1,396 matches
-
Cartoon Network. Austin și Ashley - nume care pot schilodi un copil pe viață. Karin închise și formă instinctiv un alt număr la care se gândea să sune de săptămâni întregi. —Daniel, spuse ea, simplu, când el răspunse. După o pauză încurcată, Daniel Riegel spuse: —Tu ești. Karin fu străbătută de un asemenea val de ușurare, încât nu-și mai dădea seama de ce nu-l sunase până atunci. Ar fi putut s-o ajute chiar din noaptea accidentului. Cineva care-l știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ei, bine. Și tu m-ai ajutat, în felul tău. Ai fost aici în fiecare zi. M-ai plimbat, mi-ai citit și așa mai departe. Nu știu ce vrei. Dar primesc cu recunoaștere. —Recunoștință, spuse ea. El se holbă la ea, încurcat. —Ai spus „recunoaștere“. Voiai să zici „recunoștință“. El se încruntă. Am folosit singularul. Semeni mult cu ea, știai? Poate că nu ești chiar la fel de drăguță. Dar semeni al dracului de tare. Un val de vertij se prăvăli asupra ei. Redresându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de vârstă mijlocie, într-o rochie în carouri, țineaîn mână o cameră de filmat miniaturală. Alții aveau reportofoane. Începe să semene un pic cu momentul în care prădătorii își sfâșie prada, glumi el. Își alesese oarecum prost momentul. Publicul tăcu, încurcat. Până la urmă intră într-un ritm, limitând pagubele. Dar coada care se formă pentru autografe fu mai mică decât data trecută când fusese în oraș. Culorile obișnuite ale zilelor lui își schimbară nuanțele - semăna foarte bine cu un caz pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îngerii, nu? Tipii ca noi? Weber înțelese acum cât de tare îi dezamăgise pe omul ăsta și pe sora lui. N-avea să se mai întâmple același lucru. Dădu telefoane, punându-și în mișcare rețeaua de colegi. Toți se arătară încurcați să primească vești de la el, bănuind că se dusese undeva să moară în dizgrație. Dar povestea lui Mark îi fascină. Nici unul dintre ei nu mai lucrase cu așa ceva. Nu primi două recomandări la fel, în afară de cei doi care-i sugerară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bend, prefăcându-se că sunt interesați de așa-zisele mistere nerezolvate ale tuturor, deși se vede de la o poștă că de fapt nu vor decât să fugă undeva pe câmp și să și-o tragă în prostie. Și cazurile alea încurcate, zăpăcitoare pe care le aleg? Trei sferturi dintre ele sunt femei idioate, care bat câmpii despre cum nu și-au mai văzut ele bărbații de săptămâni întregi. Madam, ai încercat cumva acasă la menajera ta mexicană adolescentă? O dată la nu știu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
De ce trebuia să-l vorbească oamenii pe la spate? Cât de important putea fi pentru ei? Cuvintele lui înotau în mistere, gata să nu se mai zbată și să se înece. Bâlbâindu-se, Daniel începu să vorbească despre neînțelegeri vechi, ițe încurcate, experimente ratate. Nu e ceea ce crezi; trebuia să spun; n-ar fi trebuit să propun niciodată. Dinspre Mark venea o tăcere lungă. Cât pentru cincisprezece ani. Și apoi: —Ascultă. Mie nu-mi pasă dacă ești gay. Mai nou e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aici? Probabil că Adăpostul pentru cocori vrea să elibereze și casa mea. Daniel ciocăni, iar ușa din prefabricate fu deschisă de către cineva pe lângă care ar fi putut trece pe stradă fără să-l recunoască. Părul lui Mark era lung și încurcat, cum nu fusese niciodată. Pusese pe el vreo zece kilograme în ultimele câteva luni, iar greutatea luase prin surprindere constituția măruntă a lui Mark așa cum îl luase și pe Daniel. Dar și mai ciudată era fața lui, condusă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar pe măsură ce se apropia de soluție, gândurile sale o împingeau mai departe. Soția lui îi interpretă greșit frământarea. Își ridică degetele până în partea superioară a brațului lui și îl mângâie. Nu-i nimic. Noi doi am depășit simplitatea. Toată lumea e încurcată. Și noi putem fi așa. Femeia din fața obiectivului, o newyorkeză urbană într-un mod stângaci, care părea demoralizată de atâta pustietate, relata povestea de parcă ar fi fost o știre. —A fost considerat unul dintre cele mai impunătoare spectacole ale naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rog să mi-o spui... Îmi Închipui că ți-au mai pus mulți Întrebarea asta și te-oi fi plictisit s-o tot auzi... Mulți se plictisesc să tot audă aceeași Întrebare de-o sută de ori. (Are un aer Încurcat, ridică din umeri În chip grăitor și rostește cu optimism.) Pricepi? Străinul cel Înalt: Cum să nu!... Ha, ha, ha!... Cred că pricep... Adică, hai, spune... Ha, ha, ha... e-n regulă! Fiul orașului: Îmi Închipui că ți-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el darurile emoționante ale bucuriei și exaltării. Tot timpul băiatul mersese În urma acestui om, cu ochii ațintiți asupra spatelui său lat. Acum, cînd bărbatul se oprise, băiatul ajunse În dreptul lui, se opri și el și-l privi cîteva clipe cam Încurcat, dar cu același aer de Încredere nezdruncinată. Scoțînd fuioare bogate de fum pe nas, vagabondul porni din nou cu pași mari și legănați și, la Început, nu-i spuse nimic băiatului. După puțin timp i se adresă Însă cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ai mai fost pe-acolo? Întrebă bărbatul. — Nu, zise băiatul. — E prima dată cînd bați drumurile, nu? — Da, zise băiatul. — Ce-i cu tine? zise vagabondul zîmbind. Te-ai săturat de muls vaci la fermă, nu? Am dreptate? Băiatul zîmbi Încurcat o clipă, apoi zise: — Da. — Mi-am Închipuit eu, spuse vagabondul chicotind grosolan. O, Doamne! Vă cunosc eu pe voi, ăștia picați acum de la țară, după felul cum pășiți. După puțin timp continuă cu aceeași bunăvoință aspră și directă: — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să nu lupte singuri, să adune oamenii pe lângă ei... Oamenii să priceapă că zmeii sunt zmei, nu sunt grădinari... Și, tu, Ana, să-l găsești neapărat pe Prințul Culorilor. Dar, Măria Ta, eu nu-l cunosc pe Prințul Culorilor... - șoptește încurcată Ana -. Nu l- am văzut niciodată și am auzit că e greu de găsit. Verde Împărat continuă blând: O să-l cunoști și o să-ți placă. Castelul lui e în Munții Carpați, dar se întâlnește în fiecare zi cu înțelepții din
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
puțin de un picior deasupra lui. Pereții, de pe părțile laterale, și cei de la cap și de la picioare, erau tot ca niște perne și la distanță de un sfert de metru depărtare de el. Situația nu mai era doar ridicolă. Sau încurcată. Era complet fără legătură cu tot ceea ce știa el. Stând întins acolo, își dădea seama că, până în exact acel moment, luase drept sigur faptul că el era Gilbert Gosseyn, care se trezea după somnul de noapte. Stând întins acolo, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Iată așadar că în absența operei, geaba viața este corectă politic și, desigur, poate că (de ce nu?) și moral. Opera contează, că oricum viața trece în timp ce aceasta, opera, este asemenea granitului din statuile care se cuvin creatorului. Măi, măi, mormăi, încurcată daraveră asta a culturii naționale, întortocheată dezbatere, comunismul răsare unde nici că te-ai aștepta, sub straiele omului recent, sub veșmintele acelei sintagme pe nume corectitudinea politică, o cenzură și ea, o propagandă cu de-a sila, o poliție ideologică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ar trebui să treci pe acolo. Ea îl împinse spre ușa prin care dispăruse Enro, dar Gosseyn avea din nou comenzile. O reținu. Fusese frapat de numele ei. - Există vreo legătură, zise, între această Nirenă și vechea capitală Nirena? Păru încurcată. - Adineauri leșinai și acum pui niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să facă pe cocheta cu servitorii masculi. Reveni la Yanar și se hotărî. Irevocabil, fără apel, fără prietenie. Se apropie de el, încet, atent să nu facă zgomot. Prezicătorul își ridică ochii și-l văzu că se apropia. Se foia, încurcat, în fotoliu, dar rămase la locul lui. Părea nefericit. Gosseyn consideră că era semn bun. Cu excepția celor care se aflaseră în contact cu Discipolul, nici unul dintre acești prezicători, nu cunoștea tensiunea penibilă născută din imposibilitatea de a scruta viitorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
umane păstrează o afecțiune trainică pentru locurile de baștină. Dincolo de reușitele lui Enro, de învelișul acestui om ale cărui cuvinte erau lege pentru nouă sute de mii de nave de război se ascundeau toate reacțiile unui sistem nervos uman. Atât de încurcate erau în anumite cazuri, încât abia puteau fi identificate ca umane. Totuși, acest om fusese un copil, un copil născut pe Gorgzid. Și atât de tare era această legătură încât această planetă ajunsese capitala Celui Mai Mare Imperiu. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Asta-i bine. O să stau lîngă el și o să-l fac gelos pe McPake. Se așeză lîngă Lanark și-și sprijini mîna de șoldul lui. El se strădui să nu pară jenat, dar reuși doar să-și ia un aer încurcat. — Sfinte Dumnezeule! exclamă Frankie. E încordat ca... hm. Mai bine nu zic. Relaxează-te, fiule, ce zici? Nu, nu se poate relaxa. Rima, hai să facem schimb de locuri. Pînă la urmă, vreau să stau cu McPake. O fi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
m-am dus să mă uit în dormitorul tău. M-am gîndit c-ai ieșit în oraș, probabil, însă se putea să te fi întors fără să-mi spui și să fi dispărut. — Dar de ce să dispar? o întrebă Lanark încurcat. — Ți-am spus deja, nu știu de ce dispare lumea. Dar dacă aș fi fost în dormitor și... și aș fi dispărut, cum v-ați fi dat seama? — Vai, dar apare un semn de obicei. Ultimul meu chiriaș a lăsat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un tunel. Simțeam o durere ascuțită în picioare, dar eram fericit și nepăsător. M-am ridicat și am făcut cîțiva pași, cutremurîndu-mă cînd mi-am văzut fața în fereastra vagonului. Aveam un cap mare cu păr și sprîncene dese și încurcate și o față obișnuită, dar nu-mi aminteam s-o mai fi văzut. M-am hotărît să aflu ce fel de oameni mai sînt în tren. Pe coridor sufla un vînt rece dinspre locomotivă. Am mers uitîndu-mă prin ferestrele compartimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mine, o nou-venită, încă în faza de agitație. își tot încrucișa picioarele în jeanși decolorați și strîmți. Era îmbrăcată într-o tunică militară peste o cămașă simplă, cercei strălucitori, coliere, broșe, brățări și inele. Avea un păr negru lung și încurcat și mirosea a pudră, parfum și transpirație; astea toate mi-au readus la viață cîteva simțuri, inclusiv pe acela al timpului, căci fuma încontinuu țigări pe care le lua dintre-o geantă în care ținea, din cîte se părea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deși avea probabil cincizeci de ani, radia o tinerețe viguroasă. Capul chel îi era bonzat și avea niște smocuri albe în spatele urechilor, o mustață albă scurtă și trăsături tinerești, agreabile și vioaie. Cred că nu vă cunosc, îi spuse Lanark încurcat. — întocmai. Mulți din grupul vostru nu mă cunosc. Cu toate acestea, casa e a mea. Amuzant, nu-i așa? întotdeauna îmi vine să rîd, cînd mă gîndesc la asta. — Sludden vă cunoaște? — O, da, Sludden și cu mine sîntem prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
motiv logic. Instinctele, prejudecățile mă opresc. Dar nu te teme, sînt pregătit să rezist fără mîncare încă două sau trei zile. Ea îl străfulgeră cu privirea. — Eu nu! — Dar vreau să mănînci. Și după aia o să mă disprețuiești. Lanark rămase încurcat și stînjenit. — Nu, n-o să te disprețuiesc tocmai... zise el. Ea îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir, iar cînd asistenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în timp ce ochii lui transpuși și închiși îi dădeau un aer pustiu și orb, ca un balon purtat de un curent de aer. Brusc, Thaw se simți urmărit. Printre șirurile de capete plecate din galeria de vizavi, era o față ușor încurcată, aproape inexpresivă care, dacă-l remarcase își nu era sigur că așa era), o făcuse cu un surîs sarcastic. Ceva din trăsăturile feței îi era cunoscut. Mai tîrziu, străinul fu prezentat în clasă: Robert Coulter, care fusese promovat la școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mult nu-l plătesc deloc? — Nu cred. Lucrează pentru ei doar în timpul liber. — Hm. Bine, sper c-o ajuți pe maică-ta la treburile casei. Știi că nu se simte prea bine. Ruth și Thaw se uitară pe fereastră încurcați. Sub razele piezișe ale soarelui, drumul se ondula peste o mare mlaștină, în pliurile căreia vedeai mici lacuri neregulate. Vîrful conic al unui munte răsări după curbura orizontului mlaștinii, și Thaw își dădu seama cu dezgust că era Ben Rua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]