20,476 matches
-
splendidul portret În ulei? Întrebări pe care bărbatul și le-a pus de sute de ori și cărora nu le-a găsit răspuns. Probabil presimțea că el moare, și, cum muribunzii nu sunt interesați de obiecte de artă, i-a Încredințat lui, cel mai netalentat elev pe care l-a avut vreodată, fiul prietenilor ei, această... comoară blestemată. E adevărat, băiatul nu avea talent la muzică, dar perseverența profesoarei și insistența părinților l-au făcut să reziste câțiva ani În fața pianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o mică firmă cu care începuserăm să facem afaceri de puțin timp. Mytten era romano-catolic, era un sibarit și un idiot, dar era loial, aprecia vinurile destul de bine și se înțelegea de minune cu clienții mei mai snobi. Îi puteam încredința misiunea de a face vizite, dar nu și pe aceea de a face degustări și am constatat că următoarea mea întâlnire importantă era pe 30 ianuarie, când trebuia să mă duc să încerc niște vin alb nemțesc pe care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
închipui cu adevărat că a fost răpită sau că a călcat-o mașina. Mi-am dat seama că trebuie să se fi simțit jignită de felul în care am expediat-o. Gândul ăsta nu-mi făcea nici o plăcere, dar eram încredințat că voi reuși să o îmbunez destul de ușor. Totuși n-am petrecut o seară prea plăcută. Am băut mult whisky și m-am culcat. A doua zi m-am sculat târziu, trezit de soneria telefonului. Ce bine doarme omul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iertare; aștern pe hârtie numai ceea ce îmi pare a fi adevărat. Trebuie să adaug că te consider, și remarc acest lucru în ciuda resentimentelor mele, o persoană demnă de tot respectul meu și care merită cu prisosință să știe adevărul. Sunt încredințat că preferi această scrisoare sinceră unei formule convenționale de scuze. Nădăjduiesc că nu te-am lovit prea rău. Cred că, întrucât ești o persoană care cunoaște lumea mai bine decât mine, nu ți-am produs un șoc profund și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
frunte pentru o clipă. Am găsit gestul, ca o dovadă de slăbiciune, grozav de emoționant. — N-am ce să-ți răspund în privința asta, zise el desfăcând brațele. Există lucruri care nu ne aparțin. Dacă Antonia nu află nimic, poți fi încredințat că n-am să o înșel niciodată, nici în gând, nici în fapt. Ceea ce ai văzut astă-seară a fost sfârșitul. Mai mult chiar, sosirea ta l-a pecetluit ca atare. Dar oricum ar fi fost sfârșitul. Dacă n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Când toate celelalte mijloace de persuasiune au dat greș, Rabbi Warshaw a fost rugat să poftească într-o duminică după-amiază la ei acasă, ca să-l îndemne pe Heshie să nu-și curme viața atât de tânără și să n-o încredințeze celui mai cumplit vrăjmaș al său. Eram după paravanul din camera de zi când rabinul a urcat cu pași maiestuoși treptele de la intrare, îmbrăcat în uriașul lui palton negru. El îi făcuse lui Heshie inițierea pentru bar-mițva și dârdâiam numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai fi scris în cazul ăsta? Oare n-aș mai fi scris nici o carte? Să ne-nchipuim că în seara aceea ploioasă de la Chicago, aș fi rămas acasă și aș fi mâncat fasole în loc să ajung să cred că mi se încredințase misiunea de a scrie o operă de-o viață, după cum am și făcut, de a îndeplini misiunea ce-mi fusese criptic formulată pe-o coală prăpădită ce nu era, probabil, decât intenția cuiva de-a scrie o glumă dadaistă. Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Myatt știa că nu avea rost să Încerce să doarmă Înainte de ajunge la frontieră, la Herbesthal. Scoase cifrele pe care Eckman le propusese ca bază de negocieri cu Stein, valoarea stocului disponibil, valoarea reputației firmei și suma despre care era Încredințat că i se oferise lui Stein de către alt cumpărător. E adevărat că Stein nu pomenise explicit de Moult. Făcuse doar aluzie la nume și-ar fi putut să nege. Moult nu se arătase până atunci interesat de stafide; cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-le că n-am făcut nimic, vă rog. El ridică ochii o clipă, uitându-se la ea cu ură. În sfârșit, dr. Czinner spuse: — Am Încercat să le explic că dumneata nu știi nimic despre nota pe care ți-am Încredințat-o. Dar mi-a spus că trebuie să te mai rețină puțin, până când te va chestiona șeful poliției. — Dar cum rămâne cu trenul? imploră ea. Trenul! — Cred că totul va fi bine. Mai stă aici o jumătate de oră. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
grădinii.“ Și iarăși nu găsi amintirea nici unei fete care să-l consoleze, ci doar fețele triste și frumoase ale săracilor, care-i promiseră pacea. Făcuse tot ce-i stătuse În putință. Nu se mai aștepta nimic din partea lui. I-au Încredințat nefericirea lor, secretul frumuseții și fericirii lor, ca și pe cel al durerii lor, și l-au condus spre Întunericul Înfrunzit și foșnitor. Santinela Își lipi fața de geam și doctorul Czinner se opri din cântat. — E rândul dumitale, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și se dusese la serviciu. În afară de niște furnicături în degete - ca și cum ar fi suferit o amputare, dar memoria ar fi reținut încă amintirea membrelor de mult pierdute - nu simțea nimic. Nu avea nici cea mai mică poftă de alcool. Se încredințase unei puteri mai presus de el. Conform crezului Alcoolicilor Anonimi, această putere nu trebuia să fie neapărat Dumnezeu, putea fi orice forță superioară sinelui, cu condiția să fie una benefică și transcendentală, nu fenomenală și temporară. Din păcate, deși încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dave 1 sau graba cu care se apropiase de persoane ca Derek Labagiul sau chiar Dave 2? Încă de la început, în momentele când erau împreună, Carol își asumase responsabilitatea deplină pentru deciziile importante ale lui Dan. Iar el i-o încredințase fără șovăire. Nu că ar fi fost Carol satrapul de încredere al Împărătesei din Burford - mai avea de așteptat până să primească o confirmare oficială în acest sens. Dar se afla acolo, cu el... și, din moment ce ea voia ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putea abține să nu se întrebe de ce anume îl trădase cu materialul acela despre Razza Rob. Probabil că își dă seama că e pe domeniul meu. Presupunând că trebuie neapărat să apară un articol, ar fi normal să-mi fie încredințată mie sarcina asta. — Juniper, și și-o imagină încă o dată ca pe o eroină de kabuki, în fața paravanelor lăcuite; „resturile“ ei dispăruseră într-un dulap retro cât tărâmul Narnia. Ai apucat deja să scrii materialul despre Razza? — Păi, am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dintre boxele miniaturale, ale căror uși ar fi ajuns cam la gâtul unui vițel, îngenunche și vărsă recunoscătoare oul, napolitanele, cerealele Special K și ceaiul în toaleta minusculă. Rămase acolo o vreme, privind la amestecul acela ca și cum, înainte de a-l încredința rețelei de canalizare recent privatizate, stomacul și glandele ei salivare voiau să creeze și să recreeze o imagine a viitorului. A viitorului ei cu Alan. Alan era la semaforul de lângă stația de metrou de la Regent’s Park. Era în Citroën-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
punct de vedere cultural, cu capitala la Xianyang, oraș aflat în apropierea actualului Xi'an, în centrul țării. Tot atunci, a fost anulată transmiterea ereditară a titlurilor de noblețe, iar vechile feude au fost împărțite în provincii, administrarea acestora fiind încredințată unor guvernatori numiți direct de împărat. În timpul dinastiei Qin, a fost creat primul sistem administrativ de prefectură, care s-a păstrat în cei 2000 de ani în istoria feudală a Chinei, mai multe denumiri ale ținuturilor de astăzi fiind stabilite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
unde a fost curtea interioară a ambasadei americane, dar acolo se ridicase între timp o clădire, iar Zhou n-a mai reușit să facă săpături. Fostul premier chinez, Zhou Enlai declarase în timpul vieții sale că: Fosilele de sinantrop au fost încredințate americanilor de către chinezi și au dispărut când erau în mâna acestora. Oamenii de știință care au conștiință trebuie să le găsească." Misterul armatei de teracotă din Mausoleul împăratului Qin Shi Huang Mausoleul împăratului Qin Shi Huang (221-206 î.e.n
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
reușit să îmblânzească apa nici după nouă ani de muncă, merită să moară!". Astfel, Gun a fost închis în munții Yu și după trei ani, executat. 20 de ani mai târziu, împăratul Yao îi cedă tronul lui Shun. Acesta îi încredință sarcina de îmblânzire a apei lui Yu, fiul lui Gun. Împăratul ceresc îi oferi comoara Xirang lui Yu. La început, el a adoptat aceeași metodă ca tatăl lui în construirea digului pentru oprirea apei. Dar a văzut că puhoaiele îngrădite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-i facă pe plac favoritei, Împăratul You din dinastia Zhou a poruncit ostașilor să aprindă focul. De îndată, și pe celelalte turnuri s-au aprins pe rând, focuri de semnalizare. Ducii și prinții din împrejurimi au primit imediat vestea și încredințați că a fost atacată capitala, au venit imediat cu oștile în ajutor. Veniți în grabă la poalele Muntelui Lishan, ei l-au găsit pe împărat și favorita sa petrecând pe turnul de veghe cu vinul pe masă, dar nici urmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
erau luate mai În serios decît mîzgălelile acelor pastori năstrușnici care Încă se mai căzneau, În parohiile lor rurale, să găsească argumente Împotriva doctrinei evoluționiste. Parcă-l auzea pe unul dintre inspectori spunînd: „Săracul Cutare! E bătrîn, hai să-i Încredințăm din cînd În cînd cîte un caz de crimă. Pe vremea lui, știți, se acorda multă atenție crimelor, așa că asta Îi dă impresia că e mai folositor. CÎt despre rezultate... firește că n-are de unde să știe că n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
printre cei douăzeci de mii de morți numărați pînă acum. Se uită Într-o carte de telefon: numele prietenului său figura acolo, dar asta nu Însemna nimic, pentru că blitz-ul era mai recent decît cartea. Formă totuși numărul, ca să se Încredințeze. Telefonul rămăsese, Într-un fel, singurul lui mijloc de comunicare cu oamenii: aproape că se temea să-i audă tonul. CÎnd Îl auzi, agăță repede receptorul În furcă, cu o tresărire de durere: Îi telefonase de atîtea ori lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de Rockingham ieșeau ultimii mușterii (era ora de Închidere) și-și scoteau pălăria În fața sicriului. — Și doar Îi spusesem să nu se ducă! rosti Henry. VÎntul Îi aducea În auz pașii tuturor celor din cortegiu, Încît avea sentimentul că o Încredințase pe soția sa poporului, căruia ea nu-i aparținuse niciodată. — Scuză-mă, bătrîne! zise Henry deodată, și porni În grabă pe urmele cortegiului. Nu-și luase casca, și Rowe Îi văzu părul, care Începuse să Încărunțească. Henry o rupse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de pe margine, o Încercare nedemnă, vădind lipsa curajului de a avea opinii. Digby citi mai departe, pe aceeași pagină: „Christos m-a făcut să Înțeleg că zidul despărțitor ce-l durăm Între noi și celelalte popoare ne știrbește fericirea. SÎnt Încredințat că așa stau lucrurile; de aceea, dacă aș ajunge, În vreun moment de rătăcire, să nutresc simțăminte de dușmănie Împotriva vreunui om străin de neamul meu...“ „Nu, nu simt nici o dușmănie Împotriva vreunui om de altă naționalitate, Își spuse Digby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nimeni și aproape nimic nu-i mai amintea de propria-i tinerețe. Unii, care promiseseră mult la vremea lor, lîncezeau acum la Ministerul Comerțului; În schimb, un personaj care fusese socotit prea deștept și prea Îndrăzneț pentru a i se Încredința vreo funcție de răspundere devenise conducătorul Angliei. Digby Își amintea că-l văzuse odată huiduit de la galerie de foștii combatanți, Într-o sală de tribunal, pentru că dezvăluise tristul adevăr despre o campanie În vogă. Între timp, omul acesta izbutise să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
motiv foarte serios. Numai dacă poliția asta locală... — E chiar atît de important? — Am comis atîtea greșeli În războiul ăsta, oftă domnul Prentice posomorît. Iar ei au făcut atît de puține! Poate că aceasta a fost ultima noastră greșeală: să Încredințăm un secret unui om de teapa lui Dunwoody! — Dunwoody? — N-ar fi trebuit să-ți vorbesc despre el, dar mi-am cam ieșit din fire. Ai auzit de el? Numele-i e trecut sub tăcere, pentru că e fiul ilustrului bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceai sau a prăji pîine. Îi aduse, Însă, o cană cu lapte, marmeladă și cîteva felii de pîine uscată. După acest dejun copios, Rowe făcu o plimbare În Hyde Park, sub razele Încă reci ale soarelui. Privind peste umăr, se Încredință că nu era urmărit: pe aleile lungi ale parcului nu se vedea nimeni. Se trezi fluierînd singura melodie pe care-o cunoștea. GÎndul că nu-i un criminal Îl umplea de bucurie și-i dădea un fel de liniște sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]