1,069 matches
-
lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se încolăcea viclean în jurul bubuiturilor din mine. 10. I-am urmărit pe ai mei cu mare atenție în zilele următoare. îi urmăream aproape neîncetat, când eram cu toții acasă, să văd dacă observ ceva între ei, o tensiune, un schimb de replici sau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să-l fi prins în timpul somnului, și se îndreptă încă adormit spre baie. în sufragerie dădu peste mama lui, care nu era singură. Era cu un tânăr atletic, cu figură inconfundabilă de boxer, într-un trening foșnitor, și zăceau amândoi încolăciți într-un fotoliu pântecos, într-o postură neașteptat de languroasă. Doamna Scarlat îi aruncă o privire mânioasă lui Eduard, fără a catadicsi să se desprindă din îmbrățișarea tânărului în trening insuportabil de foșnitor sau să se încheie la bluza de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
său. — Ce petrecere nebună a fost! râse ea, etalându-și iar dinții mici cu strungăreață și clătinând paharul cu whisky în mână. Lichidul susură melodios în paharul de cristal, la unison cu brățara ei din aur masiv, care i se încolăcea groasă pe mână. Clara privi gânditoare brațul plin, albicios și ușor pistruiat al doamnei Neacșu. Nu-și putea explica de ce simțea nevoia să se concentreze atât de intens asupra brațului banal, lipsit de fe minitate, al Ionelei Neacșu, și mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
frig, deși era o după-amiază surprinzător de plăcută, și se înfiorase. Dar de când se așezase pe dig, începuse să se încălzească. Și, în mod ciu dat, căldura nu venea din afară. Un val mai îndrăzneț se năpusti asupra picioarelor ei, încolăcindu-i-se în jurul gleznelor și retrăgându-se apoi la fel de brusc, cu un hohot tunător. Clara îl privi cu un amestec de mi rare și părere de rău. Ar fi vrut să-i răspundă provocării și să se arunce în mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ritmul pantofilor trotteur ce lovesc grăbiți treptele. O bucurie intensă luminează ovalul plin al feței. Râd ochii negri, gropițele din obrajii ca de heruvim, râde toată tinerețea ei fericită. Marius! Îl cuprinde cu mâinile după ceafă, sărutându-l îndelung și încolăcindu-se în jurul lui ca o liană, sub privirea vag dezaprobatoare a spilcuitului butler. Marius o ridică în brațe și începe să se învârte cu ea în cerc, în timp ce Smaranda râde cu capul dat pe spate. După câteva piruete o lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piept. Se oprește o clipă să-și tragă sufletul, la adăpostul oferit de rădăcinile noduroase ieșite din pământ ale unui copac. Frumoasă excursie montană, nu? La câțiva pași de el, din spatele unui trunchi prăbușit, aproape înăbușit de numeroase crengi uscate încolăcite în jurul lui, apare fața neagră de pământ și funingine a lui Nicky. Ochii îi sclipesc ironic. Da, încă o zi în paradis, își urlă răspunsul Marius. Introduce un nou încărcător la automat, bătându-l din obișnuință cu podul palmei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu reușește. Sunt umede. Nu fac mare scofală cu ele. Caută în buzunar, la mine, în veston. Găsești acolo... o brichetă, încheie Marius cu voce sfârșită. O durere cruntă îl asaltează din nou și simte cum spasmele suferinței atroce se încolăcesc in trupul lui. Încearcă să le ignore dar îi devine din ce în ce mai greu. Parcă are un sfredel turat la viteză maximă în intestine. Strânge din dinți cu putere până simte că îi plesnește capul. Chinul îngrozitor încetează pentru moment. Mâțule, aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mișcările atent, i le urmăream să nu-mi scape nici un amănunt al ființei, mîncarăm amîndoi, iar cînd să plec se ridică În picioare... Doamne! rochia - Îi stătea la fel, nemișcată, mă privi fix, - În sfîrșit! - Își ridică brațele, mi le Încolăci după gît, ne sărutarăm prelung, un fel de uitare, nu-mi dau seama... Eram În martie 1949. Începuseră muncile de primăvară, Lung privea (de pe prispa casei lui, În fiecare dimineață, cu mîna streașină la ochi, spre pămîntul care cu cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
agitația electorală (coșmarul liderilor burghezi) care trebuie să aleagă un parlament neputincios, iar majoritatea să propună președintelui republicii un guvern și mai lamentabil, care poate intra în criză la nici trei luni după votul de încredere? Să faci să se încolăcească la picioarele tale masele, cu strigăte isterice de adorație și tu, ca un "părinte", să le dai pe hârtie legi extrase din viziunile utopice ale umanității, și în realitate să le calci cu ajutorul unor indivizi tot din masă, dar selecționați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să fie: să nu poți găsi o soluție, să te simți încolțit, să nu poți accepta (sau mai bine zis să fii împins cu o putere inexorabilă să nu poți accepta), să abandonezi (purtam în ființa mea căldura, tandrețea, brațele încolăcite pe gâtul meu ale unei făpturi minunate, Silvia), dar nici să trăiești văzând chipul urii, silindu-mă să-l îndur în veșnicie și fără scăpare, ca și când ași fi fost împins pe poarta pe care scrie lasciati ogni speranza, voi ch
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
luat-o spre coborâre, pe serpentinele alea, dar nu, zice; cobor un pic și te-aștept, i-a dat drumul în viteză, adio, Bacaloglu, adio del passatto. Besmeticul însă a luat-o la goană după ea. Cum venea de se încolăceau serpentinele alea, ea îl vede, așa, de jos în sus, i se face milă de el și se oprea să-l aștepte. Milă? Să-l aștepte, credeți? Nici nu apuca ăla să se apropie, să stea și el puțin și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un al doilea, apoi o amenințare, apoi întîrziatul în sărutări care trebuiau să fie atât de tandre și insistente încît Ciceo, dar mai ales Lavinia să-și iasă ușor din pepeni: haide, dragă, ajunge odată, și le smulgea brațele strâns încolăcite de gâtul ei și le ardea una la fund, chiar scoasă de-a binelea din sărite. Fetița și băiatul o ștergeau chicotind... VII Erau excedați de dragostea copiilor în timp ce eu trebuia să îndur în fiecare seară arsura unui gând care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu o tristă oboseală și surpriză nedefinită: "taaa-ta!" Parcă mi-ar fi spus: unde-ai fost până acuma, adică știu, dar iată-te, și se lăsă luată în brațe în timp ce ea nici nu se lipi de mine, nici nu-și încolăci brațele pe după gâtul meu, închise doar ochii pe jumătate și se făcu moale, o părere, nu un corp, atât era de imponderabilă. În acest timp, Florica se apropiase, îi încheie sandaua târșâită (se vedea că multă vreme mersese cu ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Apoi o îmbrăcai pe Silvia și o scosei ca altădată la plimbare. Ca și pe-atunci, nu merse mult și îmi spuse că o dor picioarele. O luai în brațe și toată mâhnirea mi se topi când îi simții brațul încolăcit pe după gâtul meu. Bineînțeles că mă iubește, gândii, acum nu mai e mică s-o doară atât de repede picioarele. A vrut s-o iau în brațe ca pe vremuri, deși copiii nu au amintiri." Până se termină vacanța Silvia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
primejdios decât marea, poți să te rătăcești, te poate prinde din senin o furtună... Pe mine m-a prins o dată una la Poiana Stânei, uite-așa, dragă, mă trăsnea în cap, vedeam cu ochii mei unda fulgerului cum mi se încolăcea printre picioare ca un șarpe de foc... Dar nu m-am speriat. Gata, Suzy! râdeam, s-a zis cu tine... Un grup, continuă ea în timp ce schiurile ne fâșâiau ușor la vale, s-a rătăcit tot așa, din pricina furtunii... I-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apucase seara bâjbâind după el sub ploaie și ceață. Știi, aicea sus nu e ca la noi, când vine furtuna cu viscol sau cu ploaie nu se mai vede nimic, fiindcă norii se prăbușesc... De-aia și fulgerele ți se încolăcesc pe deasupra capului, hi hi..." X Cu acest chicotit vesel în urechi întorsei capul spre cer ca să fac brusc descoperirea că poți trăi adesea instantaneu exact ceea ce ți se povestește că li s-a întîmplat altora cândva. "Suzy, zisei, ia uită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
solul acestei planete. Mama lor izbutise să-l târască înăuntru. Și Newt vedea ceva pe fața lui. Creatura era turtită și avea niște coaste proeminente, un mare număr de picioare chitinoase aidoma celor de artropode și o coadă lungă musculoasă încolăcită pe gâtul lui Russ Jorden. Semăna cu un limur mutant, cu o carapace suplă. Corpul tresăltă ca o pompă. Dar nu era nicicum mașină, era un organism fără nici o îndoială, o vietate cât se poate de urâtă. Ochii copilului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Nu văzu mișcându-se micul tambuchi de tir de care se rezemase. Se răsuci când panoul fu smuls din țâțâni, dar era prea târziu și fu aspirat în exterior. Un fel de ghimpe ascuțit prelungea extremitatea cozii monstrului care se încolăci în jurul piciorului locotenentului cu o rapiditate fulgerătoare. Acul se înfipse în umărul lui și el urlă. Hicks se aruncă pe locul tunarului și prelua comenzile de tir cu o mână, cu cealaltă tot apăsând pe butoane. Motoarele scaunului bâzâiră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
avusese timp să se degajeze de masa care-l strivea. Corpul artropodului explodă într-o jerbă de acid care atacă numaidecât pupitrul, podeaua. Gorman se aplecă peste Ripley și prinse capătul cozii monstrului. Asemenea unui herpetolog în fața unui boa constrictor încolăcit în jurul crengii lui favorite, el îndepărtă apendicele caudal de pe gâtul femeii. Ripley horcăi înghițind aer și apă, dar nu eliberă creatura pe care o țineau între ei. Hicks scutură capul pentru a scăpa de apa care-î curgea în ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
parte, se auzi mai întâi zgomotul unor pași apoi un țipăt de copil peste măsură de fericit. Spre norocul lui, se răsuci la timp. Pentru că imediat se trezi în brațe cu un băiat de doisprezece ani, ale cărui brațe se încolăciseră în jurul gâtului. Urmă o avalanșă de cuvinte: - Domnule Goseyn, domnule Gosseyn, unde ai fost? Oh, mamă, mamă, el e domnul Gosseyn. Gosseyn privi cu drag spre băiatul emoționat. - Ai ceva probleme, întrebă el, cu, oh, fraierii? - Nț. Au convocat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de suc, părăsind scena. Se făcea dintr-odată loc și puteai să vezi în jur: costumele de baie se legănau ude și pipăite. Se dansa strâns, la sentiment, cu mâinile pe talia fetei; erai la rândul tău luat de gât, încolăcit în strânsoarea degetelor și apăsat în parfumul de piele sărată și păr despletit. Câte-o fată dansa singură, cu brațele încrucișate la spate. La ora 14, suna sirena, disc-jockey-ul anunța că-i ora mesei și mulțimea se înghesuia la cantina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
endorfinei și dizolvându-se în compartimentele cele mai permeabile ale imaginației mele. Bărbați și femei se împreunau acolo, răsuciți peste corpul Mariei gol și transpirat. Se degaja o fierbințeală rece din toate mișcările grăbite sau pricepute, ca atunci când vezi șerpii încolăcindu-se cu zecile, plăcut și înspăimântător. Aburii treceau dintr-o scenă într-alta, se deplasau odată cu corpurile, vârstele și culoarea pereților din camere, fără a se schimba în vreun fel: le simțeam răsuflarea înfășurând-o pe Maria în zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau poate îndelung exersată. O mai zăream în patul din vila 12, cu palma dreaptă lipită de sexul fetei stewardesei, în timp ce stânga o cuprindea după gât, pe sub șuvițele blonde, pentru a-i apropia buzele. Limbile se-atingeau pe vârf, se încolăceau una sub cealaltă, întinzând picături calde de salivă în colțul gurii, pentru a le purta mai departe pe gât sau pe-obraz, până sub lobul urechii. Mai jos, palma dispărea în spațiul unit dintre pulpe. Degetele se deplasau încet, leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Marilor Lacuri americane, o mamă energică și autoritară dădea ordinele și trimitea lunar banii necesari supraviețuirii. Spre mirarea mea, destinul Mariei nu trecea nici prin saloanele nu știu cărui baștan din Bucureștii Noi, nici pe bancheta din spate a unui 735, nici încolăcit în jurul barei nichelate din vreo discotecă de lux. Hotărârile se luau departe, la intersecția ținuturilor East Lansing și Farmington, într-o prăvălie în care își făceau aprovizionarea toate sufletele pe-o rază de cincizeci de mile. Acolo se-afla turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]