4,088 matches
-
al unui butic de pe Oxford Street, a ridicat capul și a văzut-o apropiindu-se pe Diana Selwood, soția unui coleg al lui Richard. Diana era cu fiica ei adolescentă, Tessa. Sheba s-a îndepărtat de coș și și-a încrucișat brațele. A salutat-o pe Diana și au vorbit o vreme despre copii și soți. Apoi Diana s-a uitat în jos spre coș. — Doamne, Sheba, a zis ea. Îmi scot pălăria în fața ta. Eu am încetat să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fi mai mult să-mi fac o vizuină în el, cumva. Sau să fiu înghițită de el. E la fel cum simți față de un bebeluș sau de un pisic, când îți vine să-l strângi până îl omori... Și-a încrucișat brațele. — Oh, a zis ea zâmbind, probabil că mă crezi foarte depravată. Am dat din cap. Vorbea despre mine ca și cum aș fi fost o bătrână decrepită care a uitat de mult ce înseamnă pofta. Ea nu voia ca eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aspect dramatic. Părea o mică diavoliță. — Să nu îndrăznești să vorbești așa cu o prietenă a mea, a țipat Sheba. M-am simțit flatată că Sheba mă apăra cu atâta vehemență. — Du-te dracului, a zis Polly. Sheba și-a încrucișat brațele. — Te rog, nu vorbi așa cu mine, a zis ea. — Și de ce să nu vorbesc? a pretins Polly. — Pentru că nu merit asta. Și cam ce meriți, atunci? Ceva respect, pentru început. — Da? Sheba a venit și s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Propun de acum înainte să terminăm cu discuțiile și să rezolvăm cu fiica noastră plesnind-o... — Oh, a zis Sheba. A traversat camera și s-a așezat pe canapea. Știam că o să-mi ceri socoteală pentru asta. Richard și-a încrucișat brațele. — De fapt, am încercat din răsputeri să nu ajung la o concluzie până când nu ascult și varianta ta. Sheba s-a lăsat pe spate pe canapea și a rămas cu ochii în tavan. — Cât de înțelept din partea ta! * Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de sonor că să poată fi auzită peste muzică. Să mă ia dracu’ dacă-mi vine să cred ! O femeie s-a întors către soțul ei și-a spus: Știam eu că ea era. M-a sunat, a răspuns Mary, încrucișându-și brațele în jurul taliei. Îi era teamă că n-o să venim nici una dintre noi. Ba fir-ar al dracului că venim ! Mary s-a tras un pas înapoi roșind. De fiecare dată când mergeau la Zutto’s, ea le cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
excursia. Nu trebuie să vorbești cu ea. Nimeni nu trebuie să fie amabilă cu ea. Dar te rog, Irene. Nu pot să mai suport. Îți jur că de-abia pot să îndur ideea că sunt în locul ăsta. Alice și-a încrucișat brațele pe piept. În afara lui Drew, toți bărbații păreau nefericiți și se holbau la clădiri, la avioane, la orice numai obiect să fie. Lui Irene îi venea să bată din picior, dar în loc de asta s-a dus în fața lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
traversat vei locui în altă clonă a edenului și te vei lăsa vânat în cel mai vegetarian mod de o nouă Evă (i)responsabilă acuzată de practici oculte și iubire pătimașă care va șterge otrava mărului rătăcit în coșul cuvintelor încrucișat în pielea șarpelui ce-ți sâsâia amorul iar nu-ți vei aminti atunci de mine nici de furtunile deșertice care m-au traversat și e normal să fie așa sculpturi în suflet dincolo de asfintit lumină-n poala cerului contopiți într-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
motiv să plece. Își poate permite În postul pe care-l ocupă... să mai dispară și el. I-am răspuns imediat cu un zîmbet, cu un aer de complicitate : — Pentru unul cu mașină, orașul pare după colț. — Ce ? TÎnărul Își Încrucișă brațele și-și prinse mîinile subsuoară, clătinîndu-se pe cînd vorbea. De cum s-a terminat cu locuințele temporare ale muncitorilor din circumscripția numărul doi, gata și orașul! Treceți pe lîngă rîu la Întoarcere și-o să vedeți. De partea cealaltă a rîului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Pentru o clipă a fost EL... o expresie anume pe care n-o dezvăluise nimănui niciodată... Am Încercat-o și eu ieri dimineață, Înainte de a pleca, și sînt sigur că nu mi-ar fi scăpat nici dacă ne-am Îi Încrucișat pe scări rulante care mergeau În direcții opuse. Aceasta era o tehnică personală de observare și am fost foarte Încîntat cînd mi-am dat seama că și colegii mei o găsesc bună. Doar șeful meu era de altă părere. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ploile, negura vălurind peste câmpie. Dimineața asta era ceva mai limpede, frunzele uscate de vântul de cu noapte. Lung le aduna grămezi, cu mătura făcută din crengi legate cu sfori și sârmă; când isprăvi lucrul, trase aer, adânc, în plămâni, încrucișă mâinile și privi încă o dată câmpul aproape cenușiu, cu bucuria secretă a unui învingător. Deodată curtea fu rasă de un vânt dușmănos venit dinspre câmpie, casa dispăru, rămase ca prin miracol, desprinsă, izolată, numai prispa lungă și lată, primitoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fâlfâiau apoi ușurel și-n urmă-le nuielușele se clătinau, tremurându-și frunzele lucii. Înfiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineață de vară. Zboruri de gâze cu aripi străvezii, cu aripioare albastre se încrucișau, fluturi jucau pe deasupra ierbii dese, în care începeau să se îngrămădească miresme calde. Și într-un covru scurmat în pământ, între frunze și păiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. În mângâierea căldurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Răsunetele lui încă nu se stânseseră, și altul izbucni în altă parte, mai apropiat, și parcă-l simții adiind, trecând în cursul apei. În liniștea amurgului, de pretutindeni, de pe dealuri, începură a crește chiotele și a tremura prin văzduh; se încrucișau peste vale, parcă se depărtau, și ecourile deșteptate clocoteau prelung. Vin flăcăii și fetele de la cules... murmură, nemișcat, moșneagul. O vreme valea se deșteptase în tremur; apoi chemările se răriră, slăbiră, se stânseră. În tăcerea care se întinsese pretutindeni până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
opintit azi tare greu pe lângă boi... Poftiți, cucoane, în casa asta mare... Boierul intră în odaia cea curată. Din umbră ieși deodată nevasta lui Gavril, nedeslușită, apucă mâna stăpânului și o sărută. Apoi se dădu la o parte, cu brațele încrucișate pe piept. — Da’ băieții unde ți-s? — Îs la treabă, cucoane, zise Gavril. Îs stoleri... Umbra odăii era rece și mohorâtă. Boierul simțea în nări un miros ascuțit de aer închis, de pulbere și de rachiu. Își lepădă mantaua grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
început să-mi bată mai repede. Apoi, în joacă, ne-am scos muștiucurile și fiecare a inspirat oxigen din tubul de rezervă „octopus“ al celuilalt, devenind o singură persoană, așa cum îndrăgostiții din filme care se petrec în anii ’30 își încrucișează brațele și beau șampanie unul din paharul celuilalt (și întotdeauna sunt pahare din acelea puțin adânci cu marginile foarte largi, așa că șampania dă pe-afară și de-abia poți să bei un strop tu, ca să nu mai zic de persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a spus: Pentru prieteni dispăruți. A făcut o pauză, de parcă încerca să-și stăpânească lacrimile, și a zis: —Pentru Aidan. —Pentru Aidan. Toți și-au ridicat paharele. Toți în afară de mine. Eu m-am sprijinit de spătarul scaunului și mi-am încrucișat brațele. —Anna, este un toast pentru Aidan. Gaz era scandalizat. —Știu. Nu-mi pasă. A avut un copil cu o altă femeie. —Dar... — E furioasă pe el pentru că a murit, a explicat Rachel. —Dar Aidan n-a avut nici o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a sultanului a fost atitudinea sa față de Castilia. Întrucât era acuzat că favorizează o Rumiyya în dauna verișoarei sale, că neglijează armata și că duce un trai lipsit de glorie, Abu-l-Hassan, căruia nu-i lipsea curajul fizic, se hotărî să încrucișeze spada cu creștinii. Neținând seamă de avertismentele câtorva sfătuitori înțelepți care-i atrăgeau luarea aminte asupra faptului că Aragonul își unise de acum soarta cu aceea a Castiliei prin căsătoria lui Ferdinand cu Isabela, și că era mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întreagă poate alege de bună voie captivitatea. Cel dintâi care a răspuns a fost bătrânul Saad: — Dacă vom pleca cu toții, islamul va fi smuls pe veci din acest pământ, iar când vor veni turcii, din mila lui Dumnezeu, ca să-și încrucișeze săbiile cu rumii, noi nu vom mai fi aici ca să le dăm o mână de ajutor. Glasul afectat al lui Astaghfirullah l-a făcut pe grădinar să tacă: — A rămâne într-o țară cucerită de necredincioși e oprit de religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din lemn și mă înfășurasem într-un ștergar. Aveam pe atunci unsprezece ani și nici un fir de păr pe trup care să-mi trădeze sexul. Mă plimbam așadar înăuntru, când am dat peste Warda și Mariam. Ochii ei s-au încrucișat cu ai mei și am înțeles pe dată că mă recunoscuse. Ne văzuse adesea împreună și nu se putea înșela. Eram ca paralizat, așteptându-mă să aud un urlet, să fiu ocărât, snopit în bătaie. Dar sora ta n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel că notabilitățile își evacuau familiile în mare grabă, unii spre Tor, la miazăzi de Sinai, unde aerul este sănătos, alții în direcția oazelor, alții de asemenea spre Egiptul de Sus, dacă aveau acolo o reședință. Nenumărate ambarcațiuni s-au încrucișat curând cu noi, ca niște jalnici ciorchini de fugari. Ar fi fost o nesăbuință să merg mai departe înainte de a cunoaște întinderea răului. Am acostat așadar la malul dispre răsărit, într-un loc pustiu, hotărâți să stăm acolo cât va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dispăru în locuință. Am așteptat-o, rezemat de un palmier. Era aproape întuneric atunci când a venit înapoi, însoțită de o țărancă bătrână, grasă și blajină. — Khadra, ți-l prezint pe noul meu soț. Am tresărit. Ochii mei holbați s-au încrucișat cu încruntătura lui Nur, în vreme ce dădaca se ruga Cerului: — Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curat, din cap până în picioare. Focurile luminau noaptea, iar din cămine răzbătea aroma cărnii fripte și a supelor de zarzavat. Așezat lângă Tarosh, la masa rotundă la care stăteau o mulțime de bărbați și femei, Valerius urmărea discuțiile care se încrucișau și se amestecau, pentru că toți vorbeau tare, acoperindu-se unul pe altul. Preamăreau curajul și neînfricarea lui Julius Civilis, batavul pe care toți germanii și toți celții, cu excepția trădătorilor, îl iubeau pentru că se opusese romanilor. Vorbeau despre prizonieratul lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la Roma sau faima unui împărat iubit, cu o viață lungă? — Numele tău va dăinui în istorie. Nu pot să-ți zic mai mult. — Mă zăpăcești. Nu-mi place să fiu zăpăcit - Vitellius își lăsă capul să cadă pe brațele încrucișate pe masă; neliniștea îl chinuia îngrozitor. Vreau să știu... Să știu... Deodată înălță capul și privi spre tavan. — Ați auzit? — Ce anume? întrebă indiferent hangiul. — Un foșnet... Deasupra ce-i? — Cucuvele - hangiul înteți focul. Din cauza frigului, își caută adăpost sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se opreau o clipă să-l privească pe Valerius Galul, a cărui pricepere era bine cunoscută. Pe mulți dintre ei Valerius îi vindecase de boli grave sau de răni ce păreau mortale. Stătea întins pe pardoseala de piatră, cu brațele încrucișate peste chipul său, pentru ca nimeni să nu i-l vadă. Veneau bărbați, femei, copii, pentru că vestea morții Velundei se răspândise cu repeziciune; le părea rău că preoteasa fusese omorâtă și că Valerius Galul era acuzat de uciderea ei. Îi aduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și se plimba prin grădina vilei, printre pomii fructiferi și flori, lăsându-și privirea să alunece de-a lungul zidurilor orașului, peste grădinile pline de culoare, livezi și vii, până la portul din Aquileia. Era un oraș înfloritor, pentru că acolo se încrucișau drumurile comerciale dintre Italia și teritoriile danubiene, se făcea comerț cu chihlimbar și se extrăgea aur din minele din împrejurimi; Augustus făcuse din ea capitala celei de-a zecea regiuni a Imperiului Roman. Inspiră mireasma de rășină și ierburi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru că eram puțini. Spurinna l-a sfătuit pe Gallus să se îndrepte spre Cremona. Gallus s-a oprit la Bedriacum... Aici, arătă Titus pe hartă. — Annius Gallus a înțeles importanța strategică a cetății Bedriacum... Drumul ce vine dinspre Alpes se încrucișează aici, între Verona și Cremona, cu drumul care duce de la Cremona la Mantua... Iar de aici aveau să vi se alăture celelalte legiuni din Illiria. Acum însă, în ciuda înfrângerii lui Caecina... pe când Caecina se retrăgea spre Cremona, soldații noștri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]