995 matches
-
un albastru de catifea. Nu mai știu cum mă trezesc cu sarafanul pe jos și cu bluza albastră aruncată pe un scaun. Mă înfior de frig și atunci Eduard mă ia în brațe și mă duce în camera lui. Mă încleștez toată în brațele lui, ca și cum, dacă m-aș desprinde din ele, m-aș desface în fărâme și aș dispărea pentru totdeauna. E întuneric în camera lui, îmi spun cu mirare, lăsându-mă inconștient în voia degetelor lui, care continuă să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Iar el, în locul unei înălțări, a căzut, s-a prăbușit în gol, așa cum tot tu, Edo, m-ai inspirat să scriu. De ce m-ai împins, Edo, să-i influențez destinul? Nici n-a început bine ficțiunea, că s-a și încleștat, într-o strivitoare ciocnire, cu realitatea. 12. Ziua mea a fost ca mine. Un amestec lipicios de cioburi în diverse culori și forme, ce se băteau cap în cap, într-un vârtej hao tic, din care se auzea, când și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mă și atrăgându-mă spre ea, cu toată ființa Deci, eu, ca să nu pățesc precum am pățit cu sarmalele și colacii cei mari, ca roata carului, deodată m-am repezit, prinzând pâinea cea mare, cât un sac de făină și încleștându-mă de ea cu amândouă căngile și ca să n-o scap, mi-am înfipt și dinții în ea. Atunci, pâinea dând un țipăt sfâșietor, m-am trezit cu Ali Străilaș în brațele mele, zbătându-se să scape din strânsoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fapt era doar contemplativ, urmărea evoluția la bară a unei siluete familiare, o știa de pe plajă, de anul trecut, de pe când căuta locuri În care să-și amenajeze clubul. Sorbea un pahar de whisky, mesteca Încet cuburile de gheață, Își Încleșta fălcile, aveau să-l doară a doua zi, așa pățeam de fiecare dată când prizam. Eram pe cale să-i solicit Vivianei vreo nefăcută, când l-am văzut pe Adelin intrând În bar. S-a dus direct spre Leac, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în jur. Rămâne doar patima fericită a dezlănțuirii. Și amândoi o gustă cu poftă, fără să se sature. Carnea frământată, mușcată, freamătă în descărcări ce desenează languros plăcerea, trupurile, transformate în lavă vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu înțelege nimic. Vede doar niște bocanci, nu și corpul. Parcă și ceva zdrențe de stofă kaki. Este tot ce mai rămăsese din tatăl fetiței. Revine tocmai când un sanitar încearcă să transporte copila la spital, dar aceasta, cu mâinile încleștate pe tocul ușii, se zbate puternic și urlă îngrozitor. Cu mare greutate câteva femei reușesc să o liniștească, apoi o duc la una dintre mașinile salvării. Un agent sosește cu ordinul pentru Marius ca, împreună cu ceilalți militari, să se deplaseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sub observare atentă a domnișoarei Hagiaturian, în speranța adunării unor probe care să dovedească dincolo de orice îndoială activitatea desfășurată. Și pentru că sabia lui Damocles nu cădea, ați hotărât fără nici un scrupul să luați problema în propriile mâini? întrebă furibund Marius, încleștându-și pumnii. Domnule Rădulescu, răspunde calm celălalt în timp ce strivește țigara în scrumieră, ca ofițer de spionaj brutalitatea nu mă caracterizează. Respect regulile nescrise ale acestui "război din umbră", care face de multe ori ca în munca noastră să apreciem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arată un calm desăvârșit. Gata să acționeze, arătătorul se curbează, apasă încet dar continuu. Deznodământul e aproape, dar rusul simte fiecare clipă ce trece ca o eternitate. Tensiunea așteptării se revarsă în valuri prin vene, aproape să-l sufoce. Își încleștează pumnii în buzunarul pantalonilor. Uimit, constată că nu are nici o putere să-și potolească tremurul ciudat din mâini si picioare care urcă spre pântec unde-i transformă mațele în gelatină. "Haide odată! Renunță! Sau trage! Oricum șansele să scapi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stânci și aterizează silențios drept în spatele soldatului. Astupă cu palma gura santinelei și cu o mișcare rapidă, circulară, îi secționează laringele. Sângele țâșnește violent, ca dintr-o fântână arteziană. Nu se aude nici un strigăt, sau măcar suspin. Cu mâna dreaptă încleștată de gât, neamțul cade în genunchi. Pieptul lui se înclină încet. O ultimă zvâcnire și apoi încremenește pe zăpada inundată de sânge. Marius se întoarce către oamenii lui. Unul după altul aceștia răsar din întuneric. Fără o vorbă, locotenentul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i dă importanță. Aleargă către învălmășeala luptei. Iovuț se apleacă și se repede cu casca în burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Iar el va trăi îndeajuns ca să vadă cum moare. De ce dracu nu-l nimerise lunetistul mai sus, în inimă, ca pe nenorocitul ăsta de lângă el? Se ridică cu greu în capul oaselor, sprijinindu-și spatele de peretele craterului. Printre degetele încleștate pe burtă se strecoară un șuvoi de sânge cald. Odată cu el, din vene se scurge și viața lui. Caută prin buzunarul mantalei după o țigară. Găsește un pachet boțit și murdar. Le numără, în virtutea unui vechi obicei. Cinci țigări. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un galben cenușiu și printre buzele vinete aerul se strecoară în reprize scurte, împotmolite. Lazăre, ia vezi ce e printre plăcile alea. Lazăr pune pe taler un disc și de la primele acorduri Marius tresare plăcut surprins. Serenada lui Schubert. Își încleștează mâinile într-un ultim efort care să-l mențină deasupra acelui hău rece în care se afundă cu fiecare minut care trece. Trăiește deja în agonie. Se prăbușește în abis și nu mai poate să se ridice. Își aude respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și eu, mă întinsei peste masă și doar ridicai mâna cu paharul spre cineva mai binevoitor care mă observa demult... Băurăm! Matilda stătea în capul mesei, ea nu bău. Observai că pumnii ei, pe jumătate ascunși de dunga mesei, erau încleștați. "Orice-ai zice, Matilda, într-o situație ca asta îți iei boarfele și te duci, zise Tasia fără respect pentru ceea ce ar fi putut spune cumnată-sa. Îți iei boarfele, ca să nu mai ai discuție într-o zi când aia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aibă o idee despre soartă, cum avea mama, și să gîndeaseă simplu, bine că a trecut și n-a fost mai rău. Nu, era rău, și cel mai aproape de învinuit era tot cel care fusese lovit. Amorții, gura mi se încleștă, nu-i răspunsei, o sărutai pe mama și plecai. Starea lui de spirit se strecură însă în sufletul meu ca o realitate inexorabilă de care nimeni n-avea de gând să mă elibereze, căci înțelesei că oamenii cu care muncea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dădu din umeri, nu avea paturi de spital să-l scoată din celulă, îl părăsi acolo, să moară sau să trăiască, - un legionar mai puțin întrucît putea asta să intereseze pe cineva? Bolnavul zăcea cu ochii închiși și cu fălcile încleștate de inaniție, fiindcă nu mai putea mânca singur, nu mai putea să țină lingura în mână, nu mai putea vorbi. Și atunci se așeză lângă el pe pat un comunist, implicat în grupul Pătrășcanu, evreu pasionat de folclorul românesc, un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
are de gând s-o deschidă. De ce venise totuși? Se uita fără să clipească peste grădina cu alei asfaltate a spitalului și nu făcea nici un gest, încremenită parcă într-o încordare inumană. Mă uitai la mâinile ei, dar nu erau încleștate, cum mă așteptam. Era după-amiază și lumina soarelui care inunda terasa îi inunda și chipul. Mă uitai la acest chip și îl văzui îmbătrînit cu zece ani, cu puzderie de riduri în jurul ochilor, cu gura care începea de pe acum să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai... cu cât tot ceea ce e viu în noi participă... din ochi țâșnesc fulgere, din gură potop de cuvinte a căror violență smulge și lucrurile din inerția lor, scaunele se prăbușesc, candelabrul se clatină, obiectele zboară prin geamuri, trupurile se încleștează, capetele ating pământul... jos... mai în jos... spre el, să se deschidă și să-i înghită pe amândoi... Ce doresc unul de la altul? Ce vrea să smulgă unul din celălalt? Nimic altceva decât ceea ce e celălalt, ceva indefinit, neclarificabil, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar al gurii ei acum întredeschise într-o perplexitate de astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe și mâhnire și pe ea din perplexitate, sărut fierbinte, de zvârcolire, de agresiune imprevizibilă, de abandon uluit și total... VII ...Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întîia oară e farmecul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gâtul și pieptul și subsuorile i se umpluseră de transpirație rece. "Victoraș, iartă-mă, mai bine ași fi născut, n-ași fi suferit mai mult... sânt pedepsită..." Gura i se învinețise, sdrobită de mușcătura dinților, iar degetele i se albiseră încleștate de pat. Ce putea să aibă? mă întrebai. Desigur, fusese rănită, putea să aibă o inflamație, chiar o infecție... Într-adevăr, viața îi era în pericol. "Ai numărul de telefon al acelui medic?", o întrebai. Da, zise, caută în poșetă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Un urlet se ridică ascuțit și crește în intensitate. Punctul său de origine se apropie, până în clipa în care te trezești cu el deasupra. Și sunetul te copleșește și te sufocă. Cu un geamăt răgușit, Ripley se ridică în pat, încleștând mâinile pe piept. Respira greu, dureros. Inspiră adând și se uită în jur, prin camera minusculă. Lumina slabă a veiozei îi dezvălui pereții goi, cearșafurile căzute lângă pat, toaleta și comoda. Pe acesta din urmă, cocoțat pe partea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sală într-o explozie de cioburi: cometă umană cu coadă de cristal. Se rostogoli pe jos până la femeia care se sufoca. Monstrul reușise să-și înfășoare coada puternică în jurul gâtului ei și se apropia de față. Degetele lui Hicks se încleștară pe picioarele acestuia și trase. Eforturile lui, laolaltă cu cele ale lui Ripley, obligară creatura să se desprindă. Hudson sosi și el și îi ochi pe Ripley și pe caporal și apoi o zări pe Newt încovoiată pe pupitru. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în pofida vaierului sirenei. ― S-o ștergem! ― Secțiunea medicală! strigă Hicks. Vino, ce dracu'! Îi făcea gesturi frenetice, bătând în retragere înspre culoar. Comtehul se învârti înspre acesta și solul intră în erupție. Niște gheare îl înșfăcară, niște degete puternice se încleștară pe ghete și-l traseră în jos. O altă creatură uriașă îi căzu deasupra și el dispăru în câteva secunde în pasajul inferior. Hicks trase o rafală în direcția cavității, sperând că-i va atinge atât pe comteh cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
arătă în locul în care pantalonul și carnea fuseseră roase de acid. Ea își ridică spre el ochii sticloși. Glasul nu-i mai era decât un murmur răgușit: ― Aveam dreptate când spuneam că erai un imbecil, Gorman. Degetele lui Vasquez se încleștară pe cele ale bărbatului: un contact special și rar. Apoi locotenentul îi întinse două grenade și desfăcu două și pentru el. El zâmbi și ridică unul dintre obiectele distrugătoare, bâzâind. Vasquez abia reuși să-l imite. ― Sănătate, murmură ea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ale lui Newt. Degeaba se aplecase, mâinile lor erau separate de câțiva centimetri buni. ― Ripley... Newt își dădu drumul. Aluneca în jos când Hicks se aruncă lângă puț. Degetele înhățară gulerul hainei largi pe care o purta fetița și se încleștară. Numai îmbrăcămintea îi rămase în mâini. Urletul copilei se repercută în pasajul înclinat. Dispăru în beznă. Hicks aruncă haina și se uită la Ripley. Se fixară astfel câteva secunde, apoi femeia își dădu drumul și alunecă la rândul ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
față de biserică la fasonarea loialității față de stat. Abecedarul, după cum remarca un revizor școlar pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, "e cartea prin escelență a civilizațiuniĭ, e biblia timpuluĭ modern" (Michailescu, 1888, p. 96). Laicizat și latinizat în raport cu venerabila bucoavnă care încleșta încă spiritul românesc în spațiul cultural slavo-levantin, abecedarul a constituit una din plăcile turnante prin care s-a făcut europenizarea civilizației românești. Lunga "epocă a bucoavnei" în educația românească și literatura sa didactică a durat mai bine de un secol
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]