1,581 matches
-
picioarele acelor biserici goale și leproase, Împiedicate În propriul lor fast, se Întindeau Încă fundături rău mirositoare În care furnicau prostituate negre de cincisprezece ani, bătrâne vânzătoare de dulciuri africane, stând Într-o rână de-a lungul trotuarelor cu tigăile Încinse, turme de profitori care dansau printre scursuri de zoaie În cântecele tranzistoarelor de la barul alăturat. Vechile palate ale colonizatorilor, dominate de steme ce nu se mai puteau citi acum, deveniseră case de toleranță. A treia zi l-am Însoțit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
negre-maronii, de șobolan! De la grătarul mocnit al terasei, unde sfârâiau și se rumeneau niște cârnați și niște mititei, se răspândește progresiv, prolifică, un alt fel de fumigație, o amprentă olfactivă condimentată inclasificabilă, de agent emetic, o mirosnă becisnică de seu încins și piperat, usturoiat și ardeiat. O aromă de arici prăjit. Aleluia! Și... Zgomotele străzii pieriseră. Ei, să fie! Din senin, nu mai exista circulație. Nu se mai auzeau mașinile, pietonii, muzica, murmurul main-stream indistinct, stereotip sau vocile, ce răzbătuseră neclare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați miraculos de la tăiere, de veșnica birocrație indolentă și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și vibrația imperceptibilă, inerentă și perpetuă, de fond, a asfatului încins, engrama orchestrală ultimă, universal recognoscibilă, a spațiului conglomerat urban, dătător de oarecare siguranță personală ușor schizoidă, într-un refugiu în egală măsură haios și abject, al unei civilizații de la început și până la sfârșit insalubră și păcătoasă. Tăcerea anxioasă își înstăpânea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că e o cauză sfântă la mijloc și, desigur, așa este, căci cauza țăranilor e sfântă și dreaptă. Cu toate astea, în loc să i se caute soluții cinstite, care să aline cât de cât mizeria țărănească, toți toarnă untdelemn pe focul încins. Opoziția, bine, să zicem, e opoziție și vrea să profite chiar de o catastrofă, ca să puie mâna pe putere... Cel puțin guvernul de-ar fi cuminte! Aș! Face mai rău decât opoziția, fiindcă nu face nimic. Și-a pierdut capul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bîrlogu, fără să fi văzut cum arde castelul Iuga și fără să se mai uite înapoi... Apoi, puțin înainte de răsăritul soarelui, tavanul etajului, prefăcut de mult într-o băltoacă de jăratic, se scufundă, urnind și trosnind, peste tavanul parterului care, încins și slăbit, se prăbuși de asemenea. În cuprinderea zidurilor înnegrite, prin găurile ferestrelor, se vedea clocotul flăcărilor cu răsuciri mânioase de scântei. Curând începură să se adune iar țăranii, unul câte unul. Se uitau la foc, clătinau din cap, aruncau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu focul. O ușoară apăsare pe butonul roșu aruncă o limbă arzătoare pe lângă pereții, departe în față. Să ia o gustare! Flacăra tună în țeava îngustă și căldura îi arse pielea. Înaintă, având grijă să nu pună mâinile pe metalul încins. Îmbrăcămintea, din fericire era făcută dintr-o fibră extrem de rezistentă. Cu toate simțurile în alertă, cu toți nervii la pândă, încercă să prindă o mișcare, un miros neobișnuit. În secția echipamente, Lambert, îngândurată, era cu ochii pe deschiderea cu grilaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ireversibilă. Mai întâi o implozie, urmată de o suprasarcină imposibil de stăpânit și de explozia subsecventă. Suprasarcină critică în două minute și cincizeci și cinci de secunde. Lui Ripley, Mama i se păruse întotdeauna reconfortantă. Ieși din habitaclu cu gâtul încins, sirenele sunându-i întruna în urechi. Mama anunță un nou decont fatidic: ― Atenție! Suprasarcină critică în două minute. Jones o aștepta cuminte în cursivă. Reluă drumul spre navetă, ținând într-o mână aruncătorul de flăcări și în cealaltă cutia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mă tem că, fără să vreau, îți voi da o grea lovitură. Și anume, n-o să-ți povestesc și n-o să-ți descriu nimic din ceea ce văd că se întîmplă în patul dreptunghiular pe care acum, ieșit din creierul cam încins al lui Vali- am uitat să-ți spun că așa se numea tânărul blond cu barbă aurie - îl văd în întreaga sa desfășurare, cu formele sale de relief, craterele și seismele sale. Stau cocoțat pe raftul cel mai de sus
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ultima reprezentantă a unei dinastii de pisici numite cu numele ăsta. Nu știu cum de suporta fierbințeala tablei, căci noi nici nu puteam pune mâna pe ea. Deschideam portiera și ne suiam în cabină, unde căldura zăpușitoare avea un damf de cauciuc încins sau de mușama fierbinte. Marcel se așeza la volan, iar eu lângă el. Când închideam ușa, lumea devenea mică, intimă, ai fi vrut să rămâi acolo pentru totdeauna. Bancheta cu pielea tăiată din care ieșea buretele, geamurile murdare pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
picioare se întindea brusc, cu ochii încă lipiți de somn, îndoindu-și spinarea ca un arc și căscând o gură roză, atât de mare, încît ne tăvăleam de râs. Începea să se spele, apoi se trântea la loc pe capota încinsă. Doar seara se ducea după porumbei. După ce-l mai chinuiam puțin pe Chombe, după ce deschideam capacul motorului ca să vedem cuibul de viespi lipit acolo, printre țevile și elicea unsuroasă dinăuntru, ne suiam în cireșul amar care se înălța drept și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întinsese pe mușamaua curata, dată cu făină, un strat lipicios de cocă. Mi-am luat și eu un scaun și-am început să mă uit cum face mătușa gogoși. Le decupa cu gura unui pahar și le așternea în tigaia încinsă, unde sfârâiau până deveneau aproape roșii, zgrunțuroase. Îmi plăcea să pun eu singură în tigaie bucățile ciudate, triunghiuri și gâtuituri, care rămâneau între cercurile perfecte. Ieșeau din ele forme pufoase semănând a câini, cerbi, balauri, pe care le tăvăleam prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
saturăm să contemplăm lumea. Pentru că din pisc vedeam, în ciuda depărtării, cu o claritate absolută, tot ce doream să vedem pe pământ. Priveam un sat risipit între măslini și vedeam biserica lui veche cu clopotniță acoperită: cu tablă și pe tabla încinsă vedeam dormind ghemuită o pisică, și vedeam și puricele ieșind pentru o clipă din sprânceana pisicii, foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe cap. Priveam în altă parte o popicărie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acută și dulce, insuportabilă. Mă învîrteam atunci prin grădina pustie, rupeam cîte-o roșie și mușcam din ea sau îmbrățișam trunchiul cireșului amar, gîndindu-mă la Ester. Mergeam pe poteca îngustă dintre straturile de legume, ajungeam la camion și suiam în cabina încinsă. Suceam de volan, apăsam pe frâne și deodată îmi dădeau lacrimile. Coboram și mi-o puneam pe Gigi după gât și mergeam așa cu ea până în fundul curții, lângă gardul putred, înecat în bălării. Intram din nou în casă, la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat... Darie privi în jurul lui. Se aflau între lanurile de porumb, pe marginea drumului, și deasupra lor plutea aceeași pulbere fină și aspră, înecăcioasă, pe care o cunoștea parcă de totdeauna, dar acum mai încinsă ca niciodată. Cu mâna validă căută în buzunar pachetul de țigări. Îl găsi rupt, teșit, dar Iliescu îi întinse pachetul cu țigări rusești, așteptă să-și aleagă una, apoi i-o aprinse. - Mă băieți, începu după ce trase câteva fumuri. Voi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și al acelei zile... Uite, bunăoară, aici, unde sunt cu Laura, la Tivoli. Când am dat cu ochii de fotografie, am simțit căldura acelei dimineți și mirosul florilor de leandru, dar am simțit și un miros puternic, greu, de păcură încinsă, și mi-am adus aminte că la vreo zece metri de locul unde am fost fotografiați se găseau două căldări cu păcură. - E un fel de hypermnezie cu efecte laterale, spuse Profesorul. - E îngrozitor, continuă. E prea mult, și e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la goană și să nu mai dai ăi cinzeci de lei ! Ei, Vulpeo, Vulpeo, la viclenii și la zgârcenie nu te-ntrece nimeni ! Da iete la el cum îi cântă și iete la ea cum joacă, cu tălpile pe cărbunii încinși, ca ursu !... Iete la ea ce se mierlăie, când ar trebui să-i dea cu telefonu-n cap ; da mai du-te la dracu, la farfuzele tale, du-te-nvârtindu-te și să te ntorci când s-o-ntoarce mama de la groapă ! Dac-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un ins fără ocupație, militar În termen, curînd... A Înțeles foarte bine ce vrei să spui, fă bine și Încetează. Nu se aștepta să-i fii recunoscător, dar ai putea măcar să nu faci circ. Intrați În cameră, care e Însorită, Încinsă și foarte mică. Foarte. Există două paturi simple, separate de o noptieră, și un dulap cu ușile prăbușite. În holul Întunecos, un cuier, ușa spre baie. Și cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înapoi În țară, vă Întoarceți la cenușiu. Un episod ciudat se produce la controlul vamal cînd rămîi cîteva clipe Împietrit de spaimă În fața acelui reprezentant al vigilenței Statului, o uniformă cu o figură pătrățoasă și o privire ca o sîrmă Încinsă, care nu se dă la o parte din fața ta cînd vrei să treci prin porțile țării. Ești șmecher? Îți zice el, ridicînd Încet degetul spre creola de argint pe care ți-ai cumpărat-o dintr-o prăvălioară din Praga și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
amintiri. E vară și alerg cu dosarul pentru facultate, ies de la metrou undeva lîngă DÎmbovița, traversînd intersecții enorme; la semafor, un număr nesfîrșit de Dacii și de autobuze deșelate suflă un fel de ceață puturoasă și toxică, miroase a asfalt Încins și a gunoi stătut oriunde te-ai duce. Chiar și În față la Casa Poporului? Da, chiar și acolo. Un mastodont care se vede de la Unirea și de care nu Îndrăznesc să mă apropii, deși e a doua clădire din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a aruncat În cuptor toți puii de cîine pe care i-a prins În spatele centralei - una din cățelele care s-au adăpostit În jurul bateriei tocmai a fătat. Și ne spune că-și freacă piticu’ și-și aruncă zeama pe ușa Încinsă a cuptorului centralei termice, ca să vadă cum sfîrÎie, o operațiune pe care o numește „ouă prăjite“. Păi de ce mă, Claudiule? insistă Marcel, pe care această nouă succesiune de vești pare să-l dărîme. De ce face așa? — De plictiseală. De plictiseală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sunetului emis de bărbos, levitează la cîțiva centimetri de sol. Cristian Îmi povestește foarte animat ce am pierdut: cîteva nopți dormite În tranșee, focuri trase aiurea spre cîmp după cum li se năzărea caporalilor, mai degrabă ca să se Încălzească de la țevile Încinse ale pistoalelor-mitralieră sau să-și aprindă țigările de la ele, momente de nebunie În dormitoare pînă cînd locotenenții au reușit să aibă niște ordine clare și a reieșit că armata a trecut de partea revoluționarilor, apoi toată isteria cu teroriștii. Pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a scris un articol tăios: Îi atacă pe ăștia care spun că vor avea grijă de țară pînă se organizează alegeri, cică se instalează la putere cam repede și vor să confiște Revoluția... Treaba asta a iscat o discuție destul de Încinsă, pentru că era acolo un prost care spunea că nu e adevărat, se lăuda că taică-său a fost nu știu ce mare ștab pe la Partid, Înainte de Revoluție, și i-a povestit cînd a fost acasă În permisie că de fapt Frontul ăsta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște casete cu niște trupe mișto de muzică despre care nu am auzit (mă prefac, din politețe, rușinat - pentru că de fapt speed metal nu e chiar genul meu). Miroase a ceva... nu că miroase a ceva? A ce? A creieri Încinși, nu știu, a... Poate de la pistă, pista miroase a cauciuc ars. Sau de la bidoanele astea scîrboase. Nu, nu! Miroase a, nu știu a ce... miroase ca-n copilărie. Nu, stai, cred că a hormoni. O, au Început să-ți miroase
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și ea. Desigur nu-l cunoscuse niciodată personal pe John Robert, deși îl văzuse din când în când. I se tăiase răsuflarea și tremura de groază ca o căprioară care miroase brusc vecinătatea leului. (Într-adevăr, filozoful degaja un miros încins, animalic, pe care nările fine ale părintelui Bernard îl și detectaseră.) Omul ăsta mătăhălos, care se apropiase atât de alarmant de ea, ținea soarta lui George în mâini, avea asupră-i puterea de viață și de moarte. Tremurând sub impactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din nou, fără nici un rezultat, apoi se rezemă de ea și o izbi cu piciorul. Era inaccesibilă, construită dintr-un metal solid, ca de altfel toate structurile care-l înconjurau, și extrem de fierbinte la atingere. Începuse să simtă că treptele încinse îi ardeau încălțămintea. Până cu câteva minute înainte avusese senzația că e un intrus care se furișase în taină acolo unde nu-i era locul. Acum se simțea pur și simplu captiv. Bătu cu pumnii în ușă și strigă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]