6,663 matches
-
-n toiul verii, să se arunce în copca desferecată, să se închine izvoarelor din adâncul altarelor de gheață, dar chemarea cerbului o zorea. Dincolo de poiană se-ntâlni cu pădurarul Ghiță. Aide repede, doamnă! Știați? Ce să știu? Atunci de ce veniți încoace? A fost Tudor și m-a chemat! M-a scos din casă. Nu știu ce vrea să-mi arate! Pădurarul izbucni în hohote cum îi era felul, dar își trase de seamă și-și acoperi râsul cu palma. Se sfia. Era bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
am putut. Când m-am întors în poarta cimitirului, dispăruseră toți, cu mese și muzică , cu tot. Era liniște și bine. Într-o zi mă întâlnesc cu o femeie tânără, n-am văzut-o nici până atunci, nici de atunci încoace, care mă învăță să merg în cimitir și să aprind nouă lumânări la nouă morminte mai părăsite și să vorbesc cu ei. Ne-am pregătit, eu și fiica mea și, când să ieșim din casă, s-a pornit o furtună
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de ce onor conducerea bisericii obligă în primul rând preoții și apoi enoriașii la o serie de absurdități care vor duce, în final, biserica ortodoxă să și piardă mulți adepți, iar sectele acestea nebune, care au năvălit peste noi de la revoluție încoace, la propriu, pentru că dau buzna în casă ca să te lămurească ce afaceri bune ai face cu dumnezeul lor, vor câștiga teren. Dacă se mai continuă așa, cred că e păcat, pentru că noi și religia noastră, așa plină de dogme cum
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
iar învățați și lucrați, fiecare unde și cât puteți pentru voi și pentru societate, și atunci să fiți siguri că veți ajunge în locul pe care singuri vi l-ați construit în această viață. Sper că ați observat că din `90 încoace au năvălit peste noi o grămadă de secte, care mai de care mai darnice, numai să mergi să li te alături. Iar după ce li te-ai alăturat începe iadul. Te obligă să le mai aduci nu știu câți adepți ca să-ți dea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
care vor să-i fie fii, să-i ocrotească și să-i mângâie, să-i crească și să i scoată la lumină. Adevăratul rol al Maicii de abia de acum înainte se conturează cu adevărat. Așa că, de două mii de ani încoace, puterea și rolul Maicii au crescut și s-au desăvârșit tocmai prin împlinirea rolului de Mamă ocrotitoare a tuturor pământenilor. Așa cum fiecare mamă își ocrotește puii, indiferent de numărul lor, așa și Maica noastră ne ocrotește pe toți cei care
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
braț la braț, ca în anii de studenție, spre cafeneaua noastră preferată, în centru, lângă teatru. Timpul petrecut împreună s-a scurs fulgerător. E o persoană minunată, plină de viață, de un optimism molipsitor, cum rar întâlnești. Când vei veni încoace, trebuie neapărat s-o cunoști, sunt sigură c-o să-ți placă. Aproape de sfârșitul ...cafelei, am vrut să-i spun despre tine. Tot. Simțeam că nu mai puteam să țin, neîmpărtășită, fericirea de a te fi întâlnit și de a te
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
suntem niște ciulini în dunga vântului") „Un popor fără cultură e un popor ușor de manipulat.” Un adevăr surprins în câteva cuvinte de Immanuel Kant. O crudă și devastatoare realitate a nației noastre, de aproape douăzeci și șapte de ani încoace. Ușor, dar sigur, s-a reușit, într-o perioadă relativ scurtă de timp, din neglijență și nepăsare, distrugerea identității noastre culturale. Cel mai dureros: cu premeditare! Cei cărora, având pâinea și cuțitul în mână, ar fi trebuit să le pese
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care vor să-i fie fii, să-i ocrotească și să-i mângâie, să-i crească și să-i scoată la lumină. Adevăratul rol al Maicii de-abia de acum înainte se conturează cu adevărat. Așa că, de două mii de ani încoace, puterea și rolul Maicii au crescut și s au desăvârșit tocmai prin împlinirea rolului de Mamă ocrotitoare a tuturor pământenilor. Așa cum fiecare mamă își ocrotește puii, indiferent de numărul lor, așa și Maica noastră ne ocrotește pe toți cei care
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
o zi Lucy și Shelley merg la birou la mama. Dar mama are multe treburi pe afară și le lasă singure la calculator. Shelley începe să caute ceva care să-i placă. − Ce-i prostia asta cu linii încolo și încoace? se întreba ea. Astea nu-s bune de nimic! Și apasă pe „delete”. Când se întoarse, Bărbie le spuse fetelor că are de făcut urgent o situatie la calculator. Apasă pe fișierul ei cu tabele, dar nimic. − Ce-o fi
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3083]
-
spital! Trebuie neapărat să-ți facă antitetanos. − Dar ai pus spirt, e destul! − Vin s eu cu voi! Zise Lucy. Si asa plecară toate trei. În cabinetul doctorului, în timp ce Shelley aștepta că doctorul să și pregătească seringă, Lucy se plimbă încoace și încolo, curioasă să vadă tot. Ba chiar să și atingă. Se așeza la birou și vru să vadă dacă ventilatorul funcționează. Apasă butonul de pornire și un vânt năprasnic zbura toate hârtiile de pe masa: rețete, rezultate de la analize, numere
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
Bărzăunul luase tăblița ca să-și ascută cuțitul pe ea, nu ca să facă vreun rău cuiva. Dar domnul Nicanor crezu cu totul alceva. Ce ții în mînă, mă, sarsailă? Bărzăunul se fîstîci cu totul. Oooo... O... ce, mă? Ia dă-o-ncoace! Și numaidecît îi smulse tăblița din mînă, se uită la ea pe toate părțile, de parcă ar fi vrut s-o mănînce, apoi tună: Unde-ai găsit tu asta, mă? Eu? Am... Domnule secretar, nu plecăm odată? strigă iar cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se și adunaseră aproape toți. Mai lipseau Iancu Răgălie și, culmea-culmilor, nimeni nu s-ar fi așteptat la așa ceva, nici Bărzăunul nu sosise. În, sfîrșit, Iancu Răgălie se arătă venind grăbit și-și ceru scuze că, tocmai cînd se pornise încoace, fusese chemat la telefon de Inspectoratul școlar județean pentru o situație urgentă. Cînd auzi că Bărzăunul era singurul care nu sosise, se înfurie numaidecît: Măi, al dracului mormoloc! răbufni el cu voce tare. Iar vrea s-o facă pe grozavul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cer o carte și că mă-ntorc imediat!... Iar tu... Bine măcar că nu s-a ținut și Vlad după tine! E la poartă și el, răspunse Virgil îmbujorat de reproșurile atît de ascuțite ale fetei. Și de ce-ați venit încoace? Păi... Și Virgil nu mai știu ce să răspundă. Se mulțumi doar să ridice din umăr și să rîdă cu un dinte spre Bărzăun, care-l privea ca un huhurez printre ramurile copacului și nu mai putea de bucurie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să ridice din umăr și să rîdă cu un dinte spre Bărzăun, care-l privea ca un huhurez printre ramurile copacului și nu mai putea de bucurie că-i luat la rost eu atîta tărie de Ilinca. Vino și tu-ncoace, mă! îl strigă Ilinca pe Vlad. Nu mai sta ascuns după poartă!... Hai să mîncăm cu toții cîte o pară și să hotărîm o dată ce facem, că iar ne-o iau înainte cei mari! Expresia "cei mari" fusese spusă cu o vizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
culturală și morală actuale tot mai grave, onticitatea profund viciată, negativă până la malefic nu se datorește energiilor negative plecate de la răul de zi de zi al oamenilor și nocivitatea unor "opere" care pervertesc cultura de mai bine de un veac încoace? Suntem condamnați la perioade mereu reluate de kaliyuga, în care să bată tzunami-ul catastrofal al distructivului sub cele mai diverse forme ? Dimpotrivă, este atât de himeric să credem că energiile pozitive umane, reunite în cor universal, vor putea să creeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rost de icre negre. Poate că nici nu erau adevărate. Știu că mă uitam la ea cu senzația că a întinerit brusc. Purta o rochie maro cu dungulițe fine, ruginii, era proaspăt coafată și, pentru prima oară de mult timp încoace, nu mai avea pungi sub ochi. A încercat să mi mai povestească, așa, ca în copilărie, despre cum se plimba țarul din cartea ei nescrisă într-o dimineață pe Nevski Prospekt, care pe atunci nu se numea Nevski Prospekt, când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rețetele într-un catastif legat în catifea albastră din ce în ce mai ferfenițită și părăsea corabie după corabie, ca pe-o amantă abandonată în port, în favoarea mereu altei, și altei, și altei goelete... Mergea spre Nord Ivan. Mereu spre Nord. De la o vreme încoace, până și barba i se închisese la cu loare. Chipul i se ascuțise, se colțuroșise într-un profil ca de cer chez, cu perciuni deja argintii, incongruenți cu chica întu necată și vocea din ce în ce mai rar auzită. Pe urmă începuseră festinurile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am creat. O vizitam des. Am remarcat, într-o zi, că reîncepuse să poarte taioare. Mi-a zâmbit într un fel pe care nu-l mai văzusem din copilărie. Un zâmbet trist, cenușiu, cald. Pentru prima dată, de mulți ani încoace, am simțit-o redevenind mama mea. Silueta fragilă pe care mă puteam sprijini fără probleme. Omul mare. Adultul. În mod ciudat, n-a fost recon fortant. M-am trezit teribil de însingurat, în statutul meu de părinte de abia trecut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din ce în ce mai greu să țină pasul cu el. Puiuțul vroia să vadă tot, să înțeleagă tot, să știe tot. Răscolea fiecare cotlon, întorcea pe toate fețele fiecare piatră, mirosea fiecare fir de iarbă răsărit din pămînt; escalada mușuroaiele, alerga încolo și-ncoace, cu o energie care părea să nu-l părăsească niciodată. Încerca sărmana lupoaică să-i facă față, dar numai ea știa cît de greu îi era să reușească. Epuizată, se întinsese pentru cîteva clipe. Trebuia să-și tragă sufletul, ca să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să riște. Și nimic, domnule, nimic de mîncare pe-aici! Celălalt mistreț, care în tot acest timp mestecase zgomotos, lăsîndu-i șefului întreaga plăcere a tratativelor, se înecă cu îmbucătura. Să-mi sară ochii dacă am mîncat ceva de trei zile încoace! Să nu mă mai ridic de aici! Lupino se abținu cu greu să nu rîdă. Înaintă un pas. Vă asigur că nu mi-e foame deloc, găsi de cuviință să spună. Animalele astea! Apar așa, din senin, cînd găsești și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
odată, se lăsă liniștea deplină. Extenuat de drumul parcurs și șocat de vestea primită, Lupino își pierdu cunoștința. CAPITOLUL 12 Pîrjol F usese de-a dreptul copil cînd își imaginase că, rupîndu-se de haita care-l găzduia, avea să umble încoace și-ncolo cîtva timp (un sfert de anotimp sau, cel mult, jumătate), drum la capătul căruia aveau să-l aștepte, cu inima deschisă, părinții lui. Fusese rupt de realitate. Era, iată, plecat de atîta amar de vreme și nu putea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
am când tot apari în preajma mea, adică: „ - Să uităm dracului trecutul, să mai luăm o gură de vodcă și să convenim că - nu-i așa? - oameni suntem, deci destinul, soarta, fatalitatea, o putere necunoscută ne joacă pe ață, ne sucește încoace și în colo, pe unii mai lin, pe alții mai brutal, dar pe aceeași scenă, în același spectacol al vieții, în care nu mai contează nimic, nici măcar principiile...” La care eu ți-aș răspunde: „De unde atâta pesimism, Pandelică? Tu, optimistul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai mare, toate acestea reprezintă caracteristici ale unei atitudini care nu se bazează doar pe litera textelor pentru a se lua o decizie. Este adevărat că există un "drept al ginților", dar, oricare ar fi progresele făcute de la Grotius 23 încoace, acesta nu are precizia imperativă a codurilor noastre. Faptul este unul fericit, probabil, căci popoarele încep de-abia acum să înțeleagă că relațiilor lor trebuie să fie reglate de drept. Dreptul ginților, aflat încă la începuturile sale, nu este nimic
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
secret, dacă ea ar fi considerat. Lucrurile și-au reluat ulterior cursul firesc. De altfel, în țările libere, toate negocierile ajungeau în parlamente; majoritatea tratatelor trebuiau supuse aprobării acestora, înainte de a fi ratificate. S-ar putea spune că, de atunci încoace, secretele negocierilor încetează chiar în momentul în care ele sunt stipulate în convenții și că, în final, nu există "diplomație secretă". Oricum ar fi, natura umană va rămâne mereu aceeași: au fost și vor exista întotdeauna intriganți capabili să se
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
lacheii contelui d'Estrades, ambasadorul Franței; aceștia din urmă au tăiat hamurile de la trăsura ambasadorului spaniol. Au fost scoase imediat săbiile din teci și, la scurtă vreme, mulți francezi, spanioli și englezi, zăceau însângerați pe caldarâm. Grație cerului, de atunci încoace nu s-au mai văzut astfel de încăierări, și aceasta datorită "îmblânzirii" moravurilor și a faptului că ambasadorii pot pleca astăzi la post cu trenul, la fel ca toată lumea. De altfel, Congresul de la Viena a fixat o ordine în această
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]