1,250 matches
-
adevărat, locuisem un timp la atelier, cu logodnica mea, fiindcă n-aveam casă, dar și atunci o vedeam destul de rar pe Maria, zău că n-a fost nimic între noi, eram prieteni și atât... Vizitatoarea m-a privit mai puțin încruntată, pesemne simțea că nu mint. și-a scos din geantă o batistă înfiorător de albă, și-a șters cu ea colțul ochiului drept. Mi-a destăinuit că Maria dispăruse de vreo două săptămâni. O căutase peste tot, până și la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Tanti“, am spus apoi, fiindcă nu-i cunoșteam numele mic, „aveți o muscă pe ciorap“. Mă miram singur cum de ajunsese musca aceea până sus, la noi. Ea a gonit musca, apoi s-a uitat la mine. Era din nou încruntată. Își regreta momentul de slăbiciune. Se regrupa la adăpostul unei demnități didactice. Poate o bântuia rutina catedrei. Oricum, a reînceput să vorbească. Rostea numai fraze severe, îmi turtea creierul. Așteptam să mă întrebe despre Hegel. Mi-a demonstrat verbal, cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fără limite. Ar trebui să fie cu băgare de seamă. În momentul desfășurării omorului, ar exista un pericol mortal; iar problema întoarcerii lui Gosseyn în propriul său corp, ar putea să se pună atunci. Cu toate acestea, el rămâne acolo, încruntat, cu buzele strânse, hotărât. Și sesiză diferența în interiorul corpului lui Ashargin, forța care se aduna pe măsură ce acest mod de gândire total străin transforma metabolismul glandelor și organelor. Nu se îndoia nicidecum de ceea ce se întâmpla. Un spirit puternic se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
oare? Gosseyn nu răspunse, dar era furios. Greșea cu totul. El era la fel de întemnițat ca și ea. Fără zonă exterioară spre care să se similarizeze, fără o priză de energie pe care s-o memorizeze, era dezarmat. O studie, ușor, încruntat. Ca o codeținută ce se afla, era o aliată teoretică. Ca doamnă de "calitate" și fără îndoială, locuitoare a acestei planete, putea să-i devină foarte utilă. Necazul era că, foarte probabil, opera de partea Discipolului. Cu toate acestea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din degete. - Este de o logică impecabilă, încheie el, încât nu pot să trag decât următoarele concluzi: noi vedem lucrurile sub un unghi incorect. Trebuie să fie alt răspuns, poate un răspuns mai mare decât războiul însuși... Rămase în picioare, încruntat, apoi întinse mâna. Doctorul Kair o strânse tăcut. Gosseyn se dădu într-o parte și, împreună cu matricea, se similariză în mica debara din Templu Zeului Adormit de pe Gorgzid. În momentul în care se ivea din vid, își dădu seama cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de protejat de crengile joase ale unui tufiș. ― Vom dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
știa că Crang ar fi un adept al non-A. Judecând bine, era foarte bine așa. ― Dânsul a spus că-mi poate acorda numai câteva minute ― zise el. N-aveți idee cam ce-ar trebui să-i spun? Prescott, rece, încruntat, suspicios îi ascultă relatarea vizitei lui la Mașină, sfatul ce i-l dăduse aceasta să se sinucidă, precum și anunțul privind apariția iminentă a unui al treilea Gosseyn. Nu-i spuse însă nimic despre informația dată de Mașină privind atacul asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se fărâmiță și căzu ca un norișor de praf pe podea. - Mă pricep puțin la metalurgie, spuse Grosvenor, înaintând spre Smith. Oamenii îi făcură loc să treacă. - Ești unul dintre asistenții lui Breck? îl întrebă biologul, aruncându-i o privire încruntată. Prefăcându-se că nu-l aude, Grosvenor se aplecă și-și plimbă degetele îmbrăcate în mănușa costumului spațial prin mormanul de sfărâmături metalice de pe podea. - Nu-i nici un miracol, zise el, ridicându-se repede. După cum știți, cuștile astea sunt făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
expediție masculină, problema sexuală fusese soluționată chimic prin introducerea anumitor medicamente în alimentație. Nevoia fizică era eliminată, dar soluția rămânea nesatisfăcătoare pe plan emoțional. Nimeni nu răspunse la întrebarea tânărului. Carl Dennison, un june chimist, îi aruncă acestuia o privire încruntată, apoi îl întrebă pe Grosvenor: - Cu cine ai de gând să votezi? - Votul e secret, îi răspunse Grosvenor. Și acum să revenim la blondina despre care ne vorbea Allison azi-dimineață... - O să votezi cu Kent, nu-i așa? stărui Dennison. - Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pentru a le face vreun rău, cât de mic. De aceea, nu văd pentru ce ar trebui să te simți obligat să-i ții partea lui Kent. - Pretinzi că-i doar un conflict între dumneata și Kent? îl întreba Siedel, încruntat. - În esență, da, răspunse Grosvenor, ghicind ce-avea să urmeze. - Și totuși, nu pe Kent l-ai hipnotizat, ci pe alții care n-au nici o vină! Grosvenor își aminti cum se comportaseră cei patru chimiști la conferință lui. Nu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
reușit să realizez la bordul acestei nave. În sală se auziră râsete, iar oamenii începură să plece. Grosvenor îl văzu apoi pe Morton discutând cu Yemens, singurul chimist prezent la ședință. Yemens - care era mâna dreaptă a lui Kent - părea încruntat și scutură mereu din cap. În cele din urmă spuse și el ceva, apoi îi strânse mâna lui Morton și plecă. Directorul se apropie de Grosvenor și-i șopti: - Chimiștii își vor lua în decurs de douăzeci și patru de ore instalațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
stătea aplecat peste cadavru. Directorul avea o expresie încordată. -- Ei, doctore? întrebă el cu un glas șoptit. Doctorul Eggert se ridică de lângă cadavru și se întoarse spre Morton, astfel încât fața îi apăru pe ecran. - O criză de inimă, zise doctorul, încruntat. - Cum așa? Doctorul își întinse mâinile, parcă într-un gest de apărare și spuse: - Știu că inima lui era în perfectă stare, doar îl examinasem de atâtea ori! Totuși nu văd altă cauză posibilă a decesului decât o criză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care ar fi putut fi lesne puse pe seama unor erori de analiză. Aș dori, însă, să-l rog pe domnul von Grossen să vă spună ce anume a descoperit. Von Grossen se ridică și spuse, clipind din ochi, uimit și încruntat: - N-am impresia că asta ar constitui o dovadă. Știu doar că moleculele de aer din proba luată "după" conțineau o sarcină electrică ușor mărită. Sosise momentul hotărâtor. Grosvenor scrută fețele colegilor săi, așteptând ca măcar în ochii unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vreau s-aud și eu! Ce te-a întrebat străinul? — Îl cunoști și dumneata? se miră Nicu. Avea sprâncenele ca linia unui acoperiș - jos-sus, susjos - nu bine arcuite, ca frații Margulis, și asta îl făcea să pară mereu uimit sau încruntat. — Mi-a zis... ăăă... mi-a zis: stai puțin, băiatule, te rog. Mi-e cam frig și mă tem să merg acasă. De ce? zic. Cred că locuiește cineva acolo, zice. Aș vrea să dorm undeva. Ai vreo idee? Așa a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vorba de un portmoneu cu o cheie de la o casă de fier. Mi-a încredințat-o un amic. — Cine-i amicul, cum se numește? Dar înainte să apuce domnul avocat să răspundă, intră doamna casei, mică și bien en chair, încruntată, mânioasă chiar, cu obrajii roșii. Când văzu un străin, supărarea păru că se topește, îi întinse lui Costache o mână pufoasă, cu gropițe, acesta o duse la buze fără s-o atingă, apoi doamna ceru slujnicei două cafele. Dar domnul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu făcea prea des în fața altora. Fără să răspundă, a rotit butonul ascuns chiar sub abajurul lămpii de pe noptieră și ciuperca de lumină i-a învăluit fața buimacă. A cerut halatul și a ieșit așa, ciufulit, mirosind a băutură și încruntat. Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri și migrene din strada Teilor, cea pe care o-nșela bărbatul. Ea îi întinse ca și prima dată o mână pufoasă, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care Lucy nu se gândise, aceea a închiderii fabuloaselor magazine de arme. Dar când se răsuci pe călcâie, îi veni un gând. Nu era nici o indicație cu privire la ora deschiderii magazinelor. Nici un fel de dată. Nimic altceva decât acest anunț. Rămase încruntat, cu un sentiment de pierdere, șocat de tăcerea înconjurătoare. Dar își dădu seama că nu tăcerea îl necăjea. La Glay era întotdeauna liniște în jurul magazinului de arme. Acum, senzația de pierdere personală, de nedumerire, de dezorientare îi spori. Ceva îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
acum, citind raportul întocmit de Lucy, își formă o convingere. Avusese loc, în sfârșit, o întorsătură spectaculoasă a evenimentelor. În ce anume consta aceasta habar n-avea. Era alarmat de teama că ar putea pierde niște atuuri de importanță vitală. Încruntat, reciti declarația primită și i se păru că Lucy are o atitudine negativă față de magazinele de arme. Asta nu se vedea din ceea ce făcuse, ci din faptul că simțea pericolul interpretării greșite a acestor acțiuni. Era o atitudine devansată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu-i puneți sub urmărire penală pe ofițerii dezertori, ci doar să-i deblocați din armată. Și i-ați acordat imunitate lui Cayle Clark. Citi pe chipul ei că n-a atins-o în nici un punct sensibil. Îl privea lung, încruntată: - Trebuie să fie vreun motiv pentru care ai îndrăzneala să-mi vorbești astfel. Propriile-i cuvinte o galvanizară. Se așeză în jilț și rămase cu un deget în aer deasupra brațului frumos împodobit al acestuia: - Dacă apăs pe butonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îndrăgostit. Ghazal o privea și își dădea seama că Shahla avea o naivitate de fetișcană căreia i s-au aprins întâia oară călcâiele, chiar și acum, după trei mii de zile de închisoare. Nu îndur să îl văd pe Nasser încruntat! Orice, dar nu asta: să nu se supere! Am promis că voi fi totdeauna femeia lui cu zâmbet pe chip și așa am rămas. Chiar și când n-a dat un semn zece luni și am stat la carceră, într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
IZBUTI SĂ ABAȚI TOATĂ POVESTEA PE LINIA UNUI PROCES CU MĂRTURII ȘI CONTRA-MĂRTURII, ASTA AR FI O VICTORIE PARȚIALĂ. SÎNT O ECHIPĂ DESTUL DE INFATUATĂ, AȘA CĂ SĂ NU ÎNGENUNCHEZ ÎN FAȚA HOTĂRÎRII LOR, DE PARCĂ AR VENI DE LA DUMNEZEU. TOT CU AERUL ACELA ÎNCRUNTAT, SE ÎNDEPĂRTĂ, CĂTRE O UȘĂ AFLATĂ CEVA MAI ÎNCOLO ȘI HEDROCK ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ PELDY A PĂȘIT ÎNAINTE. \ POFTIȚI PE AICI, ÎI SPUSE TÎNĂRUL. CONSILIUL VĂ VA PRIMI IMEDIAT. ÎNTREBĂ HEDROCK. SENZAȚIA DE CĂLDURĂ PE CARE I-O STÎRNISERĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spre destinație. Uitîndu-se la ceas constată că au trecut exact unsprezece minute de la conversația cu patronul la care avea eventual să se angajeze. Nu durase prea mult. Deci aceasta era clădirea! Hedrock își continuă mersul, dar între timp o studie încruntat. Era o construcție urîtă întrucît era disproporționată: mult prea lungă pentru lățimea ei. Se ridica sub forma unei lame înalte și cenușii care înțepa cerul prea jos, la vreo sută ― o sută douăzeci de metri, o clădire cu o înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SĂ SE DOVEDEASCĂ ATÎT DE IMBECILĂ, IAR ÎN CLIPA ÎN CARE SE COMUNICA VESTEA DISPARIȚIEI NAVEI DE SALVARE, CINEVA DIN ECHIPAJUL CRUCIȘĂTORULUI AVEA SĂ-ȘI AMINTEASCĂ DE NAVA SINGURATICĂ DIRIJATĂ CU DE-A SILA SPRE AEROPORT. HEDROCK ARUNCĂ O PRIVIRE ÎNCRUNTATĂ CRUCIȘĂTORULUI DE PE PLACA VIDEO A TELEECRANULUI. SE VEDEA EXACT DEASUPRA LUI ȘI ÎNGROZITOR DE APROAPE, MULT PREA APROAPE. FĂCU OCHII MICI. CRUCIȘĂTORUL BLOCA VEDEREA UNEI PĂRȚI AMPLE A CERULUI DE DE-ASUPRA. ÎȘI DĂDU SEAMA DE REALITATE CÎND SPRE DREAPTA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ E VORBA DE O NOUĂ ILUZIE. Nu putea fi foarte sigur. Și totuși se simțea altfel decît atunci cînd îl manipulaseră. Se produsese o atmosferă generală de ireal. Trăise ca în vis. Acum parcă îi dispăruse această senzație. Rămase încruntat, amintindu-și de ultimele gînduri pe care le recepționase de la ele. Una dintre ființe indicase clar că aveau să-i redea libertatea pentru faza următoare a experimentului. Hedrock nu era sigur ce anume înțelegeau ei prin libertate, pentru că în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să cioplească pietre funerare în Stâncile de marmură. Îți ofer o șansă absolut unică pentru un artist mediocru. Poți să ajungi celebru fără nici un pic de talent. Nu vii?" Apoi strălucirea ironică a ochilor a înghețat și privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu știam ce să fac. Deodată, Bătrânul a început să râdă. Lung, în cascadă, înfricoșător. M-am trezit speriat și n-am mai putut să readorm. Cum nu reușeam nici să citesc ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]