7,005 matches
-
prinde corp o nouă conștiință intelectuală". Și în continuare: Pentru spiritul de partid politic, scriitorii nu reprezentau nici o problemă națională. Erau niște condeieri buni să acopere cu proză hectarele de hârtie disponibilă, grațios oferită demagogiei prin seducțiunea talentului". De atunci încolo, însă, erau atenționați că: "Cine poartă cu demnitate un condei prin țarina limbii românești, cine va ilustra această limbă terorizată de câțiva ciomăgași ai criticii și filologiei, cu alte cuvinte, scriitorii români, vor fi tratați ca niște aleși ai lui
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
stabilită de mulți ani în S.U.A. și devenită acolo doctor în psihologie. Telespectatorii îi comunicau numele și data nașterii, iar Carmen Harra, cu darul ei vizionar, începea prompt să turuie ce au făcut în viață, ce vor face de acum încolo, de ce boli suferă ș.a.m.d. De la celălalt capăt al firului nu se auzea nici o confirmare sau infirmare. Totul se baza pe revelațiile numerologiei, respectiv pe totalul rezultat din data nașterii (zi + lună + an) sau pe acela al literelor numelui
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
Marina Constantinescu Seri și nopți în șir îmi petrec privind ferestrele blocurilor. Cred că fac asta dintotdeauna. Crepusculul, înserarea, noaptea. Umbre mișcătoare, precipitate sau, dimpotrivă, molatece. Corpuri și lumini ciudate care se fîțîie încolo și-ncoace, în zeci și zeci de pătrățele. Toate, la discreția mea. Gesturi de toate felurile. Lustre, de forme și dimensiuni care nu solicită variația, suspendate de tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu știu de ce, nu dau niciodată o lumină
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
aveai de-a face cu o entropie interioară ce te surpa prin vibrație emotivă, în al doilea caz te izbești de o entropie exterioară provocată de răcirea sentimentului. Legătura va răposa și moartea se va așeza în suflete. De acum încolo, chiar să vrei, nu vei mai putea da nici o informație. De aceea, între dezordinea frămîntării și cea a placidității e de preferat prima, căci deși entropic și confuz, poți totuși să spui ceva, pe cînd în a doua stare, deși
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
nici unul! De ce? Pentru că profitorul imaginar al situației tulburi în care a fost aruncată România, Mircea Geoană, n-a vrut să audă de "europene", cum nu vrea dracul să audă de tămâie. Și nu va dori să audă nici de-aici încolo, din motive care, probabil, îi vor da coșmaruri din ce în ce mai mari. Pentru că problema pesedeilor nu e Traian Băsescu. Problema pesedeilor e incapacitatea de a funcționa altfel decât ca partid-stat și ca forță politică opresivă și discreționară. Cu cât democrația va fi
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
din 1978 până în 1988. Din păcate, vechea ediție critică Titu Maiorescu, cea dinainte de 1989, s-a oprit la volumul IV. D. Vatamaniuc o continuă cu discursurile parlamentare. Aș zice că adevărata problemă a unei ediții critice Maiorescu abia de aici încolo începe. Ar fi de restituit trei sectoare mari ale operei maioresciene: filosofia, însemnările zilnice și corespondența. Pentru filozofie sunt de revăzut textele restituite de Grigore Traian Pop și Alexandru Surdu în Prelegeri de filosofie, Ed. Scrisul românesc, 1980, și textele
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter: în felul cum îți transmite sfîrșeala, în modul cum, molipsindu-te cu cîmpul ei de atracție, te încărcă cu presimțirea unui sfîrșit apropiat. De aici încolo se petrece un lucru la care nu te-ai fi așteptat: o pledoarie neașteptată și foarte subtilă în favoarea creștinismului, o pledoarie născută din senzația că ai de-a face cu o religie muribundă a cărei stare firească e agonia, dar
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
în ediția critică apărută în 2004 la Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, în colaborare cu Editura Univers enciclopedic, în colecția "Opere fundamentale", coordonată de Eugen Simion. Opțiunile formulate de Nicolae Mecu vor trebui luate în seamă de acum încolo ca literă de lege de către alți editori, pentru a nu perpetua greșeli flagrante. Pentru Cartea nunții, textul de bază trebuie să devină cel din 1933, al primei ediții, și nu cel al ediției a doua, din 1965, în care autorul
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
din 1965, G. Călinescu a făcut din comentariile paren-tetice ale tatălui o replică agasantă, cerută de cenzură. Din acest motiv, Nicolae Mecu optează pentru dactilograma romanului, așa cum a fost pregătită pentru editură, ca text de bază. Astfel că de acum încolo această de-cizie trebuie asumată de reeditările ulterioare. Ediția din 2006 de la Editura Gramar a romanului Bietului Ioanide adoptă "textul definitiv" din ediția de Opere șnu Scrieri, cum se spune în nota de la p. 4ț G. Călinescu, volumele V-VI, apărută
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
care produc stupefacție, în prima ediție integrală după manuscrise a poeziei călinesciene, Lauda lucrurilor. Poezii 1927-1965, Editura "Grai și Suflet - Cultura Națională", 1992. Concluzia vine de la sine în privința ultimei voințe a autorului. Romanele lui G. Călinescu trebuie reeditate de acum încolo după textul ediției critice din 2004 a lui Nicolae Mecu, realizată cu maximum de profesionalism. În nota asupra ediției și în corpusul de note, comentarii și variante se găsesc toate argumentele pentru această opțiune. În cazul lui G. Călinescu este
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
vadă în om o ființă înzestrată cu spirit. Și astfel, ca etapă finală a unei degradări continue și implacabile, "conștiința" e ultimul avatar de care spiritul divin, înainte de a muri de tot, mai poate astăzi să aibă parte. De acum încolo vom deveni neurologi: vom vorbi tot mai des de hormoni, emoții și neurotransmițători, renunțînd complet, ca la niște zdrențe de care ne simțim rușinați, la cuvinte precum suflet, conștiință și spirit. Puterea lor explicativă s-a sleit cu totul, aidoma
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
fie un lider pur sînge: să fie capabil de empatie, intuind ce se întîmplă în sufletul apropiaților și modificîndu-și tonalitatea afectivă în funcție de starea de spirit a celorlalți. Cînd îi reușește și acest lucru, statutul de lider este asigurat. De acum încolo totul e doar o chestiune de rafinare a unor însușiri în posesia cărora se află deja. Dacă mutăm acum discuția din planul grupurilor în cel al societății umane, ceea ce este uimitor și în același timp îngrijorător este că emoțiile se
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
amintindu-ne în felul acesta de Laura, sora problematică a lui Iris din deja invocatul Asasin orb. În același timp, însă, călărețul fără cap e însăși realitatea, viața de zi cu zi pentru unii, sau viața de la o anumită zi încolo cînd îți dai seama (sau, mai grav, cînd ceilalți își dau seama în locul tău, așa cum vom vedea mai încolo) că, dintr-o dată, nu mai ești cel dinainte. Monopoly, Moral Disorder (titlul, interesant de remarcat, a aparținut lui Graeme Green, soțul
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
timp, însă, călărețul fără cap e însăși realitatea, viața de zi cu zi pentru unii, sau viața de la o anumită zi încolo cînd îți dai seama (sau, mai grav, cînd ceilalți își dau seama în locul tău, așa cum vom vedea mai încolo) că, dintr-o dată, nu mai ești cel dinainte. Monopoly, Moral Disorder (titlul, interesant de remarcat, a aparținut lui Graeme Green, soțul lui Atwood, și a fost abandonat odată ce scriitorul a decis, subit, să nu mai scrie niciodată romane), White Horse
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
ori, iarna vine în București noaptea, și prin surprindere." Subscriem, doar că nu ne mai amuză. Săptămâna cărții, tradiție bucureșteană din anul '33 care, se-nțelege, n-a mai trăit mult, face din scriitori, fără a-i obliga, ca mai încolo, la nici o concesie, vedete de stand. Minulescu își vinde propriile cărți, admonestîndu-i pe cititorii... la fața locului, niciodată cumpărători: Nu răsfoi cartea, domnule! C-o murdărești!". Poete de ocazie și maeștri hîrșiți ies, în preajma sărbătorii Sfîntului Constantin, la balul cu
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
corespondența - XI (1989) și varia, bibliografie - XII (1992). În ultimul volum, care încheie fericit o foarte bună ediție critică integrală, sunt restituite și fragmentele tăiate de cenzură (trei pagini). Reamintesc ce scria Z. Ornea la încheierea ediției Bolintineanu: "De acum încolo ea devine o realitate culturală de interes național. Pentru că, sunt încredințat, nimeni peste secole nu va mai putea și nu va trebui să o reia, realizând alta. E o faptă culturală de ordinul permanențelor impresionante. Care durează și întreține un
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
Toate poveștile puse sub semnul celor 10 porunci sunt exemplare pentru precaritatea condiției de femeie și, în ultimă instanță, a condiției umane. Pentru femeile Danielei Rațiu, la fel ca și moartea, fericirea este o chestiune care, de la un anumit moment încolo, le privește numai pe celelalte. Le admiră, le invidiază, bănuiesc că viața lor este o continuă fiestă și, în același timp, își căinează propria nefericire. Au impresia că opțiunile lor nu au fost cele mai fericite, că au negociat greșit
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
deplină stăpânire a situației și luarea celor mai eficiente măsuri pentru asigurarea secretului ei, adjutantul Ghiță spuse pe un ton Împăciuitor, În timp ce tare ar fi vrut să-i dea țăranului clonțos câteva șuturi În fund: Hai, bădie, dă căruța mai Încolo că mi-a murit bateria și nu-s jmecher ci s necăjit! Mihai, om de treabă de felul său Înțelese necazul șoferului și se oferi să-i Împrumute lampionul său vechi zicându-i: Las’ că-l aduci ’neta până poimâne
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și di ninic, nici di mine macar! Credeam că mergem amândoi cu căruța la târg, să mai vindem oale la Ivănești, sau poate la Roșâești? Nu ari cum, badi Ghițî, nu avem oali gata arsî di-o căruțî! Poati mai Încolo, di Moși! Apăi, poati am sî merg cu Nihai a lu’ Olaru! Rămâi cu ghini șî zî-i lu’ Victor cî am trecut pi la el, cî dor sântem veri, păi nu-i așa? Da, badi, mergi sănătos și neta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a fost străpuns de privirea poruncitor rugătoare și făcu un semn afirmativ cu capul. Doamne, nu se poate! Prietene, oare realizezi tu adevărată dimensiune a acestei vești?! Dacă este și adevărată chiar că m-ai Îndatorat pe viață și mai Încolo! Este adevărată, informația vine pe linie ... securistă! Vezi să nu faci vreo prostie! Toți avem nevoie de tine, familia și cele câteva sute de angajați ai tăi! Nu l-ai putut găsi pentru că s-a pensionat, și-a schimbat look
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
era caracteristică, privirea omului care nu-și adusese nimic din trecut care să-l susțină în prezentul tragic. — Cinci și douăzeci și cinci. Credeam că e mai târziu. Asta e ora mea, răspunse tăios primarul. Era într-adevăr ora lui: de acum încolo nu mai era dispus să accepte posibilitatea nici unei erori, fie ea cât de mică. Ora lui nu putea fi decât corectă, căci chiar el o inventase. 2 Louis Chavel nu pricepea de ce primarul îl urăște. De ura lui nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu precauție, ca un străin, cunoștea de fapt fiecare metru. Aici se născuse, aici se jucase în copilărie de-a v-ați ascunselea prin tufișuri, aici își plimbase pe aleea umbrită melancolia dulce a primei iubiri. La zece metri mai încolo trebuia să fie o portiță, la capătul potecii care ducea, printre tufe de dafin, spre grădina de zarzavat. Portița dispăruse - doar stâlpii porții îi arătau că nu-l înșală memoria. Chiar și cuiele care țineau balamalele fuseseră scoase pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
degetul căută piedica de siguranță. — Crezi că sunt chiar atât de periculos? — Da, cred, răspunse Charlot privind insistent mâna. Și mai e ceva... eu știu unde este Chavel. —Unde? — Nu departe de aici. Și încă un lucru: dacă te uiți încolo, peste câmp, vezi biserica? Sigur că da. Dincolo de biserică, puțin mai la dreapta, se vede un deal împărțit în parcele? — Da. — În partea dreaptă, mai spre vârful dealului se vede un om la lucru. —Și ce-i cu asta? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
conacului. Își plecă ochii, orbit de lumină. Ce să fac? Ce încerc să fac? 17 Madame Mangeot muri în noaptea aceea. Chemaseră din nou preotul și din camera sa de la etaj Charlot urmărise zgomotele care însoțeau scena morții: pași trecând încolo și încoace, clinchetul unui pahar, clipocitul apei curgând la robinet, vorbe rostite în șoaptă. Ușa se deschise și Carosse băgă capul înăuntru. Se instalase în ceea ce numea dormitorul lui, dar se ferea din calea străinilor. —Slavă Domnului, totul o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și mai rău lucrurile tocmai pentru că n-a fost explicat și denunțat la timp. Însuși Traian Băsescu se disculpă, dar o face tardiv. A lăsat să se înțeleagă că s-a opus candidaturii fiicei sale și că de la un punct încolo n-a mai avut de ales. Dacă și alți intelectuali respectabili ar fi susținut-o pe Alina Mungiu Pippidi atunci când s-a opus candidaturii Elenei Băsescu pe listele PDL, exista o șansă ca mezina președintelui să renunțe complet la ambițiile
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]