1,787 matches
-
o cască de pompier așezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta și stânga ramuri de stejar, totul de argint; 2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat; 3) pe albastru, un leu, încoronat de aur, armat, aprins și limbat roșu, ținând cu labele anterioare, de mâner și de lamă, o spadă, de același metal, așezată în pal. În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eșarfă albă: AUDACIA ET
ORDIN nr. 490 din 21 mai 2008(*actualizat*) privind însemnele heraldice ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/268817_a_270146]
-
care scriu aceste cuvinte acest poem * Poate femeia te așteaptă chip vălurit de ferestre iar tu ignori - undeva departe claustrat într-o amintire - sângele ei pulsatil asemenea unei păsări decapitate ale cărei aripi continuă să lovească să aprindă aerul să încoroneze cu vopsea roșie dealurile și orașele (din ce în ce mai străine mai exotice) până când pleoapele tale vor simți cum n-au mai rămas pe lume decât razele reci ale dimineții și un fel de gânduri ale nimănui ca niște plante fragede tremurând sub
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
Ștefan Augustin Doinaș Lucrurile Lucrurile prea convingătoare stau ca-mpietrite: totul le sperie. O liniște se-ncoronează-n arborii prăfuiți. Pe vrăbii le apucă iar nebunia zborului. Un vânt urgisit derutează dâra melcilor, se aud frunzarele foșnind ca niște zdrențe. Obrajii păpușilor se spălăcesc în memorie. Împleticindu-se trece furnizorul de doctrine vechi. Unul dintre noi adoarme
Poezie by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Imaginative/15346_a_16671]
-
să nu mai poată niciodată semeni să mai arunce cu ele în semeni poemule majestate hai să-i înviem dintre morți chiar acum chiar în secunda aceasta pe toți poeții mari pe care-i iubim poemule majestate hai să ne încoronăm noi între noi și-apoi să-ncoronăm cu coroanele noastre și moartea noastră să nu fie carecumva geloasă pe noi * arnea ta e casa mea intru prin toate ferestrele în ea și mă culc fericit fie pe pernele de nea
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-website/Imaginative/8884_a_10209]
-
mai arunce cu ele în semeni poemule majestate hai să-i înviem dintre morți chiar acum chiar în secunda aceasta pe toți poeții mari pe care-i iubim poemule majestate hai să ne încoronăm noi între noi și-apoi să-ncoronăm cu coroanele noastre și moartea noastră să nu fie carecumva geloasă pe noi * arnea ta e casa mea intru prin toate ferestrele în ea și mă culc fericit fie pe pernele de nea ori de catifea fie pe atît de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-website/Imaginative/8884_a_10209]
-
deasupra de ea carnea ta cînd alerg cu vîrful limbii pe ea e marea mea neagră și deopotrivă mediterana dintre corsica sicilia și malta carnea ta e coroana mea sînt cel mai puternic bărbat din țara de pe dîmbovița cînd mă încoronez peste creștet și peste tot trupul cu ea carnea ta e capodopera mea scriu de veacuri filă cu filă la ea și sînt fericit ca un miel alb care paște prima iarbă verde a anului * va veni moartea și va
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-website/Imaginative/8884_a_10209]
-
împărat, ceremonia având loc tot în tabăra militară și încheindu-se cu aclamațiile poporului. Din secolul V intervenea și Biserica în desemnarea împăratului, prin actul încoronării religioase menite să întărească ideea alegerii împăratului ca rezultat al voinței divine. Primul împărat încoronat de patriarhul Constantinopolului a fost Leon I, ceremonia desfășurându-se la Biserica Sf Ștefan din cadrul Palatului imperial. Împăratul primea însemnele puterii imperiale: coroana, mantia de purpură și încălțămintea de purpură-mătasea roșie ce avea un atribut al puterii imperiale. În timpul ceremoniei
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fost Leon I, ceremonia desfășurându-se la Biserica Sf Ștefan din cadrul Palatului imperial. Împăratul primea însemnele puterii imperiale: coroana, mantia de purpură și încălțămintea de purpură-mătasea roșie ce avea un atribut al puterii imperiale. În timpul ceremoniei religioase însă, împăratul se încorona singur. După secolul V, Biserica a căpătat cât mai multă putere, împăratul Anastasius I fiind nevoit să semneze un jurământ-promissio. Acesta a ajuns la tron după ce s-a căsătorit cu văduva fostului împărat, însă era cunoscut ca fiind eretic. Era
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
se asocia la tron cu o altă rudă sau o persoană în funcție de propriile merite, această persoană fiind declarată co-împărat. În cazul desemnării unui co-împărat, erau respectate aceleași rituri ca și în desemnarea împăratului, doar că în cadrul ceremoniei religioase, împăratul îl încorona pe co-împărat. Moștenitorul tronului primea demnitatea de Cezar, ce își va pierde din importanță în secolul VII. De la sfârșitul secolului VII a fost acordat și altor persoane care nu aveau însă să urmeze la tron. Titulatura imperială s-a menținut
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
rugăciuni că răzbunare. Ruptură dintre biserica apuseană și cea răsăriteană se declanșase. După moartea lui Zenon din 491, văduva sa, Ariadna, s-a căsătorit cu bătrânul Anastasiu I din Dyrrachium, ce deținea o funcție la curte de "silentiarius". A fost încoronat după ce a făgăduit că nu va introduce nicio inovație bisericească. A încheiat socotelile cu isaurienii, inlaturandu-i din funcții, confiscandu-le proprietățile și expulzându-i din capitală. A urmat un război de șase ani în care isaurienii au fost înfrânți
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
timpul împletitului lânii și vieții bisericești. Iustinian, când a văzut-o, frumusețea ei l-a impresionat profund. A luat-o la curte, a ridicat-o la rangul de patriciană și după puțin timp, s-a căsătorit cu ea, Teodora fiind încoronată ca împărăteasa bizantină. A rămas o soție devotată și a activat în viața politică, exercitând o mare influență asupra acțiunilor lui Iustinian. Cu sânge rece și cu o energie extraordinară, a salvat imperiul de convulsii. I-a favorizat deschis pe
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de bază care erau grecizate si ortodoxe, ceea ce ia permis o perioadă de stabilitate . Dinastia Heracliana a fost numit dupa generalul Heraclius cel Tânăr , care, în 610, a plecat din Cartagina , l-a inlaturat pe uzurpatorul Focas , și a fost încoronat împărat. La acea vreme, Imperiul a fost implicat într - un război cu Imperiul persan al Sasanizilor , care în deceniul următor a cucerit provinciile estice ale Imperiului. După o luptă lungă și obositoare, Heraclius a reușit să învingă perșii și a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
încercare de a restabili favoarea divină prin purificarea credinței creștine . Până la sfârșitul dinastiei isauriene în 802, bizantinii au continuat să lupte cu arabii și Bulgarii . Tot atunci, bizantinii isi vad prestigiul amenintat cand papa Leon al III -lea l-a încoronat pe Carol ca Imperator Romanorum ( "împărat al romanilor"). Ca urmare a depunerii împărătesei bizantine , Irina din Atena , tronul Imperiului Bizantin a trecut sub controlul dinastiei Nikephoriane , numita după fondatorul ei, Nichifor I . Imperiul a fost într - o poziție mai slabă
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
se pun bazele Imperiului de Niceea, bazele fiind puse de ginerele lui Isaac II Angelos, Theodor Lascaris, care devine împărat la Niceea. Obține un succes de prestigiu când reușește să pune bazele constantinopolitate în orașul Niceea. Acest patriarh l-a încoronat pe Teodor I Lascaris. Al treilea stat este Despotatul Epirului, cu capitala la Arta. Conducătorii despotatului, pentru a-și întări pozițiile, și-au adăugat numelor lor toate numele dinastiilor bizantine din sec. XII ( Dukas - Angelos - Kommnenos). Despoții reușesc să cucerească
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
autoritatea împăratului de la Niceea. Rolul cel mai important l-a avut Imperiul de la Niceea. Bazele sunt puse de Teodor I Lascaris care a domnit până în 1222. Și-a legat numele de înființarea patriarhiei ecumenice în exil. În 1208 a fost încoronat de Patriarhul Constantinopolului pentru a aduce un plus de imagine. A reușit să oprească înaintarea latinilor din Constantinopol în Asia Mică. A încheiat un tratat cu Imperiul Latin de Constantinopol în 1214, consemnând menținerea statutul quo-ului din acel moment. Elaborează
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
asasinat, revolta fiind condusă de Mihail Paleologul. Nu l-a înlăturat pe împăratul legitim, dar a urcat foare repede în ierarhie. Îl convinge pe patriarhul Arsenios că cea mai bună cale de a proteja tronul minorului este de a-l încorona drept co-împărat. La începutul anului 1259, Mihail al VIII-lea era într-o situație dificilă și delicată. Era conștient de faptul că pentru a aduce la conducere propria dinastie avea nevoie de un succes major. Acesta devine obiectivul său declarat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
care 41 asasinați, 8 au căzut pe câmpul de luptă și numai 39 au murit de moarte naturală). Împăratul putea să-și asocieze la domnie pe unul din fiii săi, căruia îi dădea titlul de "co-imperator" și succesor al său, încoronându-l cu coroana imperială, cum procedase Leon II, care își încoronase fiul (viitorul împărat Constantin V) când acesta avea vârsta de abia doi ani. Iar Ana Comnena scrie că, la câteva zile după ce s-a născut, „părinții mei m-au
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
numai 39 au murit de moarte naturală). Împăratul putea să-și asocieze la domnie pe unul din fiii săi, căruia îi dădea titlul de "co-imperator" și succesor al său, încoronându-l cu coroana imperială, cum procedase Leon II, care își încoronase fiul (viitorul împărat Constantin V) când acesta avea vârsta de abia doi ani. Iar Ana Comnena scrie că, la câteva zile după ce s-a născut, „părinții mei m-au onorat și pe mine cu coroana și diadema imperială”. Grație acestui
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
caracterul fundamental religios al autorității imperiale, era încoronarea religioasă: în catedrala Sfânta Sofia, patriarhul Constantinopolului îi binecuvânta hlamida și încălțările de purpură, însemnele demnității imperiale, îl miruia, îi punea pe cap coroana și îi da sfânta cuminecătură. Soția împăratului era încoronată și ea, dar în cadrul unei ceremonii care avea loc la Palat, în prezența patriarhului și a înalților demnitari. Împărăteasa se bucura de cuvenitele onoruri: efigia sa figura pe monede, asista la ceremonii și procesiuni (dar numai începând din sec. XI
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a căutat un aliat în Europa Apuseană. Acel aliat avea să fie Pepin cel Scurt din Franța de azi. Scopul lui Pepin era să ocupe tronul franc și să-i alunge pe merovingieni. Acesta a fost în cele din urmă încoronat de papa Ștefan al II-lea după ce papalitatea a beneficiat de intervenția francilor în Italia. Pepin a recucerit teritoriile fostului exarhat al Ravennei din mâinile longobarzilor și le-a încredințat papei, și nu împăratului de la Constantinopol. Acest act a stat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a papalității și cea temporală de la Constantinopol. Pe 25 decembrie, anul 800, Carol a coborât în Italia fiind primit cu mare fast la Roma de către papa Leon al III-lea. Carol a fost luat prin surprindere conform unor anale, fiind încoronat de papa ca împărat. Carol a fost însă nemulțumit că papa a fost cel care i-a pus coroana pe cap în contextul în care la Bizanț împăratul era cel care se încorona singur. Astfel, a izbucnit un conflict între
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
luat prin surprindere conform unor anale, fiind încoronat de papa ca împărat. Carol a fost însă nemulțumit că papa a fost cel care i-a pus coroana pe cap în contextul în care la Bizanț împăratul era cel care se încorona singur. Astfel, a izbucnit un conflict între Carol și Papa. Constantinopolul consideră că ceea ce se petrece în Italia era doar o revoltă la adresa autorității imperiale. Împărații bizantini încă considerau Italia ca fiind un teritoriu cuvenit Bizanțului. Pentru papalitate, Imperiul Carolingian
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
era limitată și nu era universală că a împăratului bizantin. Având însă titlul de „frate”, Carol făcea parte din familia de principi. După moartea lui Carol, situația s-a schimbat. Ludovic cel Pios a preluat titlul de Imperator Romanorum, fiind încoronat de papă. Conflictul de doctrina dintre Bizanț și Apus s-a menținut până la dispariția Imperiului Carolingian. Conflictul avea să fie reluat în secolul X cu Otto I când a fost încoronat de papă ca împărat al Sfântului Imperiu Român. Donatio
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cel Pios a preluat titlul de Imperator Romanorum, fiind încoronat de papă. Conflictul de doctrina dintre Bizanț și Apus s-a menținut până la dispariția Imperiului Carolingian. Conflictul avea să fie reluat în secolul X cu Otto I când a fost încoronat de papă ca împărat al Sfântului Imperiu Român. Donatio Constantini: Papalitatea a apelat la documentul „Donatio Constantini” pentru a demonstra că puterea sa ecleziastică este superioară celei imperiale și că papa este singurul care poate încredința puterea imperială, având autoritate
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
la Lechfeld în 955, după care vine în ajutorul papei Ioan XII, învingându-i pe longobarzii din Italia. Aceste acțiuni ale sale constituiau momente decisive pentru încoronarea sa ca împărat. Evenimentul are loc la Roma în februarie 962, Otto fiind încoronat de papa Ioan XII, cu care chiar avea să între în conflict la scurt timp după aceea ( Ioan XII era caracterizat ca fiind un desfrânat, având nenumărate amante și se povestește chiar că la un moment dat, fiind beat, l-
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]