doar teoretizam cu prietenii mei pe marginea unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
psihanalitic, toate acestea au o explicație. Dar și psihanaliza este o artă a ficțiunii. Căutăm adevărurile profunde din noi imaginând, ficționând. Poate și de-asta nu-mi pasă de amintiri. Trăiesc doar printre cele inventate de mine. Mă interesează oamenii închipuiți de mine. Cred în minciuna unei vieți imaginate de mine. Cu cât mint mai mult, cu atât sunt, simt, mai adevărat. Poate, între multe altele, și aceasta este o „lecție“ pe care, de dincolo de moartea sa, fostul meu șef a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scriu pe mine, cel de odinioară, după cum ușor mi-a fost cândva să mă trăiesc. Abia acum, scriindu-mă, mă trăiesc în tot adevărul meu, după cum viața mea, atunci, se trăia doar, nescrisă încă, risipindu-se numai în bucuria textului închipuit. Poate, astfel, înțeleg textualismul atât de mult discutat, cândva, neînțeles atunci și, adeseori, persiflat. Abia gândul Morții, trăirea ei, dă vieții coerența deplină a textului. Limpezit în Moarte, textul vieții devine, la rându-i, nemuritor. Mă las încă în ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]