2,236 matches
-
deloc. După ce-i ordonase lui Genba să-l atace pe Hideyoshi care fugea, Katsuie așteptase până în zori raportul care să risipească întunecimea ce-i cuprinsese inima. Dar Genba, la întoarcere, nu dăduse vestea pe care Katsuie o așteptase cu atâta încordare. — Singurii oameni care au trecut erau vasalii lui Hideyoshi. Hideyoshi însuși nu se vedea nicăieri. M-am gândit că ar fi fost dezavantajos să-i atacăm, așa că, m-am întors fără nici un rezultat care să-mi încununeze eforturile. Acest raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se sfârșească, ca să putem face ceva drăguț și normal, cum ar fi să bem o ceașcă de ceai. —înaintea copiilor tăi? a spus Josephine moale. Emer stătea chircită pe scaun. A urmat o nouă tăcere prelungă și chinuitoare. De atâta încordare, umerii îmi ajunseseră aproape până în dreptul urechilor. — Nu, a venit răspunsul înăbușit. Mie mi s-a strâns inima. —Cum ai spus, Emer? a spus Josephine cu bunătate. Emer a ridicat ochii. Fața roșie îi era scăldată în lacrimi. Nu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de amintiri și senzații. Aproape că simțeam în nări parfumul pielii lui, parfumul pe care-l respirasem când fusesem în același pat cu el. Buna dispoziție din atmosferă s-a risipit. Iar locul ei a fost luat, imediat, de o încordare însoțită de o tristețe strivitoare și de niște regrete colosale, absolut îngrozitoare. în secunda aia m-am urât pentru că eram dependentă de droguri, pentru că distrusesem ceea ce ar fi putut să fie o relație minunată. Durerea pe care o simțeam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-o recent.“ După care Henry avea să se ducă la poliție. Fără motiv, fără indicii și fără șansa de a fi descoperită. Și cu dovada că era un bărbat capabil de acțiune. Sau că nu era. Dacă ceda nervos din pricina încordării și mărturisea? Chiar și asta ar fi fost un soi de răfuială. Oricum ar evolua lucrurile, tot va ști ce fel de bărbat este și, cel puțin o dată în viața lui, va acționa și el. Iar cincisprezece ani în închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza, gata. Alte voci, undeva, în preajmă, alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aflat de la prietena mea de la masa vecină, care a venit și mi-a spus. Așa că ce părere ai ? Oare și Jeremy Își face de cap ? Urmează un moment de tăcere, apoi Jack ridică ochii spre mine, cu o expresie de Încordare pe față. — Poftim ? zice. N-a ascultat nici un cuvânt din ce-am zis. Nu pot să mai repet totul Încă o dată. O să mă simt complet aiurea. Adevărul e că deja mă simt complet aiurea. Nu contează, spun și mă sforțez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Janice și Martin că nu mă cred? — Nu! Mama își ridică bărbia mândră. N‑ar îndrăzni să‑mi spună una ca asta în față. — Dar știi că asta spun pe la spatele nostru. Ne uităm una la alta și‑i văd încordarea de pe chip, ascunsă în spatele măștii de veselie pe care o abordează. Acum îmi dau seama cât de tare sperase probabil să apărem în mașina de fițe a lui Luke. Cât trebuie să‑și fi dorit să‑i dovedească lui Janice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și‑mi strâng valijoara mai bine. Da, așa e. — Pur și simplu? Fără măcar să‑mi spui? — Da. Pur și simplu, spun, trântindu‑mi valiza pe bandă. Așa cum te‑ai întors și tu în Anglia, fără să‑mi spui. E o încordare în glasul meu, care‑l face să tresară. — Becky... — La fereastră sau la culoar? îl întrerupe fata de la check‑in. — La fereastră, vă rog. — Becky... Mobilul lui începe să sune strident și el îl oprește, iritat. — Becky... vreau să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
femeie atât de natural femininè, neputându-mè abține sè nu fac comparații, la Corina feminitatea era ceva care se ivea din când în când de sub scutul puternicei sale personalitèți, într-un râs, într-un gest, într-un zâmbet, eu pândind cu încordare acest misterios moment când, rar, ea se lèsa în voia feminitèții ei interioare, fèrè s-o cenzureze sau s-o educe, eu strèduindu-mè sè provoc cât mai des acele accese de feminitate care reprezentau, de altfel, tot ceea ce iubeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
peste întinsul câmpiei. Reveni. În sfârșit, se opri. Mai bine zis, încremeni. Descoperise omul. Dar și femeia. Fire moi de ninsoare țeseau în jurul perechii o complicitate silențioasă. Fulgii cădeau întruna, mereu înlocuiți de alții, voalând, în acest fel, gesturile, mângâierile, încordările, răsucirile, dibuirile pasionate ale mâinilor, ale umerilor, ale buzelor. Pelerinele alunecaseră deja. Călărețul le descoperi la picioarele lor. Două pete de culoare, neagră și purpurie. Dispăreau încet. Deveneau o singură culoare, parte din albul înconjurător. Printr-o rotire convenabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spațiu aparte. Nu avea importanță ce spuneau, ci doar ce reușeau să vadă în celălalt, dincolo de cuvinte. Un fel de dialog în dialog. Aș fi mai mult decât onorat să vă fac un portret, Alteță. Un colț de ochi tresări. Încordare. Prudență. Prințul era totuși omul cel mai vânat la acea oră. Evită un răspuns direct, folosind cu abilitate înfloriturile limbii italiene. Ceva cu totul fermecător. Mă gândesc la un portret în costum tradițional armenesc. Credeți că s-ar putea? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bătrâna curte petersburgheză, dar își luase permisiunea de a rânji suficient de disprețuitor. Primi castronul cu apă fierbinte din mâna ordonanței și începu să bea cu înghițituri mici. În fiecare dimineață își lua această rezervă de căldură care îi risipea încordarea și elimina toate toxinele. Uneori și gândurile negre. Ivan trebăluia, dar mereu se uita spre general. Până la urmă își luă inima în dinți: ― Excelență! ― Ce este? ― A venit omul... cu care ați vorbit... atunci... după... A mai venit și ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mills& Boon. Devon privea În sus către părinții lui, cu un aer de aprobare evident. M-am uitat lung la chipul frumos al lui Derek, cu pomeții Înalți și buzele pline, părând la fel de relaxat ca de obicei. Nici urmă de Încordare, nemaivorbind de durere, nu-i Întuneca trăsăturile. Nu-mi trecuse niciodată prin cap să reflectez la ce simțea el cu adevărat legat de uciderea Lindei (tristețe, remușcare, chiar vină?), dar, În acel moment, mi-am dat seama că nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că Linda se dăduse la Andy și că Fliss era turbată de gelozie. Nu l-am crezut atunci și nu-l cred nici acum. Stai o clipă. Tot nu știu pe cine a văzut Jeff la subsol, spuse Rachel cu Încordare. Am tras din țigară și-am tresărit la gustul ei Îngrozitor. Părea incredibil că oamenii fumează de plăcere. — Cred că nu a văzut pe nimeni, am spus. M-am uitat În jos, la cana cu ceai, care Începuse deja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
iedule, fii atent! Fugi! Repede!” Însă puiul nu m-a ascultat și a murit. M-am aruncat atunci la pieptul tatei, plângând în hohote. Așa povestește tata și mai spune că făcusem niște ochi cât cepele. Mai târziu, simțeam o încordare ciudată ori de câte ori Rita, una din menajerele noastre, dădea drumul la televizor. Pentru asta trebuia să se urce desculță pe pat, să se ridice pe vârfuri și să se întindă puțin. Fusta scurtă îi aluneca în sus. Eu mă îndrăgostisem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să se întindă puțin. Fusta scurtă îi aluneca în sus. Eu mă îndrăgostisem de pulpele și de picioarele ei goale. Iar dragostea mea mergea atât de departe, încât îi așteptam vizitele cu nerăbdare, căci, la data când eu puteam simți încordarea aceea, noi nu mai aveam menajeră. Când venea, închideam imediat aparatul, mă aruncam înapoi în fotoliu, încercam să mă liniștesc - adesea nu izbuteam - și o strigam din sufragerie. Ea știa de acum ce voiam și se ducea direct la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
forța gravitației e mai mare și nu poți să umbli decât târându-ți picioarele pe podea. Apoi, cu săpunul din reclamă, devii mai ușor. Însă tata și după spălat arăta mereu ca și cum ar fi cântărit o sută de kilograme. Era încordarea din el. „Ascult-o pe doamna Sanowsky”, mi-a spus. „Te simpatizează. Și dacă vrei, poți să-i scrii deja signorei Maria.” Privind pe fereastră și printre treptele scării de incendiu, i-am văzut pe tata și pe domnul Sanowsky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
două persoane, cu posterul lui Monroe pe perete. Venea la culcare, de cele mai multe ori, după miezul nopții; mai întâi dispărea dunga de lumină de sub ușă când mama închidea televizorul. Dacă tata se culca lângă mine, eu nu mai eram încordat. Încordarea o aveam din pricina întunericului din cameră. Ion tocmai venise acasă, descuiase patru broaște, băuse jumătate de litru de lapte și se strecurase ca o umbră prin camera noastră, mergând spre a lui. Ion era singurul din familie care îndrăznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a pus pantofii și m-a scos, aproape alergând, din apartament. Pe coridor domnea o harababură totală. Nu ardeau becurile, iar vecinii strigau unul la altul cât îi ținea gura. S-au ivit lanterne și s-au aprins lumânări. Din pricina încordării, am simțit cum pielea mi se face ca de găină, însă asta era precis o altfel de încordare decât atunci când exersezi vocalele cu o fată. Vocile sunau ca în filmele de război, când nemții sau rușii porneau la atac. Văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ardeau becurile, iar vecinii strigau unul la altul cât îi ținea gura. S-au ivit lanterne și s-au aprins lumânări. Din pricina încordării, am simțit cum pielea mi se face ca de găină, însă asta era precis o altfel de încordare decât atunci când exersezi vocalele cu o fată. Vocile sunau ca în filmele de război, când nemții sau rușii porneau la atac. Văzusem un film cu Charlton Heston și Ava Gardner. Un cutremur distrusese întreg orașul Los Angeles și pământul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
schimbat subiectul și am discutat pe larg despre corpul femeii, așa cum auziserăm de la alții. Dorin era avantajat de faptul că avea un frate mai mare. Acela știa totul în amănunt. Discuția ne făcea atâta plăcere, încât curând am simțit o încordare în trup. În clipa aceea s-a întâmplat. Lea, care se trăsese deoparte, puțin mai la stânga, sub un copac, a scos deodată un țipăt. Ca toți ceilalți, am înlemnit de spaimă și noi, iar când ne-am uitat într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pierd vremea cerându-le scuze, fiica mea a cerut înghețată, iar eu voi face tot ceea ce îmi stă în puteri pentru a-i oferi ce își dorește, pentru a-i vedea limbuța învârtindu-se în jurul cornetului. Stăm cu toții înțepeniți de încordare în mijlocul peluzei triste, urmărindu-i mișcările buzelor, ne concentrăm asupra înghețatei care i se topește în mâini, ca și când, odată cu dizolvarea ei, va dispărea și pericolul, ne este frică și să respirăm de atâta speranță care ne umple plămânii, și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o oră, și eu îi sugerez, poate ne oprim pe drum să mâncăm ceva, dar el spune, prefer să mai aștept, acolo mâncarea este mult mai bună, și se pare că vorbăria aceasta lipsită de sens îi mai reduce din încordare, dar nu are același efect și asupra mea, din nou acea răceală pe șira spinării, larve de gheață se cațără pe vertebrele mele obosite, învăluindu-le într-o îmbrățișare rece. Vrei să arunci o privire în orașul morților, întreabă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de nouă ani și șase luni, nu scrie de ce, împietresc de frică lângă mormântul ei, de ce crezi că a murit, întreb eu, iar el spune, ce importanță mai are, poți să mori din orice, dar vârsta aceasta mă umple de încordare, este exact vârsta lui Noga, deodată acest lung interval dintre nouă și zece ani mi se pare a fi unul extrem de periculos, trebuie să știu de ce anume este necesar să ne ferim. El îmi arată mândru simbolurile de pe morminte, taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în halatele albe, asemenea îngerilor din cer, posibilitatea aceasta mă umple de bucurie, chiar dacă nu își va cere scuze, tot îl voi ierta, m-am hotărât, important este să ne întoarcem acasă liniștiți, pentru Noga, să nu o facem prizoniera încordărilor noastre. Mă ridic și mă apropii de fereastră, ziua aceasta aurie îmi stă alături, poate ne și împrietenim, eu și soarele, și copacii, și florile, acum le observ pentru prima dată, cascade de flori de primăvară, galbene, roșii și violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]