1,615 matches
-
ai platanului îi umpleau fereastra, iar ramurile pestrițe se legănau în vânt, profilate în lumina felinarelor de pe Travancore Avenue. Înainte de a se culca, încercase să-și îndrepte brațul ochelarilor, care se strâmbase în căzătura de pe pantă. Se muncise un timp, încordându-și ochii și frecându-și din când în când urma roșie pe care i-l lăsase podul de sârmă pe nas. Renunțând în cele din urmă, se vârâse în pat și reluase lectura: Originile puterii militare în Spania între 1800-1854
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așeză pe jos, în hol, lângă ușă. Ochii sinceri, lăcrimoși, ai lui Gabriel o fixau pe Hattie cu o simpatie neîncrezătoare. Astăzi, Gabriel avusese nefericita idee de a-și lega la spate, cu o panglică, părul pleoștit. Fața îi era încordată și lucioasă, iar nasul înroșit de vântul de aprilie. Când de abia veniseră, se simțea jenată și încurcată și refuzase cu stângăcie invitația lui Hattie de a intra în casă. Acum își regreta refuzul, dar nu vedea în ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un strigăt de surpriză și milă. Acum vedea clar botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați, labele care abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele dispăru, ridicat cu forță pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu buzele lui. Își apăsă gura lui uscată pe buzele ei. A fost un sărut uscat, între două guri cu buze pecetluite, Emma continuă s-o țină lipită de el, clătinându-se încet, ca să-și mențină echilibrul. Mâinile lui Pearl, încordate pe umerii lui ca să-l împingă, se relaxară și apoi lunecară în jos, cuprinzându-l. Rămaseră tăcuți, lipiți unul de celălalt. George se uita fix la Hattie. Părul fetei era împletit în două cozi care-i atârnau pe umeri. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mimând răsucirea volanului pentru întoarcerea mașinii („Am frânat?“), ieșirea lui din mașină, ocolirea vehiculului, împingerea cu mâinile, cu degetele desfăcute, ca niște stele. Dacă acum și le imagina ca pe „niște stele“, însemna că le văzuse când alunecau și se încordau pe geamul din spatele mașinii? Sau le văzuse doar într-una din fanteziile lui? N-ar putea găsi vreun indiciu? Dar orice indiciu i se furișa din minte, reducându-l la un zadarnic, neputincios, pustiu simțământ de nimicnicie. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primejdioasă, care venea din ce în ce mai aproape de ea. Și cei de la care ar fi putut cere ajutor, George, Rozanov, erau cei mai bântuiți dintre toți. Alex privi dincolo de lăzile de gunoi, spre strada pe care felinarele nu se aprinseseră încă. Dacă își încorda însă ochii, putea vedea limpede în lumina difuză, albăstrie. Nu era nimeni în jur. Deodată, o mișcare subită, alături de ea, o făcu să tresară și să se dea cu un pas îndărăt. Apăruse ceva, dincolo, de cea de-a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe fereastră. Ce frumos e Sfântul Buddha, atât de auster, de solemn, de trist. George și Rozanov. Oh, Doamne, ajută-i, ajută-ne pe toți, ajută întreaga planetă. Singuratica planetă care se învârtește în noapte. Doamne, odihnește toate sufletele. Sunt încordat, trebuie să mă relaxez, să iert. Să nu mă gândesc la Rozanov, la George, la Muntele Athos. Ah, dorința! Doamne, dacă măcar aș putea cunoaște pacea. Mă prosternez, Doamne, și-ți cer iertare, și călăuzire, și dă-mi puțină credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cuțitului, s-ar putea înălța iar, suficient ca să-și introducă genunchiul stâng între bare și, astfel fixat, să se prindă de balustrada scării de sus și apoi să-și treacă ambele picioare pe trepte. În timp ce calcula distanța necesară și își încorda mușchii pentru salt, auzi deasupra capului un tunător pocnet metalic, pe care-l înțelese pe dată. Ușile de bronz se trântiseră. O clipă mai târziu, se stinseră toate luminile și Tom rămase cufundat în bezna compactă. Emma aprinse lămpile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vâslească, Amedeo fiind ocupat să țină cârma. Purta un costum de baie dintr-o singură piesă și vâslea cu spor, vădit încântată să ne arate nouă, bărbaților care ședeam la pupa, cât era de voinică. Două tendoane viguroase i se încordau la fiecare opinteală în partea interioară a coapselor, pe care nu se străduia să și le țină lipite. Chitara n-am mai recuperat-o niciodată. BASARABENCELE RUSOAICE Iată, într-o fotografie veche de culoare sepia, două doamne șezând pe o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de brazi, deocamdată pustie. Dar îndată aveau să-și facă apariția Michi Bobancu și Gelu Popa, cei doi copii sărmani. Trebuie că încă rătăceau printre brazi, abia trăgându-și picioarele, frânți de oboseală după o zi de peregrinare. Lucian își încordă auzul. I se păru că deslușește ecoul slab al unei voci rostindu-și rolul sus, deasupra tavanului, dar nu era sigur fiindcă în încăperea de sub scenă era prea multă rumoare. Doamna Chivu spuse: În câteva minute intrați și voi. Haideți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poticnească... Focul pârâind ca un rug se apropie din ce în ce mai mult... Calul nu mai are unde să alerge... Cuprins de groază, se ridică în două picioare nechezând și sforăind cumplit!... Se zbate ca în fața unei fiare. Lanțul nu cedează! Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mine cum se întîmplase că fusese găsit înjunghiat. Am tresărit, gîndindu-mă că astfel nu voi mai putea dezlega niciodată enigma acelui personaj. Probabil, însă, ei au luat tresărirea mea drept altceva, deoarece au devenit pe loc și mai amenințători. Își încordaseră mâinile la sân și, sub cămășile murdare, se simțeau reptilele foindu-se și mai tare. Mi-am dat seama că mă bănuiau pe mine de moartea îmblînzitorului. Le-am povestit atunci cum îmi petrecusem seara și au devenit foarte interesați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Le și vedeam înălțîndu-se pe coadă, începînd să se legene, scoțând limbile și șerpuind dinaintea mea, așteptând să fac o mișcare ca să mă atace. Cât puteam rezista, trebuia să rămân ca o stană de piatră. Dar oricât mi-aș fi încordat voința, tot aveam să obosesc, să adorm în picioare, să mă clatin. Ar fi fost de ajuns. Prin întuneric, am observat un băț pe butucul înalt de lângă mine. Am întins încet mâna, ferindu-mă să fac mișcări brusce, și l-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu-l pricep. Impresiile au început să se încurce, dar nu-mi mai pot închipui un Las Vegas ieșit din fascinația jocului. Chiar și după un dezastru nuclear s-ar auzi, cred, vocile crupierilor, urmate de câteva clipe de tăcere încordată în care nu se știe ce va hotărî hazardul. Cei care se află aici se împart, strict, în trei categorii Unii joacă. Alții le asigură cele necesare celor care joacă. Alții privesc. Celelalte diferențe dispar. Inclusiv cele de limbă. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dragoste. Dacă-și pierde perechea, o lebădă nu mai stă niciodată laolaltă cu suratele sale. Rămâne deoparte, singură, mereu, neconsolată și neconsolabilă. Romantic, nu? mă întreabă tacticos. Strâng din dinți, să nu explodez. Nu vreau să se vadă că sunt încordat, că, în acest moment, nu-mi arde să aud povești despre romantismul fidelității lebedelor; în capul meu e o singură grijă, aceea de a ajunge la timp la aeroport, dar tot ce îndrăznesc e să nu mă las antrenat în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
obiectiv să fie în stare de-a produce așa de diverse schimbări - subiective?. De-aceea nu vă mirați dacă peripețiile acestei tragedii mari ce se joacă azi pe fața îndelung răbdătoare a acestui biet pământ au fost în stare să încordeze atât de tare antitezele de simpatii și antipatii în sufletul meu încît, sub dominarea acestei rupturi psihice, sunt tâmpit și necapabil de orce activitate literarie. În fine, schimbări de acestea psicologice să nu credeți că se-ntîmplă numai sporadic, ici colea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
locul unde mă aflu eu, ghemuit la măsuța de scris. Simt fiori pe șira spinării... Diac! se aude vocea puternică a domnului. În clipa aceea am simțit că sala tronului a devenit prea mică și nu am aer deajuns. Îmi încordez totuși voința și, țâșnind în picioare, răspund: Poruncește, măria ta! Scrie ce îți va spune logofătul Toma. Scrie întocmai, pentru că aceasta este voința și dorința noastră. Voi face întocmai după porunca măriei tale, doamne! Logofătul Toma a făcut o adâncă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
deosebit.” „Uite, domnule! Nu numai că știe ce scrie în manuscris, dar a băgat de seamă că în el este și ceva deosebit față de ce se găsește în altele” mi am zis eu, în timp ce mă pregătesc să citesc manuscrisul. Îmi încordez pe cât pot luarea aminte și citesc: „Noi Io Ioan Mavrocordat de Scarlati, ... domn al Țării Moldovei...” Mă opresc, săgetat de un cuvânt mai aparte. Bătrânul nu mă lasă să respir măcar de două ori și mă și întreabă: „Ei, ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe fața lui și a zis: "Părinte, părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!" 15. Elisei i-a zis: "Ia un arc și săgeți." Și a luat un arc și niște săgeți. 16. Apoi, Elisei a zis împăratului lui Israel: Încordează arcul cu mîna ta." Și după ce l-a încordat cu mîna lui, Elisei și-a pus mîinile pe mîinile împăratului, 17. și a zis: Deschide fereastra dinspre răsărit." Și a deschis-o. Elisei a zis: "Trage." Și a tras. Elisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
lui Israel și călărimea lui!" 15. Elisei i-a zis: "Ia un arc și săgeți." Și a luat un arc și niște săgeți. 16. Apoi, Elisei a zis împăratului lui Israel: Încordează arcul cu mîna ta." Și după ce l-a încordat cu mîna lui, Elisei și-a pus mîinile pe mîinile împăratului, 17. și a zis: Deschide fereastra dinspre răsărit." Și a deschis-o. Elisei a zis: "Trage." Și a tras. Elisei a zis: "Aceasta este săgeata de izbăvire din partea Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
fiecare an de sărbătorile naționale. Ce-i drept, era regele țintașilor din Parcul Central. Și apoi, avea o mînă foarte ușoară pentru injecții și era mîndru de asta, chiar el spunea că e neîntrecut. În zilele acelea situația era foarte Încordată Între Vilma și Nilda și conflictul era gata să izbucnească tocmai În ziua când Palomino a venit pentru prima oară. Julius era În camera Nildei și voia să afle cînd avea de gînd să-și boteze copilul. Nilda, luată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum străbate curtea, Lastarria se umfla În pene de mîndru ce era și arhitectul la modă ar fi vrut să-i facă o casă gratis prim-ministrului. „Ți-l aduc pe domnul ministru, spuse Ernesto Pedro de Altamira, adăugînd foarte Încordat: nu știam că e un mare admirator al tău.“ - „Foarte vechi, foarte vechi“, repetă premierul, În timp ce Altamira se Îndepărta scuzîndu-se și simțind că un mușchi i se Încordase de la umăr pînă la gît, silindu-l să Închidă ochiul stîng. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l aduc pe domnul ministru, spuse Ernesto Pedro de Altamira, adăugînd foarte Încordat: nu știam că e un mare admirator al tău.“ - „Foarte vechi, foarte vechi“, repetă premierul, În timp ce Altamira se Îndepărta scuzîndu-se și simțind că un mușchi i se Încordase de la umăr pînă la gît, silindu-l să Închidă ochiul stîng. Susan văzu un tînăr cu un costum demodat dar foarte elegant și care vorbea tot timpul despre politică, voia să danseze cu mine, Îl văzu și pe Santiago, logodnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și că de mult nu mai era un copil. Dumnezeu știe de ce, de Altamira găsi de cuviință să spună o frază foarte lungă Într-o germană perfectă, dar nu putu s-o termine fiindcă un mușchi de la umăr i se Încorda și-l sili să Închidă ochiul stîng, cînd Își dădu seama că pe fața lui Susan, care nu Înțelegea o iotă, se citea totuși o oarecare nemulțumire, căci Își Închipuia că Ernesto Pedro, folosindu-se de un text literar, Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unui pârâu. — Deschide ușa că vine... —... mătușa! —Ala-bala, porto... —... caca. Karin izbucni într-un râs chinuit. Bonnie îl încurajă pe Mark, care era dezamăgit. — Hei, două din trei! Te descurci excelent. Îl testară și cu „Hickory Dickory Dock“. Cu fața încordată într-o concentrare extatică, Mark răspunse perfect la dock, clock, down și dock. Bonnie începu cu „Plouă, plouă cu găleata“, dar când ajunse prea departe ca să-și aducă aminte ce urma, se pierdu în scuze bâlbâite. Karin preluă ștafeta. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]