2,340 matches
-
dădu încă două măsline; își legă în grabă basmaua care îi alunecase de pe cap și-i dezvelise fruntea jupuită. - Încotro cu bine, flăcăul meu?, întrebă ea. - În pustiu. - Unde?, vorbește deslușit! - În pustiu. Bătrâna încreți gura știrbă, privirea ei se-ncruntă. - La mănăstire?, strigă cu mânie neașteptată. De ce? Ce cauți acolo înăuntru? Nu ți-e milă de tinerețea ta? Tânărul tăcea; bătrâna clătină capul ei jumulit; șuieră ca un șarpe: - Ca să găsești pe Dumnezeu?, întrebă ea zeflemisind. Glasul tânărului se auzi
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
să nu-mi spui că e Omega. Omega nu se pune. - Ce e Omega? - Nu contează. Numai să nu spui Omega. Spune-mi ultimul număr, ultimul și cel de pe urmă. Băiatul închide ochii și trage adânc aer în piept. Se încruntă de atâta concentrare. Buzele i se mișcă, dar el nu rostește nici un cuvânt. O pereche de păsări se așază pe ramura de deasupra lor, gângurind împreună, gata să se culce. Pentru prima oară, îi trece prin cap că s-ar
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
să ofere cărți gratis. În cinci minute, cei doi au dat 30 de romane. Un singur bărbat și-a dorit o carte, celelalte fiind împărțite femeilor. Unele dintre ele au cerut mai multe volume. Bărbații au devenit suspicioși, s-au încruntat și n-au luat cărți nici gratis. Concluzia lui Ian McEwan se află într-un editorial din „The Guardian": „Când femeile nu vor mai citi, romanul va muri". Statisticile apărute în ultimii ani confirmă concluzia cunoscutului scriitor. Sondajele recente despre
De ce femeile citesc mai mult decât bărbații () [Corola-journal/Journalistic/80713_a_82038]
-
Radu Țuculescu, Femeile insomniacului, București, Cartea Românească, 2012, 189 pag. Pe masa de scris a lui Radu Țuculescu se hârjonește drăcușorul inventivității neobosite. Îl mușcă de degete, îi îndoaie hârtia la colțuri, face volute și plecăciuni, se strâmbă și se încruntă, râde și se bosumflă, ca un copil pretențios și plin de capricii. Acest lucru se vede în diversitatea formulelor literare ale scriitorului, care a intrat în zona largii vizibilități odată cu Povestirile mameibătrâne, excepțională proză realist-magică, de mitteleuropă transilvană rurală. Noul
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
pomi cu băieții, se ferea de praf și cînd se așeza pe scaun își potrivea mai întîi rochița, să nu se mototolească. O imita la gesturi pe învățătoare și rîdea ca ea, cu mîna dusă la gură. Mircea era tot încruntat, cum îl lăsase și se lupta posomorît cu vreunul dintre gîndurile lui pe care le ducea în silă pînă la capăt. Nu era prost, avea memorie bună, dar dacă-l lăsai într-un loc, acolo îl găseai și a doua
Copiii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7655_a_8980]
-
vreo trufie neroadă. Dacă le-ai spune că tu, nu pe ritualuri pui accentul, ca ortodox și ca fiu al naturii, și că te poți închina, la nevoie, și unui plop tremurător, în care palpită tot Cosmosul, nu s-ar încrunta, te-ar privi cu prietenie. Spun aceasta, gândindu-mă la titlul dat în batjocură, în dispreț în derâdere... Manolescu teolog... articolului prea sfinției sale ironice, ce-l iscălea; ...care ironie, de la cele mai fine până la cele mai joase, este totdeauna, după cât
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
dicționarelor e atât de complexă, îi plăcea să fie atent la cei care se uitau la pagina sa, erau printre ei bătrâni cu fața gravă, alții erau surâzători, copiii nu înțelegeau întotdeauna cuvintele nici după ce citeau explicațiile din dicționar, se încruntau, își notau, sau nu, sensurile, într-o seară cuvântul se simțise umilit și ofensat când un copil, de câteva luni, rupsese pagina pe care figura și o aruncase pe fereastră, afară ploua, a fost luată de șuvoi și a căzut
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
ei de in-teres lumea publicității. Întrucît lumea în care trăim e pătrunsă tot mai temeinic de un duh al reclamei, am deschis revista cu vădită curiozitate. Stările prin care am trecut nu sînt lesne de descris: mai întîi ne-am încruntat ne-dumeriți, crezînd că doar ni se pare, căci pe prima pa-gină ne întîmpină cu litere de-o șchioapă un titlu emblematic pentru conținutul agramat al revistei - Publicitarii viitorului -, apoi am căscat ochii mari de uimire neștiind cum să numim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]
-
fiecare dată mi-a adus în cale oameni de calitate și valoare - și atunci am înțeles că în momentul în care vezi un om, trebuie să îi zâmbești, pentru că dacă tu îi zâmbești, el îți răspunde cu zâmbetul. Dacă ești încruntat și cu sacul tău de pietre de moare în spate, îi transmiți celui de alături, iar el nu trebuie să știe care sunt grijile tale. În lumea asta trebuie să știi că nu trebuie să îți fie frică de nimic
Interviu emoționant cu Felicia Filip, în prag de aniversare. Secrete nedezvăluite până acum-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41193_a_42518]
-
ce se întâmplă aici?”, întreabă un văr de-al lui Bachus. Cu ochii mari, băltind a alcool, se uită mirat în jur. „E o paradă de Sfântul Patrick, o sărbătoare irlandeză”, îi răspunde un tânăr plictisit. Vărul lui Bachus se încruntă pentru câteva secunde. Își mută sacoșa din dreapta în stânga și meditează. Prinde repede conceptul. În ton cu sărbătoarea împrumutată, revine cu replica: „Aveți să-mi dați și mie un leu?”. Da, leul e verde, în ton cu Sfântul Patrick, pesemne că
Cum au sărbătorit românii Ziua Națională a Irlandei - FOTO by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64749_a_66074]
-
tine-a mă întoarce. Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri. Așa de albî... Așa de albă Doamnă, Domnișoară. Așa de tristă în atât sublim. E bine când începe să te doară iubirea cărei clipa i-o jertfim. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminile salonului s-au stins. Vin după voi în spațiul necuprins. Pădurile mă cheamă și mă-ndrugă. Și ramurile frunze și-au întins pe drumul lung ce-ncepe
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
cu vorbe viața, cu tăceri. Așa de albî... Așa de albă Doamnă, Domnișoară. Așa de tristă în atât sublim. E bine când începe să te doară iubirea cărei clipa i-o jertfim. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminile salonului s-au stins. Vin după voi în spațiul necuprins. Pădurile mă cheamă și mă-ndrugă. Și ramurile frunze și-au întins pe drumul lung ce-ncepe să mă sugă. Se-ncruntă vremea, timpul
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
fugă Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminile salonului s-au stins. Vin după voi în spațiul necuprins. Pădurile mă cheamă și mă-ndrugă. Și ramurile frunze și-au întins pe drumul lung ce-ncepe să mă sugă. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminine salonului s-au stins. Și vrând-nevrând mă simt acuma slugă aceleia ce-n luptă m-a învins. Căci aripile-i negre m-au atins și-abia mi-ajunge noaptea pentru rugă. Se-ncruntă vremea
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminine salonului s-au stins. Și vrând-nevrând mă simt acuma slugă aceleia ce-n luptă m-a învins. Căci aripile-i negre m-au atins și-abia mi-ajunge noaptea pentru rugă. Se-ncruntă vremea, tinmpul e pe fugă. Și dacă se pierde, se va pierde Și dacă se pierde, se va pierde suflul copcilor în uitare, numele pomilor în sertare și nu vom ști de-albastru și de verde? Dacă nu va mai
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
degrabă să nu ieșim din casă decît să ne lovim mereu de aceleași întruchipări hidoase al inculturii noastre citadine. Iar urîțenia orașului se oglindește fidel în fizionomia și înfățișarea noastră: sîntem neîngrijiți, prost îmbrăcați și veșnic nervoși, cu o mimică încruntată de ființe suferinde și frustrate, al căror singur gînd este să dispară cît mai multe zile pe an din fojgăiala urbei. Dar să-l cităm mai bine pe Andrei Pleșu: Nu, nu-mi place ce se petrece în București. Nu
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
cînd zîmbea, lumea părea o vară la mare, dar altă dată se făcea iarnă pe fața lui. O frunte înaltă care parcă trăgea să deschidă doi ochi dulci, mici, cu pleoapele umflate. Sprîncenele negre, groase și bine pieptănate, care se încruntau cîteodată. Cînd tata făcea gestul ăsta, ea știa că trebuie să tacă și să-l lase în pace o vreme. Pentru că tata era schimbător și niciodată nu știa exact în ce stare era și ce consecințe o să aibă faptele ei
Esther Bendahan - Lasă, o să ne întoarcem () [Corola-journal/Journalistic/5028_a_6353]
-
mereu plutea și rîdea de viața-i de celofan de întrebările putrezind cu boarfele-n pod de serbările unde printre altfel de mame ea n-avea zi de naștere ea gătea prost, din ce în ce mai prost și genele-i aurifere și le încrunta între o ședință și alta între o frică și alta... mama era o fetișcană trăsnită și a rămas așa, o soră mai mică la care mă gîndesc des care-mi lipsește deși părul i s-a rărit deși s-a
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
poartă, cerea ceva de la o fată, la un magazin, au fost momente din acelea de viață grăbită, viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime *** Euridice e aici, se încruntă, îmi spală hainele, mi-a făcut copii, e concretă, doar uneori o senzație de ceață o ascunde, dar asta e doar o părere, se mută în senzațiile mele, într-un fel de suc al zilelor trecute, se ascunde acolo și
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
de unde ți-ai început tu drumul? Cum veneai la mine și mă puneai să fur de la tata grâu să-l vinzi la achiziții și să-ți ții curvele? Asta n-o spui?! Cât grâu ți-a mâncat veterinara? Popa se încruntă. Fata dădu să sară, să se repeadă spre cei din bucătărie. - Asta-i Marinela, șopti popa, făcându-i semn să se așeze. Îl gelozește pe Emilian de când era fată de liceu. Credea c-o să se mărite cu el. Dar nu
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
din dinți, fac cele trei mișcări - învățate de la minunata fată care venea din Trieste "per il lavoro" la Milano, spunând "dacă pot asta, pot orice". Și, de obicei, pot). Apoi, și-a scos un săculeț cu lână, mătase, ace, iglițe încruntându-și puțin, foarte puțin sprâncenele groase, căci totul era încurcat. Aici e rândul meu să intru în scenă și să-i arăt metoda mea de a descurca ițele (nu-i vorbă, nici la încurcat nu mă întrece nimeni). Dacă Alexandru
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
e de la el e cu aprobarea lui... Chiar cartea ta despre care se spune că-i așa de îndrăzneață, dacă nu deschidea el ușa la îndrăzneală, cum ai fi putut-o publica? Nici măcar n-ai fi scris-o. (Aici, mă încrunt de furie - și ea, cu părul înfoiat de electricitatea din avion, pare mulțumită că mi-a dat o replică). Mă aud răspunzând agresiv, stiți ce, tovarășa... eu înțeleg că nu sunt liber, dar e jignitor să mă credeți naiv! Știm
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
deșarte, grijile vane, atâtea lucruri vor să ne înspăimânte și să ne facă să dăm înapoi...” Întru dumirire și reculegere, Mai aproape de îngeri ni se propune ca un burete de balsamuri de șters frunți și obrazuri mânjite de poluarea zilei, încruntate de silnicia vremurilor în care au fost tălmăcite. Liniile ascuțite, dramatic hașurate, cu întretăieri aducând a eres ale graficei lui Eugen Drăguțescu întorc către Bizanțul nostru deschiderea către toate zările a poetului George Ciorănescu. Grea în mână, grea de înțelesuri
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
instrumente arhaice - păstrate prin beciuri - și care imită înfiorătoarele mugete ale taurilor. Aceste ținuturi al căror refren este alcătuit din țipetele - de pasăre cu dinți - ale secetei și din repetatele vise în care îl visăm pe Iisus: e-atât de încruntat, atât de încruntat sărmanul, de parcă nu ar fi avut mormânt! Aceste ținuturi și râsul demonic al potcovarilor printre scânteile din potcovării, și vântul de toamnă cu un bandaj negru peste ochiul drept, și albul preistoric al cailor albi, în amurg
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
prin beciuri - și care imită înfiorătoarele mugete ale taurilor. Aceste ținuturi al căror refren este alcătuit din țipetele - de pasăre cu dinți - ale secetei și din repetatele vise în care îl visăm pe Iisus: e-atât de încruntat, atât de încruntat sărmanul, de parcă nu ar fi avut mormânt! Aceste ținuturi și râsul demonic al potcovarilor printre scânteile din potcovării, și vântul de toamnă cu un bandaj negru peste ochiul drept, și albul preistoric al cailor albi, în amurg. Nenumărate găuri - de
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
gură. Zădărnicia lui colțoasă are toane, Vrea chipul să }i-l ia cu japca din icoane. Credința mea din neam în chingă nu te ține Să-ți lauzi Dumnezeul și să îți fie bine. Nu Sfântul meu din ramă se-ncruntă și oprește Să-ți porți curat voința, cum apa nici un pește Nu poate să-l rețină-n năvodul unei mări, Deși e-un țărm de-a pururi hotar în depărtări. Deasupra-i neted cerul, albastru, fără spini, O fi având
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]