9,974 matches
-
urmă cu un minut, cu o zi, cu un an, în măsura în care mă regăsesc cumva în acea idee pe care o reiau și pe care o simt ca fiind a mea și, în același timp, ca fiind mine. ٭ Despre arbitrarul legilor. Îndrăznim uneori să considerăm drept infracțiune ceva ce știm că fiecare dintre noi facem, mizând pe faptul că nu vom fi printre cei prinși, sperând astfel ca soarta să nu ne fie nefavorabilă. De fapt, legile reprezintă (cel puțin în societatea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ajunse sus, pe vârful muntelui, aproape de cer.Privi În vale și văzu pădurile, ogoarele verzi și satele mărunte. Acolo erau toți cei dragi ai lui.Pe ei trebuia să-i păzească și să le dea de veghe dacă turcii ar Îndrăzni să se abată pe acolo. Era toamna târziu și Încet, Încet se anunța venirea iernii.Zilele se scurtară , nopțile erau reci și pline de taine.Ploile se transformară În lapoviță, iar vântul șuiera pe la urechile voinicului.Frigul Îl cuprindea tot
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe acel drum au luat-o la fugă după ploaie, s-o aducă Înapoi. Dar cine se poate pune cu puterea lui Dumnezeu cel Preabun și Milostiv? De atunci de rușinea ce au pățito, zmeii și balaurii n-au mai Îndrăznit să se arate prin lume, că doar nu vroiau să ajungă și de râsul oamenilor. LEGENDA ALBINEI Trăia odată, demult, Într-un sat Îndepărtat, dintr-o țară și mai Îndepărtată, o fată frumoasă și foarte harnică.Mama ei era bătrână
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
zi nu mai putu și-i spuse lui Lupu că, dacă nu se liniștește, nu-l mai ține la stană, că doar numai pagube i-a adus.Atunci Lupu, răspunse obraznic celui care Îl ocrotise ca un părinte să nu Îndrăznească să-l alunge că mulți ciobani au pierit prin munți și În multe feluri, iar el se pricepea să-i facaă pierduți. -Nu vorbi cu păcat, Lupule! zise Sâmpetru. -Eu nu mă tem de nimeni, nici de tine, nici de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
arbori, pe sub streașinile caselor, dar Sânt-Ilie șiacolo Îi găsește și-i trăsnește ca să-i omoare. Sânt-Ilie luptă cu ei cu tunete, trăsnete, leagă și dezleagă ploile, trimite grindină pe pământ, doar-doar i-o Învăța minte pe draci ca să nu mai Îndrăznească să se apropie de sufletele oamenilor și să-i Îndemne la rele. LEGENDA GHIOCELULUI A fost odată ca nicodată un băiețel. Și pe băiețelul acela Îl chema Ghiocel. Și era așa de năzdrăvan și de neastâmpărat, Încât mereu dădea de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o deschidă. Și era ușa aceea mare, din lemn frumos mirositor, și avea mâner greu din fier. Cine știe ce o fi fost dincolo de ea. Nici eu nu știu că dacă știam vă spuneam și vouă. Ghiocel, fire curioasă și neastâmpărată, nu Îndrăzni să Încalce cuvântul Mamei Zmeioaice, cpci toți o ascultau și o respectau, chiar și Zmeul Însuși, cât era el de mare și de păros. Totuși, gândul la ușa aceea nu-i dădea pace. Și Într-o seară, când mersera la
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu craniile copiilor pe care i-au mâncat zmeii. Alta credea că era o bibliotecă secretă cu cărți În care erau trecute cele mai amarnice blesteme. A treia credea că acolo se ascundeau zmeii de frica lui Făt-Frumos. Și cine Îndrăznea să deschidă ușa, pe loc se transforma În broască râioasă, iar broasca era zvârlită În fântâna fară fund din curtea castelului. Când Zmeii și cu cele zece fiice ale lor au plecat la plimbare prin pădurea Întunecată, Ghiocel a mințit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
inocență. Când am strâns-o în brațe, am știut că e numai a mea. I-am spus: Ia-mă de gât! Nu pot. Pune-mi mâinile tu! I-am luat brațele și i le-am pus în jurul gâtului meu. Nu îndrăznea să facă un gest mai mult, dar era caldă și fragedă. Clody mi-a adus seninătatea, bucuria. Am iubit-o cu o dăruire totală și ea la fel. Cine ți-a pus numele ăsta? Bunica se numea Clotilde. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
rămână surpriză și să intrăm în jocul lui. Ne-o anunța el înainte de a veni la București! Am sunat din nou la Ateneu, dorind să rezerv bilete pentru toată familia. Mi s-a comunicat că nu mai sunt bilete. Am îndrăznit să spun casieriței că sunt tatăl "maestrului" și atunci ea mi-a făcut legătura la directorul Filarmonicii, precizând că acesta are rezervele "de protocol" reținute. Când i-am zis cine sunt și ce vreau, amabilul director m-a liniștit: "Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
departe, își bate joc de viața femeii. Mă sufoc în aerul ăsta scârbos de port. Vreau s-o pornesc în larg, să vâslesc. Chiar de-ar fi să se stârnească furtuna. Vai de cei care se dau bătuți! Cei care îndrăznesc să râdă de mine se pot considera niște învinși. Nu sunt buni de nimic. Necazuri de femeie. De data asta mă doare. Chiar rău. Este absurd ca un străin, care n-a suferit nici pe departe cât sufăr eu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
alfabetic și cronologic. Sunt excelent redactate, cu o desăvârșită concizie, dar pe deplin edificatoare, cu o intuiție exactă a sensurilor esențiale specifice operei și personalității scriitorului respectiv, relevând și contribuția traducătorilor și comentatorilor români. în această vastă și impresionantă bibliografie, îndrăznesc, în limita spațiului, să menționez câteva aspecte semnificative. De pildă, în perioada interbelică, opera lui Cehov a fost tradusă și comentată în 293 de poziții bibliografice. într-un articol intitulat Premergătorii romanticilor, publicat în Rampa nouă ilustrată, din 4 martie
Literatura universală în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7183_a_8508]
-
ceru-n foc a-mboboci. El Tatălui i-a spus: "De ce mă lepezi?" : Iar Mumei sale: " O, nu mă boci!..." 2 Magdalena se zbătea pierdută, Ucenicul drag părea-mpietrit, Iar la Muma unde sta tăcută, Nimeni a privi n-au îndrăznit. EPILOG 1 Eu am văzut cum fețe se diformă, Cum de sub gene spaima cată mut, Cum aspre pagini scrise-n cuneiformă Lipește chinul pe-un obraz bătut. Cum plete negre, castanii sau blonde Trec în argint, și într-o clipă
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Virginia îi pregătise pe copii de întoarcerea la Brașov. Îî trimisese la Constanța cu Ionică să le cumpere haine și ce le mai trebuia pentru școală și la internat. Mircică ar fi vrut tot costum de comandă de la București. Nu îndrăznea să deschidă gura. Tanți se lăsase încîntată de promisiunile chelnerului și dacă ea nu zicea nimic, el ce să facă? Amîndoi se simțeau mai la largul lor cu Ionică decît cu tot mai posomorîtul lor tată care venea acasă doar
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
ține de cultura orientală. Prin educația lor au învățat să pună accent pe limba literară, pe frumusețea poeziei clasice, pe filozofie, iar acum spun în engleză sau franceză, cu aceeași grijă pentru exprimarea artistică, adevăruri pe care n-ar fi îndrăznit niciodată să le rostească. Recent au apărut și în limba română două romane de Fadia Faqir, scriitoare brito-iordaniană musulmană (născută în 1956 la Amman, cu studii universitare și doctorale în Marea Britanie, unde trăiește în prezent cu familia ei la Newcastle
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
ale oprimării și vicierii sentimentului religios. Evidente, din nefericire, și azi. Nu avem știință să fi existat vreun șef de stat democratic, vreun politician de vârf, vreun înalt prelat din lumea creștină sau vreun intelectual de vază care să fi îndrăznit să-i trimită lui Stalin o scrisoare în acești termeni. Dimpotrivă, intelectualii din Occident (cei din Franța făceau o figură aparte), ca să ne referim numai la ei, îi trimiteau lui Stalin mesaje de lingușire și admirație necondiționată, penibil de obtuze
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
deasupra visceralității orașului mi se pare o cale necesară spre teatru, spre orice vis, spre alte ritmuri, vibrații și energii. Sala Studio a Teatrului de Comedie, intrată în circuit doar de cîțiva ani, este un spațiu care respiră altfel. Aș îndrăzni să spun, ca orice spațiu în care intimitatea devine protagonist. Teatrul de cameră impune o regie bazată, aproape exclusiv, pe arta actorului. Apropierea spectatorului de jocul actorilor, crudă, într-un fel pentru artiști, și extrem de solicitantă, impune și alte reguli
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
regie, din iscusința light-designului și la jocul autentic, fin și riguros al celor trei tineri - Lucian Iftime, Ioana Anastasia Anton și Tudor Aaron Istodor -, Bella și cavalerul fără nume mi se pare un spectacol de care avem nevoie. Mare, aș îndrăzni să spun. Și calitativ, și cantitativ. Acești tineri, proaspăt absolvenți se îndepărtează de facil și teribilisme, de demonstrații comerciale, ușurele, cu care să rupă gura tîrgului. Spectacolul lor este foarte serios și profund, cu un umor și un simț al
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
punct culminant, mîna stîngă a lui Netanyahu s-a așezat, la rîndul ei, peste cele trei mîini puternic împreunate. Ziceai că asiști la o întîlnire a unor vechi prieteni care nu se mai văzuseră de un car de ani. Aș îndrăzni să spun că a fost mai mult decît o îmbrățișare. Numai lacrimile au lipsit pentru a transforma totul într-un circ". Cred că rîndurile de mai sus ar putea intra cu brio într-o antologie de umor. Ceea ce m-a
Cuvinte și limbaje by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8741_a_10066]
-
și terminat în 1985, ar fi fost senzațional ca Adio, Europa! să fi circulat în samizdat, fie și în fascicule, dacă nu integral. O critică atât de virulentă a regimului comunist și a marxismului ar fi avut un ecou extraordinar. Îndrăznesc să cred că o astfel de carte, cu un atât de impresionant sarcasm al suferinței și al protestului, ar fi adus mai repede căderea lui Ceaușescu. Nu a fost doar literatură de sertar, ci veritabilă dinamită de sertar - din păcate
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
adevăr priceput.". Numai în acest domeniu, împachetat perifrastic, al detenției în lotul Noica-Pillat ar avea semnatarul o anumită competență. În rest, el își declară un amatorism multilateral. Spiritul și litera "nu e o adevărată carte de critică", autorul ei "nu îndrăznește" să-și revendice titlul de critic și "nu are firea unui cărturar". Spiritul său "e departe de a fi unul științific". Față cu morga scientistă și academizantă a atâtor savanți autodeclarați ai criticii, istoriei și teoriei literare (pe axa Mihail
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
cineva sătul de retorica restaurației comuniste? Îi trântești textul cu fascismul și l-ai lichidat! Te calcă pe nervi succesul unor intelectuali? Te scoate din minți priza pe care-o au la public? Simplu: respectivii apelează la recuzita fascistă! Au îndrăznit câțiva cercetători să scrie un raport necruțător la adresa comunismului din România? Nici o problemă: sunt fasciști, ba și elitiști pe deasupra! Tocmai de aceea, poate c-a sosit momentul să le reamintim că se află în eroare. Nu numai c-au greșit
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
Vlăstarul" și, cum "chimist n-are să ajungă, poate ajunge scriitor". Mai târziu, bătrânul profesor și-a deschis o farmacie pe Calea Victoriei și Alexandru Paleologu își amintește cum îl privea serile, prin vitrina luminată, trebăluind printre borcane și eprubete, fără a îndrăzni însă ca, măcar o dată, să intre și să îl îmbrățișeze. Regretul (prea) târziu al acestei timidități excesive se transformă într-o confesiune sfâșietoare: "Era tot mai bătrân acum și părul îi era din ce în ce mai puțin roșu; eu eram prea tânăr și
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
Csejka, Edward Kanterian și Ewa Ruth Wemme), am regăsit memorabil formulat de Mircea Cărtărescu "oful" multor scriitori români provocat de dificultatea de a ține piept "acasă" vîrtejului turbulent, isteriei unei ambianțe în special "bucureștene" care distruge orice "efort creator". Aș îndrăzni să completez ideea: nici în apus nu mai pot fi aflate oricînd și oriunde acele oaze de liniște prielnice reflexivității și creației. Dar există aici, pentru gînditori, artiști și filozofi, o mulțime de "paradisuri solitare", de felul Academiei de lîngă
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
trebuiau să-l împingă pe cel anchetat să ofere el însuși un "element" de la care punerea în acuzație să poată fi întocmită. Eul a înțeles perfect respectiva tactică și, de vreme ce trebuie să spună tot, dă răspunsuri generale până la sfidare: el îndrăznește să pronunțe chiar verbul mortal "recunosc", urmat de "știu", atât de necesare torționarilor pentru a baza rechizitoriul pe formula: "X și-a recunoscut crima"... Dar ce știe și ce recunoaște împricinatul? Da, recunosc, știu că oamenii au, în general, două
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
puțin de un an). Și chiar dacă unii amici sau cunoscuți, ageamii sau cititori instruiți, și-au dat cu părerea cum că între firavele coperți albastre ar fi ceva substanță poetică, iertat să îmi fie, îi ignor și mă adresez dvs. îndrăznesc să vă rog a-mi răsfoi cartea și dacă veți găsi ceva poezii demne și de atenția altora, m-aș simți onorat să le găsesc publicate în revistă". Stimate poet, vă mulțumesc pentru carte, pe care o consider importantă, dar
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]