2,617 matches
-
capul în tavan. Ceilalți trei încremenesc cu ochii holbați la scenă. URSUZ:Haide, salvați-l! Căpitanul Arnăutu trage sabia și se năpustește asupra vampirului, dar spre surprinderea sa se lovește de perete. URSUZ:(arătându-și caninii)Ridică-te căpitane, ce încremeniși lângă zid!? Suntem nemuritori!... Vampirul îi dă drumul și boierul cade în fund. Rușinat se duce la locul său, ridică scaunul răsturnat și se așează pe el. Arnăutu se așează pe al său. Ursuz se apropie de masă și lovește
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
Redactia > Autori > GEORGE NICOLAE PODIȘOR Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 775 din 13 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Coadă la îngeri și ciocli (vis actualizat) Aerul din sângele Anei martirizate se scurgea încet prin pânza de paianjen încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda
GEORGE NICOLAE PODIŞOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351882_a_353211]
-
Împrăștiate sub frunze și crengi uscate Încet umblam să nu le agit sau să le mișc Doar le priveam și cu placere le admiram O căprioară în fața mea deodată s-a oprit Curioasă eu cît și ea pe loc am încremenit Și amândouă în liniște ne-am privit Să fii fost cam de doi sau de trei ani Zveltă cu blană de iarnă deasă pufoasă Maroniu mai închis și tare călduroasă Ochii ei mari, castaniu ceva mai închis ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
nimeni nu-i vede înstăriți!” Cât despre Fericire, Ea (spunea Pascal Bruckner)... are o poveste care nu este povestea obișnuită; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atât de dense încât sunt șterse de însăși perfecțiunea lor, încremenite într-o estompare veșnică.... Gheorghe A. Stroia PORTOFOLIU EDITORIAL ARMONII CULTURALE Până în acest moment, editura Armonii Culturale a inaugurat, cu noi titluri de carte, următoarele colecții (vor urma, cu siguranta, altele): A. ANTOLOGIS 1 . Gheorghe A. Stroia (Adjud, Vrancea), Cristian
„RE(SET)” (ROMAN) DE VALENTINA NAŞU (TECUCI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351929_a_353258]
-
covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu stele luminează o noapte magică ca de cleștar în care toamna asta delirează. mă văd adesea ca în paradis, încremeniți în seară amândoi, când fericiți visam același vis să rătăcim în lume numai noi. la tine-n brațe toamna astăzi râde, la mine plânge iarăși sera-n prag, s-a strecurat în inimă un gâde ce m-a făcut ca să
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352552_a_353881]
-
covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu stele luminează o noapte magică ca de cleștar în care toamna asta delirează. mă văd adesea ca în paradis, încremeniți în seară amândoi, când fericiți visam același vis să rătăcim în lume numai noi. la tine-n brațe toamna astăzi râde, la mine plânge sera-n prag, s-a strecurat în inimă un gâde ce m-a făcut ca să rămân
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1001 din 27 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352541_a_353870]
-
sală de concert, erau ca și inexistente. Supărat, Angelo-i răspunse la ghiont cu un brânci energic, împingându-l pe acesta înspre cazan. Șocul avu efect asupra canelei, din care se scurse o cantitate mare de mixtură închisă la culoare. Angelo-i încremeni, iar Draco-j scoase un răcnet de entuziasm. Era 20 aprilie 1889. Ziua în care s-a născut Adolf Hitler. 01.07.2009 Referință Bibliografică: Sufletiștii / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1232, Anul IV, 16 mai 2014. Drepturi
SUFLETIŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350518_a_351847]
-
mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele își continuau febril căutările, în timp ce buzele noastre încremeniseră în același sărut prelungit. Cu un gest de felină tandră, s-a ridicat în picioare și m-a întors cu spatele la fotoliu, așezându-mă pe mine în locul ei. Apoi s-a lăsat în jos, în genunchi, între picioarele mele și a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
cer și din pamânt se-aud chemări. E omul condamnat la umilire, Cu traiul risipit în patru zări. E toamna asta ca o mântuire, Pre mulți va pogorî frigul în scrin; Preludiul unei ierni de amorțire, Pe-un alb curat, încremenit în crin. Un ceai îl voi plăti c-un bon de masă, Uitat în fracul strâmt și demodat. Contesă, toamna asta nu mă lasă La mine să te chem, iar, în palat. Te invit la dans, doar noi într-un
E TOAMNA ASTA CA O AGONIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351299_a_352628]
-
înfrânt Și-ntrebări născute de-atâta nefiresc. Umbre animate în joc actoricesc, Crispate, sub bagheta Unui-Nevăzut; Luminei robi vom fi ce se aerisesc Cu zboruri bănuite în necunoscut. Nu peste mult purtând păcatul peste mări, Cum păsările miresme de bucate, Încremeniți în viscole de abdicări, Vom fi doar umbre cu ochii plini de moarte. 17-11-12 Referință Bibliografică: UMBRE ANIMATE / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 688, Anul II, 18 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Platon : Toate
UMBRE ANIMATE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351317_a_352646]
-
Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 699 din 29 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Ceața se ridica ușor ca o perdea deasupra apei limpezi. Pădurea era liniștită, copacii împrejmuiau malurile lacului. Soarele încerca să străpungă ceața groasă. Bărbatul stătea încremenit pe mal, nu simțea frigul. Se înfășurase cu mantaua groasă și privea fix cleștarul încremenit al apei. Gândurile se perindau, se amestecau cu repeziciune în mintea lui. Pus în fața unei încercări dificile nu știa cum să gestioneze situația. I-au
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
opri tăvălugul de ură, sictirul și greața, poate doar să-mi astup gura cu țărîna destinului- ori să încep să rîd ca o nebună și să-mi bat joc de rătăcirea de-a fi ieșit în afara mea. Aproape c-am încremenit într-un rictus din propriile clepsidre așteptînd, desigur, ca absurdul și rudele sale mitologice să-și croiască drum, indiferent și inexplicabil prin sufletul meu desfrunzit de tot. Referință Bibliografică: În rame înguste, din lemn ceruit / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare
ÎN RAME ÎNGUSTE, DIN LEMN CERUIT de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351440_a_352769]
-
surdina- mecanismului ticăind obosit de cleiul-rugină strângând împrăștiate rămășițe în drum către tine din mine să adun într-o continuă vină neștiută- cutezanță de pradă căzută în capcană dezvelesc troiene să adun scormonind parfum de gutui în ace de vorbă încremenit în pivnița-viață închis alungând seceta din trup istovit strângând înfometați recolta să avem hrană- săruturi sădite în noi pentru ultima călătorie prin toamnele cu primăveri târzii când nu vom mai fi decât amintiri ale vântului povesti purtate în șoapte pe
TOAMNE CU PRIMĂVERI TÂRZII de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351541_a_352870]
-
n-a fost suferință mai mare decât a mea! Era întreg dar era din piatră! Era întreg, dar era mort. (ca și cum ar halucina) Ceea ce nu era adevărat, pentru că tot întregul este viu! Or întregul meu era din piatră. Însă am încremenit. Când am văzut că-ți dă iluzia că este viu. Iată, el parcă era viu, și pentru mii de oameni el este viu, însă eu știam dinainte că el nu este. (cu pumnii strânși) Și mi-a venit atunci o
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
2013 Toate Articolele Autorului INSULA TEMPLU Am aflat de Insula Templu încă de la prima întâlnire cu Oceanul Indian, dar atunci soarele era deja adormit și nu am putut s-o văd în splendoarea ei. A doua zi, părea o explozie verde încremenită între albastrul oceanului și albastrul cerului, nu știam prea bine unde se sfârșește unul și începe altul, păream niște pete într-o sferă albastră, iar verdele crud al ei făcea ca totul în jur să pară magic și misterios. Câteva
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
lor ne copleșește lent Peștii emigrează în amont Ca un capriciu somnolent Muribunzii stau la colț de stradă Învârtind mecanic o flașnetă Că întreg orașul pare o șaradă Din care-a dispărut o siluetă Păsările s-au oprit din zbor Încremenind cu aripile întinse Și fragede ca după un omor De adevăruri neînvinse Toate ceasurile s-au oprit și nici Luciul străzilor plouat nu s-a mai stors Oamenii-s din ce în ce mai mici Ca văzuți printr-un ochean întors La noi nu
FEREASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351644_a_352973]
-
ION IANCU VALE E iarnă se aude îngroșându-se gheața sub lumina ce se sparge în cioburi cenușii. Aerul vibrează și taie ca sfârcul de bici iar copacii , sfeșnice cu luminile stinse, se aplecă icnind peste sângele limpede al pământului încremenit în izvoare. Cerbii își pierd fără soroc podoabele amestecându-și mugetul disperat cu cel fără de margini al zăpezii. Corbii își frâng zborul, pete negre pe omătul mototolit de vânt și puii lor mor în ouăle plesnite de ger. Iarba încolțește
IARNA CA UN GÂND, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346637_a_347966]
-
se-ntreba: „Of! săraca, lipsa-a dus... și-a suferit vai de ea.” Păcală îi spune-n șoaptă: - Treci în pat, că am plecat! - Om bun, de nu te găseam, pe unde aș fi umblat?!... Dimineața, când se scoală, morărița-ncremenește: - Vai! Ce văd? Drace, piei! Sfinte bun, mă izbăvește! Unde mi-ai umblat hai-hui, poți să spui, om de nimic? - Mă femeie, tu ești trează, sau cumva te-ai aiurit?!... Lângă tine-am fost întruna... Draga mea, ce e cu
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
de nava spațială Arca, în scop de autoapărare, ceea ce demonstrează popularitatea timpurie a ideii de refacere a florei și faunei vremurilor pierdute, pe baza ADN-ului recuperat (în Jurassic Park ADN-ul de dinozaur va fi recuperat de la un țânțar încremenit într-o picătură de chihlimbar). Ca ziarist aș spune că ziaristul George R.R. Martin era bine pus la punct cu toate discuțiile despre viitor ale vremii sale, ceea ce conferă o credibilitate sporită SF-ului său. Viața este foarte diversificată în
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
câine, i-a spus sa-l strige cu alt nume și apoi a mângâiat câinele de rămas bun și a plecat cu lacrimi în ochi, mai ales când a citit în ochii lui că a înțeles totul și a rămas încremenit în durere. Câinele a fost legat în lanț ca să nu fugă. Nu cunoscuse lanțul, nu cunoștea nici oamenii care îl înconjurau acum, nici numele nou. N-a putut să suporte despărțirea de noi și nu a mai mâncat. Slăbind foarte
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
puterea să o facă. Ți se rupe inima de jale când vezi ce prăpăd s-a făcut și continuă să se facă în falnicele noastre păduri de până mai ieri (a se citi până la Decembriadă) - nenumărate cioturi rânjind la privitorul încremenit de uimire, precum resturile de dinți dintr-o uriașă gură știrbă, mormane de crengi, dealuri rase ca-n palmă. Iar de ai cumva ghinionul să fii însoțit de niscaiva străini, apoi realmente îți crapă obrazul de rușinea comentariilor și a
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
care prin puterea simțurilor extrasenzoriale prevestesc un timp bun pentru munca ogorului, o vară cu ploi atunci când trebuie să crească grâul și să lege porumbul, o toamnă bogată, sau intuiesc foarte precis, după cum suflă Austrul, că brazda de pământ va încremeni datorită unei secete cumplite, iar pomii nu vor avea rod și plantele se vor usca în câmp, la fel și eu, la întrebarea pe care mi-o adresezi, am în momentul de față o tresărire: „Doamne, chiar... ce făceam eu
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
se sprijină pe spinările dealurilor. Într-o zi, după o plimbare care mi-a liniștit spiritul și m-a făcut să înțeleg de ce nu trebuie să îmi mai doresc nimic din lumea asta, am ajuns într-o poiană și am încremenit de emoție. Găsisem locul peste care și-a pus Dumnezeu palmele a mîngîiere. Atunci am înțeles că verdele ierbii și al frunzelor este iubire pură, albastrul strălucitor al cerului este speranța, freamătul frunzelor este visul, mîngîierea razelor soarelui este eternitatea
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
lumineze mai repede, să vadă lumea, să vină să mă scoată de aici. Nu trece nimeni prin pustiul acesta? O, Doamne! Claxoanele astea mă tâmpesc, nimeni nu le aude”. Când a auzit Gabriel cuvintele „o casă sus pe deal” a încremenit pentru o clipă. Gândul l‑a întors în timp, pentru o secundă, la casa în care a stat cu Dana. Îngrozit de ce se poate întâmpla Amaliei, a sunat direct la patron. Convorbirea a fost scurtă. Până să vină șeful de
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele își continuau febril căutările, în timp ce buzele noastre încremeniseră în același sărut prelungit. Cu un gest de felină tandră, s-a ridicat în picioare și m-a întors cu spatele la fotoliu, așezându-mă pe mine în locul ei. Apoi s-a lăsat în jos, în genunchi, între picioarele mele și a
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]