2,268 matches
-
Au legătură cu Memoriile.“ Wells, desigur, scriind despre lună pe la 1900. „Este de ultimă oră. Fascinant, tăticule - trebuie să le citești. Trebuie! Ochi neochi. Și repede, te rog! căci doctorul Lal e lector În vizită la Columbia. Îi trebuie Înapoi.“ Încruntându-se grozav, răbdare, stăpânire de sine duse cu totul, se umplu de repulsie la adresa obsesiei chitite, persistente, magistrative, comic-oribile a fiicei lui. Trase În piept o suflare lungă, rupătoare de rărunchi, Îndreptătoare de trup. Apoi, deschizând caietul, citi, În sepia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atât pe muncitorii care distrugeau bodegile și casele vechi, plăcute, cât și noile clădiri În construcție. Dar acum, În timp ce se apropiau de Centru, Emil opri mașina și coborî geamul despărțitor. — De ce oprești? Emil spuse: — Se Întâmplă ceva vizavi. Se uită, Încruntându-se concentrat, ca și cum explicația lui trebuia luată În seamă. Dar de ce, tocmai acum, să fi oprit nu conta din ce motiv? — Nu-i recunoașteți pe oamenii aceia, domnule Sammler? — Care? S-au ciocnit vreunii? E vreo problemă de trafic? Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Gâtul Îi ieșea În evidență, arăta umflat, iar sprâncenele șaten deschis, pensate ca niște aripi, se tot ridicau. Din când În când ochii Încercau să caute ajutor. Era, pe de altă parte, enervată. Trăgea din răsputeri. Până și să se Încrunte i se părea dificil. Ceva o Împiedica. La o bluză de satin decoltată purta o fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În șuvițe era strâns sever la spate; pielea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a înmuiat degetul arătător în gură și a început să răsfoiască paginile raportului. — Vreau să spun, serios, Barbara. Mă uitam la el fără expresie. — Eu credeam că ceea ce am scris e destul de la obiect, am zis. A rămas uitându-se încruntat în gol și apoi a împins raportul înspre mine pe birou. — Uită-te la asta, a zis. Era deschis la ultima pagină, pe care scria „Concluzii“. — Nu e nevoie, am zis, eu l-am scris. — Nu, nu, vreau să citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
toate sunt minunate! A părut atât de patetic de încântat! E aiuritor cum bărbații fac mereu asta, pun întrebări la care nu poți face altceva decât să minți. Sue a chicotit aprobator. — De fapt, a continuat Sheba, de data asta încruntându-se, retrag ce-am spus. E foarte răutăcios din partea mea. Sunt sigură că și eu cerșesc complimente de multe ori. — O, nu, a intervenit Sue. E perfect adevărat. Bărbații sunt așa niște copii. Ei au nevoie să li se spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se pune, a zis Sue, cu un râs scurt, ascuțit. E ca și cum ai fi studiat tamburina... — O, nu, a zis Sheba. Nu există cântăreți la block-flöte cu faimă mondială, ca și cântăreții la violoncel și tot așa? Sue s-a încruntat. — Bine, da... Tocmai venise chelnerul, cu supele noastre. — E delicioasă! a zis Sheba, gustând din a ei. Ce idee bună ai avut, Barbara! Pe partea cealaltă a mesei, o simțeam pe Sue uitându-se urât la mine. Am zâmbit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
biroul asistentei și i l-a dat. — Mai bine ți-ai pune ceva pe tine și te-ai grăbi, a zis, cu o duritate pe care apoi a regretat-o imediat. Nu vreau să întârzii cu Ben. Polly s-a încruntat și a început să umble de ici-colo prin cameră, adunându-și lucrurile fără nici o noimă. Sheba s-a gândit că părea obosită, slabă și foarte frumoasă. Picioarele parcă îi crescuseră cu câțiva centimerii de când le văzuse Sheba ultima oară. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de puteri ore în șir, fără să-i arate măcar o clipă că e plictisită. O dată, când Sue s-a ridicat de la masa noastră ca să meargă la toaletă, am făcut greșeala să-i spun „vacă proastă“, iar Sheba s-a încruntat la mine și mi-a zis liniștită: „Câtă energie consumi ca să urăști oameni!“ Sheba era foarte directă în asemenea cazuri - niciodată nu se dădea înapoi de la a-și arăta dezabrobarea când credea ea că eu sunt rea. O dată sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cinci ori pe zi și chiar și așa tot i se părea că nu era destul. Ahmad ținea o țigară maro între degetul arătător și cel mare, dar a mai scos încă una din buzunarul de la cămașă. Irene s-a încruntat puțin, dar acesta nu era momentul potrivit ca să refuze până și cel mai mic gest de bunăvoință. Ahmad i-a aprins el țigara. Vrea să pleci, a spus el. Irene îl auzise vorbind cu Naji în arabă, dar atunci când vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nouăsprezece ani, că se născuse în Statele Unite, în Boston, din părinți înstăriți. Că avusese părul blond. Și ochii albaștri. Cine-ar fi putut să-și dea seama că o astfel de persoană avea să facă așa ceva ! Mike s-a uitat încruntat la ceas - era 3:06 dimineața, oră la care, din păcate, deseori era treaz. S-a dat jos din pat înțepenit și-a încercat să-și îndrepte coloana, dar n-a izbutit până la capăt. Uneori îi trebuia chiar și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aplecat în față, ca și când sălbăticia s-ar fi arcuit, iar el ar fi avut nevoie de mai mult echilibru, de mai multă grijă. Tata e aici, a șoptit Danny. Îl simt. Când Charlie a pufnit pe nas, Jina s-a încruntat către el. Vrusese să-i lase pe cei doi băieți să-și rezolve singuri diferendele, dar acum nu avea de gând să-i permită derbedeului ăla să ia în derâdere adevărul. L-a înșfăcat pe Charlie de umăr și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era Mister Popularitate, dar nici nu trebuia să-și sperie cunoscuții ca să-i oblige să-i devină prieteni. Hei, i-a spus Danny și Charlie i-a tras un scuipat la picioare - o flegmă groasă și însângerată. Danny s-a încruntat îngustându-și ochii deja umflați. Eu m-am cărat de-aici. Și băiatul a deschis ușa și s-a furișat pe coridorul care mirosea a mucegai. Pe verandă i-a văzut pe Naji și John bând bere. Casa nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apoi își curăța gura, nările și fața. Se freca apoi pe brațe și pe picioare. Ritualul era repetat de cinci ori pe zi. După cincisprezece minute, Ahmad a ieșit din cabană, curat ca lacrima, și-a traversat pajiștea. S-a încruntat când a văzut-o pe Irene turnându-și iar vin, dar femeia nu s-a sinchisit și n-a făcut decât să se uite urât la el. Nu putea să-i nege credința, dar prefera devotamentul lui Jack, terrierul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nici o poveste despre peisaj. Ăsta-i un ținut dur. La naiba ! Aș putea să umplu albia asta cu motorină și râul ar devora-o cât ai clipi. Râul ăsta o să supraviețuiască și după ce noi toți o să murim. Drew s-a încruntat. Preț de-o clipă a semănat teribil de tare cu taică-su. Chestie pe care, dac-ar fi știut-o, nu i-ar fi convenit. Apoi bărbat a respirat adânc și-a atins cu delicatețe obrazul umflat al lui Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui, întotdeauna existase un zâmbet atoateștiutor și doi ochi negri care vedeau orice. Ce-i ? l-a întrebat Irene. Ai ceva de zis ? Lui Naji i s-a părut că vorbea de ore întregi. De zile întregi. Irene s-a încruntat către el. Amândoi au pătruns pe pajiștea din fața cabanei, iar Naji se simțea sleit de sete. De când venise în țara asta, suferea de o sete pârjolitoare. Și asta de la toate reclamele alea la sucuri, de la înțepăturile minunate ale colei, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Bergowitz l-a luat pe Mike de-o parte. Va trebui să ne arăți drumul în susul râului. Unde e cabana ? A cui e ? Jina s-a strecurat lângă ei și l-a luat pe Mike de mână. Bergowitz s-a încruntat când a văzut-o, dar ea i-a răspuns doar cu un surâs. N-avea de gând să se miște de-acolo. Ei, aici e problema, a răspuns Mike. E greu de spus cine ce are prin părțile astea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Dar pe-a timpului cărare, Iarna liniște nu are! Să nu te superi, mamă! Să nu te superi, mamă, c-ades m-ai legănat; Cu mângâierea-ți caldă mereu m-ai alinat. Și atunci când am greșit tu nu te-ai încruntat, M-ai sărutat cu drag să nu văd c-ai oftat. Să nu te superi, mamă, că m-ai adus sub soare În zorii unei zile de mare sărbătoare Și m ai lăsat să-ți fiu acum de ajutor, Să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în dar. Povești prea multe, zboruri nepermise Au înghețat în fulgii reci de nea, Le-ar dăinui în simfonii nescrise Doar primăvara, dacă ar putea. Peroanele sunt goale, tristă-i gara, Îți scriu un vers și nu vreau să mă-ncrunt, Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt. Să plece iarna, e prea grea povara, În pieptul meu simt inima, tumult, Aștept de multă vreme primăvara, Ca pe-o iubire nouă s-o ascult. Cenușă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și-mi spuse aspru: — Dar de unde știi că sînt eu? Pentru că știu. I-am pus din nou mîna pe coapsă, absorbind-o parcă cu toată palma. — În primul rînd, părul, de exemplu. — Ce vrei să spui? RÎse nervos și se Încruntă, bănuitoare. E o prostie! Nu toate, dar oricum majoritatea purtăm peruci, după cum ne solicită clientul. Chiar și acum am o perucă neagră... la comandă. S-a Întors brusc spre Tashiro și l-a privit peste umăr, mișcîndu-și pletele de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și clanțe vechi. Și zăceau, frate, zăceau la câte o masă de lemn negeluit, cu marijuana în bot, sau măcar cu o rachie făcută la alambicul locului. Din maguri vechi, Joplins ne spunea iarăși că all is loliness. Hendrix se încrunta pe tricouri și insigne, Woodstock reînvia fără kitsch. Nu m-am dezlipit o jumătate de zi de locul acela. Am bătut toate ulițele, am intrat în toate casele, nici o făptură, indiferent de specie, nu se sinchisea de proprietatea privată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
90 au venit tot felul de occidentali pe la noi pe la catedră să ne întrebe cum am rezistat sub dictatură. Unul dintre ei, un psihanalist francez, a făcut și un documentar pe care l-a prezentat la televiziunea franceză. Toți răspundeau încruntându-se, ca și cum ar fi văzut iar fantomele trecutului. Eu mi-am adus aminte de Tămaș. Și am zâmbit. Mihaela: Ajunuri de Crăciun Ieri am văzut o manifestație pe străzile Oxfordului. Era organizată de comuniștii locali: „Jos capitalismul!”. Am cujetat intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Pavel, întorcând pagina gazetei pe care o citea. - Ia să vedeți voi, rosti doamna Carolina Pavel, acu’ după-masă ce revoluție v-aduc eu cu gogoșile mele rumenite și pudrate cu zahăr. Domnul Pavel nu gustă gluma nevinovatei sale soții, se încruntă chiar și admonestă: - Noi vorbim lucruri serioase, și tu cu prostiile tale! Doamna Carolina se supără pe jumătate: - Tare aș mai vrea să văd ce-ai mai discuta fără „prostiile astea ale mele”. Ce-ai face fără mine? Domnul Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trece iar palma dreaptă peste ochi. —L-am omorât, boieri dumneavoastră, că nu mai puteam trăi cu dânsul... Mie-mi era altul drag!... Și i se zbăteau ca într-un fior nările. Se ținea să nu plângă poate, și-și încrunta mai tare sprâncenele. —Bine, atunci de ce l-ai luat? —Eu? eu n-am vrut să-l iau... Am spus de la început că mi-i drag Ioniță Spataru. Da’ tătuca și mămuca n-au vrut să știe. M-au pus jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rămăseseră pironiți asupra mea. Nu spuneau nimic, nu voiau nimica ochii ei; se uitau cu curiozitate la mine. Erau doi ochi negri, umezi ca niște ochi de juncă. Mă privea cu stăruință - și simții un fior fierbinte în lungul trupului. Încruntai sprâncenele mirat de această tresărire a ființei mele. —Vra să zică te-ai întors la bărbatu-tău, zisei eu cu liniște. Da, cuconașule... Nu puteam să trăiesc fără el... Iar își plecă pleoapele spre paserile care se apropiau din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cărunt, cu plete revărsate pe umeri, ieși îndată, plecându-și grumazul, ca să nu se pălească cu capul de pragul de sus. —Poronciți, cucoane! Cu coada harapnicului, stăpânul își dădu la o parte gluga care-i acoperea capul, și ochii luciră încruntați pe obrazul smead. Ia-ți pușca și vină după mine! grăi el cu hotărâre. Chihaia se întoarse grabnic, intră în tindă, dădu cubrațul la o parte pe cineva care i se pusese în cale, și căută prin unghere torba, cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]