1,922 matches
-
alungite, îmbrățișându-mă topit deja de flăcările acum trezite! Ține-mă cu inima mai ales, așa voi rămâne lipită de tine până la contopire, fără putință de împotrivire! Ține-mă cu privirea în care înflorește frumusețea lumii, din care mi-au încolțit lăstarii de emoții, au crescut lăstunii. Când te simt aproape, nu mă ating răzvrătiri, ispita orizontului, rătăciri, drumul nu e poleit de alunecoase năluciri. Când te simt aproape, îmi râd toate secundele, cu fericirea țâșnitoare în priviri. Ține-mă cu
ÎNCĂTUȘARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343945_a_345274]
-
dar mișcările ample și ritmate, tăind apa pe lângă casca fosforescentă, îl făcură pe bărbat să i se umezească ochii. Chiar știa să înoate! Chiar avansa pe culoarul lui, alunecând lin, ca un rechin pornit la vânătoare. Acum, în pieptul bărbatului încolți sămânța ambiției. Oare, copilul putea câștiga un loc pe podium? Privi spre ceilalți înotători, încercând să compare distanța până la finiș. Rareș era undeva pe poziția a patra. Dacă trăgea bine...Băiețelul se opri, apucă separatorul culoarului și privi în jur
CAMPIONUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344012_a_345341]
-
ÎN 45 DE SONETE - A DOUA SERIE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sonetul VI Puterea omului cu vorba-ncepe, Dar nu cu cea rostită, ci nespusă... Ca și sămânța ce-ncolțește pusă Și nu se vede printre ierburi, cepe... Lumina și căldura o însusă, Pământul îi dă hrana când începe A se învigora trăgându-și de pe Atomi substanța din atomi compusă. Dar timpul, așteptarea, îndârjirea Și codul încifrat în genele fertile
A DOUA SERIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342795_a_344124]
-
Publicat în: Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XLI de David Sofianis reeditare 15.11.2015 A.D. Colivii de mesteceni Cuvinte sculptate din vise adânci ca țipete de păsări strigări alunecă pe tâmpla vieții încolțite din taine fulgerânde de zări semințele noimelor sacre asteaptă în noi să găsească culcuș cu teamă se-nalță lumina din sine căutând alinare în al Vieții căuș coli.vii de speranțe deșarte dărâmate prin Crezul cel blând reînnoim puterea mirării
POEM HIERATIC XLI-COLIVII DE MESTECENI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342804_a_344133]
-
și sufletul meu a murit. Vreau să iubesc ceva și nu găsesc. Nimic nu mă mai atrage. Nu pot să văd dincolo de negrul din fața ochilor. Draperii negre mi-am pus la geam. O, Pandora, sămânța ta de speranță nu mai încolțește-n mine!” (Extemporalul). Iată o frază de o mare intensitate a trăirilor, cu profunzimi tulburătoare, revelatorii, cuvintele se prind într-un joc al imaginarului și fanteziei, adevărate esențe ale unei gândiri complexe: „Ai omorât în mine izvoare, și râuri, și
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
nr. 2298 din 16 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Alunecă-n amurguri poteci strivite-n verde, Țepoasele tăceri zvâgnesc departe-n lacrimi, O undă se adapă și-n suflet se dezmierde, În umbrele mâhnirii prin pașii grei de patimi. A încolțit nomad un bob de grâu în stele. În pietrele de moară s-a macinat tot timpul Și cazne și ispite au sângerat prin vene, S-a dezlegat iubirea, blestem cu trup e-argintul. Închise porți și-au rupt, din cer
SONET VI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342896_a_344225]
-
ai lins pe bot de prietenia mea. Poți să-ți iei adio! - Măi, dar zgripțuroaică te-ai mai făcut! - Așa trebuie să se comporte fetele cu tipi ca tine! Acum, pa! Nu uita ora! Șase fix! - Bine... - Sorin se văzu încolțit de Simona și vroia, nu vroia, trebuia să-i facă pe plac, indiferent de consecințele următoare. Nici Ramona nu era mai brează. Nu-i va înghiți ea scuza, că nu o poate însoți la meci, fără să-l ia în
ROMAN , CAP. NOUASPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342946_a_344275]
-
așteptare,tupilați printre frunziș, Stau scrâșnind de încordare,toți,privind în luminiș. Speriați și tremurânzi,iată vin pe cărărui Fulgerând din ochii blânzi,căprioara cu al ei pui. La un semn fără de noima,răscolind natură muta Cavaleri regali cu faima,încolțesc curând pe ciuta. Cu paloș la cingătoare,călărind un cal maiastru, Suna-n corn de vânătoare mândră față că un astru. Din ochi mari ,timizi,curg iată! boabe mici de chihlimbar Picuri reci că de cascadă,stropind foi de măgheran
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RENAȘTERE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1799 din 04 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am deschis astăzi poarta amintirilor Și s-au prăbușit peste mine Toți anii, cuprinși de rugina timpului. M-au încolțit, flămânzi, lupii regretelor, Mi-au sfâșiat, fir cu fir, Orice urmă de zâmbet. S-au pierdut în ceață Pașii unui nou anotimp. Sabia trecutului îmi zdrelește carnea, Simt cum ascuțișul ei Îmi străpunge încet inima. Cascada tăcerii se prăvălește peste
RENAȘTERE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343035_a_344364]
-
am pornit, / Da cu zăbava m-am trezit”. „Dar ce vești ne aduci? Hai, spune!” „Bădiță, nu am vești prea bune. Să știi că boii au plecat, / De parcă lupul i-a mâncat!” „Măi frățioare, au venit / Dihănii de te-au încolțit, Sau te-o fi atacat, cumva, / Să-ți fure boii, cineva?” „Nu măi bădiță. Nu au fost / Nici fiare și nici hoți! Sunt prost! Cu mâna mea, boii i-am dat / Și-o pungă goală-am căpatat În schimbul lor. M-
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
Bogatul său frate o are, Păcatul care l-a făcut / Atunci când capra a vândut, Păcatul ce l-a săvârșit / Când boi și car a prăpădit. Apoi blestemul gâștelor / Cari n-aveau un gânsac al lor, Se pare că l-a încolțit. / Vai, mult are de pătimit Un biet pusnic adevărat / Atunci când s-a îndepărtat De faptele lumești și vrea / Doar fapte bune a avea! Și ce e mai mare durere, / Decât a ochiului vedere Ca să o pierzi? Dar ce să faci
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
atunci când pierzi la cazinou sume mari de bani, casele sau viața. Doar textele de la finalul volumului sunt tratate la persoana a I-a, cu un iz de amintiri din copilărie, școală, despre părinți, vecini, colegi, profesori. Citindu-le, fac să încolțească un zâmbet în colțul gurii și să te binedispună ( „Bețivance”, „Am băut cu Neanea Iancu”, „Așteptarea moarte n-are sau circuitul cafelei în natură”). Nu întâmplător, volumul se deschide cu o proză care se numește „Destine?” , parcă semnul de întrebare
DESTINELE ÎN PROZA SCURTĂ A SCRIITORULUI GEORGI CRISTU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343379_a_344708]
-
aceasta, ca și cum tot ar mai fi rămas de îndesat în inimă alte maltratări, nici familia nu i-a dat căldura sufletească și înțelegerea pe care a fost condamnat să nu le aibă de la nimeni, în afară de biata lui mamă. În timp ce era încolțit într-o anchetă bestială, ducând crucea unei pedepse fără vină, soția lui se căsătorea cu un bărbat pe care Țundrea îl acuza că a fost pe urmele sale mereu și i-a provocat nedreptate și suferință. După eliberare, Marcel Țundrea
MARCEL ŢUNDREA. PĂMÂNTUL GROPII I-A ÎNCHIS GURA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/343457_a_344786]
-
Margini închise), „Așteaptă vei fi iar la început” (Margini închise), „Un început așteaptă iarăși/ Semnalul zilei ce va fi.” (Începutul pentru sfârșit), „Lumina stinsă va fi iarăși la început” (Metisaj). E un univers arid în care „Nimic în jur nu încolțește” (Resemnare), materie și spirit sunt supuse aceluiași proces de scufundare, prăbușire, cădere: „Căderea își lasă aripile atât de aproape” (Vânător), „ultimul bocet căzut,” „E atât de cald și lumea /se scufundă”,(Patimi trezite) „Nimicul cade blestemat” (Margini închise),”Și gândurile
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
a oferit ca, împreună cu alte cadre didactice, să-i ofere consultații individuale la orice disciplină la care ea consideră că ar avea probleme. Iuliana a ieșit din cabinetul directoarei plutind de fericire. Nu-i venea să creadă. În mintea ei încolțiseră cu totul alte presupuneri legate de o așa întâlnire. Se temea că va fi observată, bănuită de ușurință și că va fi tratată cu acel dispreț pe care asistentele medicale nu reușiseră să-l ascundă suficient de bine. Nici băieții
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
tu o muritoare Scrutând fuioare ce-mi mijeau pe tâmple Cuvintele -șuvoaie trecătoare- Goneau spre tine îndrăznind să umple Că fluviul marea, ori că râul vadul Strivind destinul sub porniri nebune N-aveam habar că ele sunt răsadul Ce va-ncolți în mine că minune. De prea mult bine ne-am lipsit de lume Far' de-ai pofti la viitoare nunți Ea neștiind să-i dea iubirii nume Nu are-a cere să colinde munți. Te-a ocrotit pădurea, pernă steiul
IUBINDU-TE, M-AM PRESCHIMBAT ÎN MUNTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344124_a_345453]
-
său... Atunci, două rânduri de lacrimi cât bobul de orz îi arseră obrajii ofiliți de lungul șir de ani îndoliați prin care trecuse și pe care acum nădăjduia să și i-amintească îndulciți, trăind... Taman mâine fac vârsta ceea! se-ncolți singurel. Dar am racla, am plecat, am să trec, musai, pragul spre alt an din viață, Sfinte Dumnezeule! Apoi urmă în minte-i și-n suflet tăcere. După tihna lui și-n dogoarea soarelui de-amiază, preajma se zvidui de
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Atinge florile învinse, Cu viața mult scurtată. Ea zice-un cântec de iubire Pe-a lor amărăciune... Și-aud, din locu-mi de umbrire, Finala rugăciune... Domnița dulce și naivă Nimic nu bănuiește, Că aeru-i verzui, de divă, În mintea mea-ncolțește... Și glasu-i pur, ca de fetiță, Cerând vremii s-oprească, Îmi iscă-n suflet o dorință: S-o las să înflorească... O dată, și-ncă o dată! Timișoara, 06.02.2017 Sergiu Velescu Referință Bibliografică: Ca o floare / Corina Lucia Costea : Confluențe
CA O FLOARE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344178_a_345507]
-
cu cine avem onoarea? (Tot eu port conversația, de parcă numai eu aș fi pe lume). - Sunt secretar de partid cu probleme de... N-am înțeles cu ce fel de probleme se ocupa spilcuitul, îngâmfatul, antipaticul secretar, dar sămânța sadismului a încolțit și a crescut rapid în sufletul meu, precum vrejul din basm. Simțeam în creier un cui care îmi sfredelea și-mi ațâța nervii și așa suprasolicitați. Eram obișnuită cu secretarii noștri mai vechi, cu care ne înțelegeam mai omenește. Pe
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
destulă samulastră[ 16 - Plante crescute din boabele scuturate, fără a fi semănate special, imediat după recoltarea unui lan de grâu sau alt gen de cereale (regionalism).] răsărită după ce grâul fusese recoltat. Au dat ploile și boabele scuturate din spice, au încolțit și înfrățit imediat, ajungând la un lat de palmă înălțime, tocmai bune de prins de buzele aspre ale boilor flămânzi. Chiar dacă Lili își purta cu greutate abdomenul în care micuțul prunc se pregătea de apariția pe lume, soțul a luat
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
le condamnă pe cele din urmă, ar dori ca ele să fie chiar șterse cu totul, însă acestea s-a înmulțit fără măsură. De unde sarcina poeziei și a poetei de a căuta să la anihileze, ca de pe calea omului să încolțească și să se ridice doar plante cu fructe, precum cele de pe marginea râului vieții, care dau fructe coapte în fiecare anotimp. Oricât ai fi de alunecat și de suferind, credința, efortul împlinesc dorința, viața și misiunea, Visul cu totul din partea
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
subit...astfel...vom fi cu toții feriți...Privirea lui de oțel îi arde tapetul. -Nu vorbi așa, Victor! Suntem medici. Trebuie să fim înțelegători! Pretind ca nu te-am auzit pronunțând aceste cuvinte. Cand am mers la baie dimineață, m-a încolțit pe palier...Colonelul se lupta deja cu mașina de gătit, camuflat strategic de o grămadă de prosoape de bucătărie, iar un morman de crătiți i se urcau în față ca o piramidă. -Ea ne face să ne simțim consumați de
ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343631_a_344960]
-
o insectă În universul tandru care miroase-a mentă, Sau poate tu împrăștii acest parfum divin Și, pînă îți faci părul, eu mai îmi torn un vin Și-n vremea asta noaptea se crapă ca o pară, Iar mintea mă-ncolțește, cu gînduri, ca o fiară. Mai gust din vin, din viață, din visuri cristaline, Tu bîzîi ca albina strivită de stamine Și ești tot mai frumoasă și tot mai vaporoasă. Hai să plecăm, femeie, sau hai să stăm acasă Ca
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
Eu,lumânării zilei mă închin sfios, De Sus,știu,tu prin lume mă urmezi Și mă-ndrepți cu sfaturi când fac ceva pe dos. Iubire și cald era mamă lângă tine În universul casei în amintire rămas, Dar o chemare încolțea, pe-atunci,în mine, Destinul îmi pregătise-un Pegas... De-atunci colind prin păduri înșelătoare Tezaur de invidie, ură și venin. Am mai venit la casa albastră pe-o cărare Iar tu în ochi aveai lumină mai puțin Așteptai tăcută
LUMINA ÎNVIERII SIMBOL AL SFINTEI TREIMI POGORÂTĂ ÎN NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343712_a_345041]
-
Clopote din aer prevestesc Nemărginirea divinității, Treptele smereniei prin Valuri de gânduri curăță Simțirea, luminează adevărul. De cauți cărarea vie, cu șoapte vii, Răul se topește, fuge... Preasfânta cruce luminează Altare de lumină neîntreruptă în veac... Nepărăsiți la poarta clepsidrei, Încolțesc chipuri ale dorului Punți de netimp înflorind În sufletul încercat al veșniciei. SĂRUTUL ZILEI Suflete al meu cuprinde lumina, Cheamă din zori armonia, Înțelepciunea și adevărul. Mulțumește pentru sărutul Zilei de ieri, de azi, de mâine, de... Nu uita că
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]