1,026 matches
-
pândea, au intrat cu toții și m-au smuls de lângă femeie, m-au bătut înspăimântător la locul păcatului, păcatul! care păcat, râd în hohote, ce e păcatul, ce e virtutea, m-au dus lângă zid, o mână de oțel mi-a încleștat fălcile, o alta mi-a deschis gura, m-a tras de limbă până a început să sângereze, eu scoteam oare acel urlet de animal? și dintr-o dată am simțit pe limbă o mângâiere ascuțită și răcoroasă, da, răcoroasă, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
publicitar în formă de sandwich și cu o bonetă de copil mic pe cap, împărțea fluturași tuturor pietonilor pe care reușea să-i convingă să îi accepte. M-am simțit inundată de un val de ostilitate. Involuntar, mi s-au încleștat pumnii. — Așa e, oameni buni, Buy Buy Baby a deschis sezonul anual de vânzări cu reduceri, a mugit vocea bărbatul în josul scărilor. Tot stocul trebuie vândut! Asta înseamnă cărucioare, haine pentru copii, scutece la pachet. Poftiți, domnule. Nimeni nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Umerii au tendința de a se cocoșa în timpul stadiului final al inspirației, ceea ce tensionează gâtul și blochează fluxul de energie către cap. Aveți grijă să mențineți umerii lejeri, relaxați și coborâți în timpul întregii ședințe. Țineți gura închisă, dar nu vă încleștați dinții. Limba trebuie apăsată puternic pe cerul gurii, în spatele dinților de sus, pe toată perioada exercițiilor. Ridicarea limbii spre cerul gurii stimulează secreția salivei din cele două canale de sub limbă. Aceasta se numește „rouă dulce” (gan lu) și trebuie înghițită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cultiva mișcarea orgasmică ascendentă, practicați întâi singură și neexcitată, după cum urmează. Ședeți pe marginea unui taburet sau a unui scaun și realizați respirația Muget timp de câteva minute. Apoi inspirați încet și profund, țineți-vă respirația și blocați întregul corp încleștându-vă picioarele și a pumnii, contractând anusul, perineul și vaginul și aplicând blocări ale gâtului și abdomenului, de asemenea. Apăsați limba pe cerul gurii, împingeți zona sacrală înainte pentru a îndrepta curbura părții inferioare a coloanei și rotiți-vă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
că nu-și Încheiase mantaua, mai tuși o dată și zise: Așa, fără interpretare, n-am ști? Că s-a dat la televizor, În direct. Au fost morți... Am văzut cu toții... Ascultă, Gavrile! Dionisie se Îmbujoră la față. Degetele i se Încleștară pe tăblia mesei În căutarea unui punct de sprijin de care, după părerea lui Gheretă, un om care citește atâtea ziare s-ar fi putut lipsi. Cu pleoapele lăsate, nemișcat, parcă ar fi o coloană Moriț pavoazată de l Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care primăria va pune o placă de bronz cu inscripția “Golul iudaic” care alături de “Golul germanic” va străluci În veci pe firmamentul istoriei noastre, tot mai plină de goluri. Aveți cuvântul, domnule Cain.. Cain făcu un pas timid Înainte, Își Încleșta mâinile pe balustrada Îngustă a balconului, tuși discret de câteva ori În pumn Întorcându-și fața spre dreapta, apoi, fixându-și privirea asupra unei pălării cu voaletă, Începu să vorbească. 39. În absența amplificatoarelor, vocea firavă a lui Cain abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se întoarse cu spatele. L-am urmărit cum se răsucește pe călcâie, sperând să sară la mine, să facă bancuri sau orice altceva, numai să nu fie supărat, și-apoi, într-un în sfârșit, i-am văzut fața. Mi-am încleștat eu pumnii și am strigat: — Vorbește-mi, fir-ai tu să fii! Suntem parteneri! Am omorât, în pizda mă-sii, patru oameni împreună, iar acum îmi faci chestia asta? Lee se întoarse. Îmi aruncă obișnuitul lui rânjet sfidător, dar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ce putem afla la examenul preliminar post-mortem. Ceva mai târziu voi face niște analize toxicologice și voi avea mai multe date. Acoperi ambele jumătăți ale lui Elizabeth Ann Short și întrebă: — Aveți întrebări? Călugărița se îndreptă spre ușă, cu degetele încleștate pe carnețel. — Ne puteți oferi o reconstituire? ceru Millard. — În funcție de analize, da, bineînțeles. Iată ce știu sigur: nu era însărcinată, nu a fost violată, dar a avut contact sexual liber consimțit în ultima săptămână sau cam așa ceva. I s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și de fiecare dată când încerc, o dau în bară, iar prietenul meu a luat-o razna fiindcă surioara lui ar fi putut fi chiar ea, dacă n-o omora cineva... — UCIGA... Peruca era vraiște pe pat. Mâinile mele erau încleștate pe gâtul fetei. Am eliberat-o și m-am ridicat încetișor, cu palmele în față, ca să-i arăt că nu vreau să-i fac rău. Corzile vocale ale fetei se încordară, dar ea nu reuși să scoată nici un sunet. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amuzată. Fata e chiar lovită. Uitați-vă la ea. Ați mai văzut-o așa roșie până acum? - Ce ți-a făcut, a întrebat-o Laban, mârâind ca un câine care simte un străin în apropiere de turma lui. Și-a încleștat pumnii și și-a încruntat sprâncenele și apoi s-a întors cu totul spre Rahela, fiica pe care n-o lovise niciodată, fiica pe care rareori o privise în ochi. Îl speriase încă de la naștere - o naștere sângeroasă, violentă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a zâmbit, înainte de a-i apuca sânul. În acea clipă, Rahela s-a trezit din vis și a văzut că acel copil nu era al ei. Zâmbetul i-a pierit și i-au căzut umerii, iar mâinile i s-au încleștat pe sânii ei de fetiță. Inna îi spusese că dacă va lăsa acest copil să sugă la sânii ei destul de mult timp, până la urmă va apărea lapte în ea și astfel va deveni mama lui de lapte. Dar Rahela nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă aflam de fapt într-o cușcă pe acea mică bucată de pământ, înconjurată de un zid înalt, de unde Dumnezeu, la cererea oamenilor, vroia să mă scoată printr-un act de supunere necondiționată care avea valoarea unei capitulări. Mi-am încleștat imediat buzele și mi-am înfipt unghiile în carne ca să nu mai spun nici un cuvânt din rugăciune. Eram gata chiar să scot un urlet de fiară îndârjită, ca să-mi dau curaj, când am auzit un sunet cunoscut, a cărui proveniență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am strivit un deget de marginea scaunului, ca să mă doară și să nu mai fiu atent decât la durerea mea, tăcând în continuare, fără să contest nici una din ipotezele care mă afundau din ce în ce mai mult în gravitatea faptelor respective. Cu mâinile încleștate pe genunchi, cu capul sus, privind fără să văd pe nimeni în afară de tata, am rezistat la toate întrebările și la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpânire care mă condamna fără scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a întins mâna. Mi-a făcut semn să mă așed pe celălalt fotoliu, fixat în dușumea, încât nu putea fi nici apropiat, nici depărtat. — Ei, zise el, așteptând în mod vădit ca eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era destul de robust, dar uzat de vârstă, cu obrazul împăienjenit de riduri și pătat de o culoare bolnăvicioasă, specifică bolnavilor de ficat. Avea ochi reci, pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mă stăpâneam să nu mă întorc spre ușă. Pândeam, în schimb, oglinzile. Nu se vedea încă nici un fir de fum. Acum, pentru prima oară, am observat că degetele Bătrânului tremurau foarte rău. De aceea strângea cu toată, puterea cărțile. Se încleșta parcă de ele. Mi s-a făcut milă, dar tocmai atunci s-a văzut primul semn al incendiului. — Ei, am zis, ai pierdut. — Cine, eu? a râs înfricoșător Bătrânul. De abia acuma am câștigat. — Nu, ai pierdut, am zis din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de prilejul de a rămâne fără urechi străine în preajmă, Auta se întoarse spre dârzul țăran și, arătîndu-i-l pe Iahuben, spuse cu voce blîndă: - Omul acesta nu ți-a vrut răul. A vrut numai să-ți afle numele. Vâslașul își încleștă gura însîngerată, pregătindu-se poate de altă vorbă grea, dar ochii lui întîlniră ochii lui Auta. Numai atunci mânia lui se muie. Murmură: - Sunt Hunanupu. Iată, ai aflat ce-ai vrut să afli. Dar dacă eu te-aș fi întrebat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ști ce să le spun copiilor mei care mă tot întrebau ce țară este Ta Nuter și eu nu știam ce să răspund. Numai că n-or să mai aibă pe cine întreba copiii mei despre Ta Nuter. Vâslașul își încleștă din nou fălcile și nu și le mai descleștă apoi decât de puține ori, doar ca să-și scuipe sângele scurs din buze. Cheful de vorbă îi pierise și lui Iahuben. Nici Auta nu mai vorbi. Puntea se umpluse acum și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rămase câteva clipe mut. Hor se uită cu ocheanul încotro îi arăta Auta. Pricepu repede. Se uită la Auta și zise încet: - Mi se pare că este prietenul tău care a zburat cu noi! Auta nu răspunse. Ședea cu pumnii încleștați pe genunchi. Apoi nu mai putu să îndure și izbucni într-un hohot de plâns. Dar numaidecât își strânse buzele și se stăpâni căci, fără a se mai sfătui cu nimeni, cârmaciul îndreptă luntrea asupra armatei atlantei. Auta cuprinse cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Înșele. Are perioade când pare conștient de faptul că aiurează, dar numai pentru a schimba o Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James, săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House, Henry? — Nu, nu, zice el clătinând impacientat din cap. Casa! Casa! Dacă ne află cei de la galerie... Lasă capul să-i cadă la loc pe pernă cu o expresie de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
situație relativ comică, dat fiind că cei doi semănau atât de mult, Încât erau confundați frecvent. Atunci când era felicitat de doamne pline de entuziasm pentru tablourile lui Alma-Tadema, Du Maurier imita uneori accentul greu, flamand, al colegului său și spunea, Încleștându-și mâinile: „Mulzumesc forte mult, feniți la mine marzile“ - sau cel puțin așa povestea, adăugând: „Mă-ntreb dacă s-a dus vreuna“.) Du Maurier ținuse de atâtea ori până acum prelegerea, că o știa pe dinafară și doar rareori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceva se simțise ca și cum și-ar fi revenit după o anestezie cu cloroform, amorțit, dar conștient că o durere oribilă pândea de undeva, de la marginea stării de trezie, așteptându-l să Își recapete pe deplin simțurile. Acum o Înfruntă, se Încleștă de ea, i se abandonă. Alexander, când ieșise ultima oară din scenă, lăsase să se Înțeleagă că nimeni nu se va mira și nu se va supăra dacă anula dineul planificat În cinstea actorilor, dar el insistase să ducă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un umăr pe care să plângi. Și dacă el într-o zi ar fi plecat pentru alta? Nu, era inteligentă. Și-l alesese bine. Singurul lucru care trebuia păstrat cu orice chip era viața, sărutând-o cu toată ființa și încleștându-se în jurul ei cu o îmbrățișare convulsivă. La radio se auzeau. Amintire din Florența, Ceaikovski. Totul în jur era atât de uman și monoton, iar trecutul îl lăsa să-i revină mereu în urechi sub formă de ecou și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vine și de unde pleacă și nici nu știu dacă el știe de mine. Atunci, eu sunt singură. Și, conștientizând că sunt oricum numai cu mine, înțeleg că nimic rău nu mi se poate întâmpla. Dispare frica, dar inima îmi rămâne încleștată cu disperare de mine, cerșindu-mi protecție. Rămâne plăcerea de a fi obosit în fața lumii, pe care la un moment dat, nu o mai bagi în seamă; nu mai reacționezi, nu te mai grăbești; nu-ți mai pasă. Totuși rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
într-un ungher al celui de-a doua încăperi, Regele alegea din ieburile degerate, de pe lângă pereți ori din legăruricile de fânuri (încă din primăvară pitulate de el pe sub scînduri), străduindu-se să-i prepare Sinistratului o fiertură, care să-i încleșteze, la loc, amintirile una de alta. De asta probabil și merita să i spună Sinistratul, fiindcă memorie nici cât un dop de plută nu mai avea. Gâtul ceainicului ciuruit semăna cu unul de șarpe. Reptilă care doar c-o palmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
măritat? i-a aruncat batjocoritoare Sofia, uitându-se în direcția fostului ei soț. Luca n-a sărit niciodată în apărarea nimănui. El alege întotdeauna calea cea mai ușoară. În vreme ce se târa către podiumul unde stătea David, cu câte-un copil încleștat de fiecare picior, Sofia arăta ca o persoană care are nevoie disperată de o proteză dublă de șold. Femeia a înșfăcat microfonul, l-a întors către ea și a bătut în el ca un adevărat profesionist, ca să se asigure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]