3,404 matches
-
impunătoare, demnă de capacitatea vechilor săi constructori, care mai apoi fusese integrată În Împărăția răului. Câte asemenea construcții subterane existau pe teritoriul Comunei? Sub câte biserici, sub câte mânăstiri se deschideau cavități asemănătoare? Lumânările din criptă atestau prezențe neliniștitoare, rituri Îndeajuns de ignobile Încât să nu poată fi celebrate la lumina zilei. Poate că și meșterul din Como luase parte la acele rituri. Dante mai făcu câțiva pași. De acum, era sigur că misteriosul vizitator fugise pe acolo. Dar era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vremurile tulburi. Însă nu s-ar fi gândit niciodată că erau Într-un număr atât de mare. Iar În nord, pe timpul călătoriei la Paris, văzuse chiar și lucruri mai rele. Acea drojdie a seminției omenești se reunise Într-o ligă Îndeajuns de puternică Încât să se târguiască, nici mai mult nici mai puțin, cu regele Franței asupra posesiunii unor Întregi cartiere din oraș. Florența avea să cadă și ea În haosul care se revărsa asupra Întregii creștinătăți. — Dar voi sunteți loviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Codul lui Alexandru 1 Adam Adam trăia, așadar! Cred că am reușit sămi maschez Îndeajuns de convingător uriașa surpriză. Pusesem Întrebarea fără cea mai vagă nădejde În eventualitatea unui răspuns afirmativ, doar așa, să umplu golul de conversație survenit la un moment dat la masa de pe terasa cam pustie a acelui restaurant obosit și melancolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stânjeneală pe care mi-o provocase cu replica-i acidă. Nu e chiar istorie, dar nici foarte plicticos nu e. - Sunt numai ochi și urechi. - În mod normal, urechile ar fi suficiente... S-o creadă ea! Dispuneam de o atenție Îndeajuns de distributivă Încât s-o pot și asculta, și cerceta cu privirea În același timp. În ansamblu și, mai cu seamă, pe compartimente, fiindcă asupra primului aspect mă edificasem deja. Nu i-am spus-o, aroganța ei zeflemitoare nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
secol după consumarea evenimentelor cu repararea bisericii și descoperirea de către abatele Saunière a tezaurului intrat În folclorul local, prin anii `50, mai precis, ultimii din lunga viață a Mariei Dénarnaud. Nimeni n-are habar ce-l Împinsese către acel sat Îndeajuns de prăpădit, În care doar biserica, grădina și conacul - toate, ctitorii ale epocii de aur a băftosului abate - ieșeau În evidență, prin dimensiunile lor impozante. Acest hotelier, care vorbea cu un ușor accent etranger, cultivă insistent și cu o perseverență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lua adio de la viață. Știu, sună ca dracu’, prețios și grandilocvent, dar, În clipele acelea, nu stilistica reprezenta preocuparea mea fundamentală. Eram, fără Îndoială, victima unei erori, a unei confuzii. Dar nu de persoane - oamenii cavernelor care mă sechestraseră păreau Îndeajuns de avizați În ceea ce privește identitatea mea. Poate chiar prea avizați, și tocmai asta putea să se transforme Într-o tragedie. Voiau ceva de la mine și erau ferm convinși că eu dețin acel ceva (poate un obiect, poate o informație, poate Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sensului unor evenimente s-au manifestat În perimetrul trecutului, mai Îndepărtat sau mai apropiat. Or, dacă am Înțeles bine, pe dumneavoastră vă interesează prezentul. Eventual, viitorul. Ce vă face să credeți că judecățile mele În aceste spații se vor dovedi Îndeajuns de pertinente pentru a merita atenția? - Mister Adam, ați fost consilier al președintelui dumneavoastră și nu unul oarecare. Aveți dreptate: nimeni nu se simte confortabil În propriul prezent și acest fapt Îi poate greva, parțial, evaluările. Dar, de regulă, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai contează, e suficient că a obținut ce-a dorit. Știi cumva ceva despre doamna Fontaine? Am căutat-o și nu e nicăieri... „Mă suni numai dacă se Întâmplă ceva deosebit de grav...” Convocarea cu anticipație a Consiliului Centrului părea ceva Îndeajuns de grav, judecând după figura lui Howard. - Eveline este plecată afară. Revine peste aproximativ cinci-șase ore. - E târziu, e prea târziu, aproape a gemut Roger. Cum a putut face una ca asta tocmai azi?... E mai mult decât o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu știa scrisul și cititul, dar care cunoștea ca nimeni altul fumăritul și pescuitul. Mazilirea domnilor - grija cărturarilor. Căci foarte îngrijați de felul cum îi va primi noul domn erau Metodiu și Iovănuț. Va înțelege el oare măreața și nu îndeajuns îndeplinita lor misiune de alianță cu creștinătatea italică, cu atât mai mult cu cât misiunea fusese pusă la cale de Barzovie, iar el, Sima-Vodă, părea extrem de credincios turcilor? Cei doi călugări nu-și puteau da seama și de aceea pășeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să se bucure de nurii unei asemenea ființe: covârșit de revelație, acest om simplu trecu trist spre babord. — Măria-Ta - sparse tăcerea spătarul Vulture, întorcându-se spre Barzovie-Vodă - de fiecare dată când sunt pe mare, mă gândesc că nu cugetam îndeajuns la cât de trecătoare sunt mărimile lumești. Abia aici, pe valuri, bag de seamă că și dumneata, care ești Domnul meu, te clatini la fel ca mine. Uită-te la noi: ne clătinăm amândoi și nimeni nu mai poate ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
han, ar mai fi zăbovit două-trei clipe ca tot omul pe trepte, și-ar fi continuat să privească întâmplător calul, ar fi băgat de seamă că, treptat, pe cal stă un om. Iar dacă, în sfârșit, pradă unui nu întotdeauna îndeajuns de studiat fenomen precum e cel când nu prea ai ce face, ar fi continuat să se uite în direcția respectivă, ar fi observat că omul de deasupra calului era mic, dar vânjos, cu umeri largi pe care surtucul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e. Și-n toată această adunătură de cugetări, singur Metodiu știa că o gândire fără exprimare este ca un sat de munte fără clopotniță: nu ști dacă mai trăiește cineva acolo. De aceea zise: — Socot că nu mi-aș respecta îndeajuns căruntețea și îndatorirea duhovnicească pe care-o am, dacă acum, înaintea sfintei uniri a acestor tineri, nu mi-aș îngădui să spun câteva vorbe ce, de n-o să le ajute, nici rău n-o să le facă. Cu evlavie ascultăm - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și duce povestea pe două căi este de a reface în chip firesc atmosfera unui drum când pașii Săi au călcat mai mult pe celălalt. Vă mai aduceți dumneavoastră aminte de Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul rapsod Broanteș și de nu îndeajuns descrisa țigăncușă Cosette, pe care cu aproape șapte săptămâni în urmă lăsatu-i-am călătorind pe Marea Neagră, spre casă, în corabia eruditului Ianis? Poate că da, poate că nu, căci multe s-au întâmplat de-atunci și cine să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se coboară la nivelul animalelor, și astfel le împărtășește soarta, se transformă într-un gunoi. — Fără să primească o răsplată sau o pedeapsă, în funcție de comportamentul pe care l-a avut? — Să ai aceeași soartă ca animalele înseamnă să fii pedepsit îndeajuns, interveni Laila cu un calm desăvârșit. Și pare nedrept să pedepsești pe cineva pentru că nu respectă legile divine, dacă nu crede în Dumnezeu. Ar fi ca și cum l-ai pedepsi că a încălcat o lege de care habar nu are că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un om corect și familia sa era o familie onorabilă, care respectase cu rigoare legile divine și, prin urmare, nu înțelegea de ce destinul se încăpățâna să-i urmărească până și în inima deșertului. Dacă tatăl său păcătuise cu ceva, plătise îndeajuns pentru asta cu propria lui viață, iar ei, fiii lui, fără să aibă vreo vină, fuseseră prigoniți și batjocoriți ca și cum ar fi fost niște criminali. Luptaseră cu unghiile și cu dinții ca să supraviețuiască, lăsaseră chiar o parte din sângele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că ți-a fost profesoară un an de zile la Colegiul de Arte? Nu e chiar o prietenie la cataramă, cum s-ar spune. Și, după cum ați declarat, nu v-ați mai văzut de câțiva ani buni. Tot o cunoșteam îndeajuns de bine. Și nu era beată. Dar băuse? — Da, am recunoscut fără tragere de inimă. A băut doar câteva pahare, ca să spunem așa? D.I. Fincham s-a uitat la mine cu sprâncenele ridicate, așteptându-mi acordul. Pleoapele lui rozalii, alunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fiu acuzată că înfrumusețez zona, așa că nu m-am atins de ea. Trântite pe scări păreau a fi niște zdrențe albastre fără contur. Pe măsură ce înaintam, cârpele s-au rearanjat, devenind mai întâi o formă umană și apoi, când mă apropiasem îndeajuns, s-au transformat în Tom Connelly. Ochiul meu deprins mi-a spus că era încă mahmur. Artiștii sunt niște observatori excelenți. M-am așezat deasupra lui cu brațele încrucișate. Asta m-a făcut să simt că domin, mai ales pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ce mi-a spus Tim. De unde o cunoști pe Baby? am întrebat curioasă. S-a holbat la mine. —Cine? —Madame Fifi. —A, ea? A venit la mine și fiind foarte beată mi-a spus că sunt singura persoană din galerie îndeajuns de înaltă încât să-i apreciez cum se cuvine cerceii sau ceva de genul ăsta. Am fugit cât am putut de repede. M-a măsurat din priviri. Nu m-a impresionat. Nu-mi plac fetele care arată ca niște umerașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Lee făcuse parte din comitet. Știam că nu îi place Tosca, a spus Claire. Ura șobolanii. Și după ce mi-a făcut mie... Nu ți-a făcut nimic, s-a răstit Paul. Când ai să recunoști că nu te-au considerat îndeajuns de bună pentru slujba aia? Și las-o așa, nu mai da vina pe alți oameni. —Ticălosule! —Scuzați-mă, am spus încercând să calmez spiritele, dar nu înțeleg. în sâmbăta aia tu credeai că vei primi finanțarea și exact în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
living. —Walter, a spus ea. E mort. Clifford Hammond nu a exclamat: „Walter, mort? Cum? De ce?“, ci pur și simplu a rămas acolo, fără să se miște, cu ochii fixați pe mine ca și cum ar fi crezut că, dacă se holbează îndeajuns de mult, mă poate face să dispar prin evaporare. —Și de ce a venit domnișoara Jones să te informeze? a întrebat. Cu siguranță că a avut un motiv. Sarcasmul din spusele lui probabil trebuia să mă facă să albesc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nume vechi pentru o nebunie nouă? explodă Edith cu ochii ei negri în flăcări. Benedetto n-a mai spus nimic și nici Beppo, care s-a așezat din nou pe sofaua albastră, gândindu-se la Gian Galezzo Visconti. El fusese îndeajuns de nebun ca să construiască domul din Milano. Fără îndoială, acel minunat bărbat avusese multe necazuri cu muierile, chiar mai multe decât avusese el cu Edith a lui de când se căsătoriseră în tinerețea lor. Dar Benedetto, cât l-a uimit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vocea lui Oleg lângă mine: - Claudia, vei cânta tu aria lui Cupidon. Ești profesoară de muzică. Ca și mine; în plus, știi ariile din Purcell pe dinafară. Era o voce hotărâtă. Am protestat puțin din modestie, spunând că nu repetasem îndeajuns. Zadarnic. Nimeni nu putea trece peste hotărârile lui Oleg. - O să fie bine, nu te teme de nimic, mi-a spus Mikael, sărutându-mă din nou. Cupidon e nimic fără Eros! Vom cânta împreună! Orchestra a aplaudat cu veselie. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
l-am furat din pivnița acelui neguțător, merge ca uns și este foarte năzdrăvan, face când curbe și salturi spectaculoase, când opturi nebune, ca apoi să se răsucească complet de câteva ori. Mă tem însă că nu-l pot stăpâni îndeajuns de bine. Acum zburăm cu capul în jos și este frustrant să îți dai seama, după ani de zile de cercetare, că asta este de fapt poziția în care ar trebui să stai tot timpul ca să poți gândi cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
altfel pe întreaga mea poezie,/ Inclusiv pe aceasta, care e cea mai mare prostie.../ Un, doi, trei, am terminat ce aveam de spusss.../ Îmi pun palma-n cur și mă duc fraților, m-am dusss...! Ca și cum nu am fi fost îndeajuns de uluiți, pe măsură ce tocmai rostea ultimele cuvinte, Giordano se răsuci fulgerător, năpustindu-se cu o viteză incredibilă exact în direcția opusă. Trecu peste masă, apoi peste John Euripide, călcându-l pe cap, după care se aruncă prin geam, prăbușindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să se foiască neliniștită pe scaun. Deși nu s-a pronunțat nici un cuvânt, toți înțeleg că o doare stomacul și că trebuie să meargă la toaletă. Zâmbind și arătând cu acest zâmbet că nu o respectă pe această bătrână jalnică îndeajuns pentru a rămâne serios, dar că demnitatea lui nu-i permite să pufnească în râs, lacheul îi arată toaleta cu mâna lui în mănușă albă. Mama se ridică, sprijinindu-se greoi de masă. Acum toți se uită la ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]