1,795 matches
-
întorceam de la școală și toată casa mirosea a budincă. Nici nu știi tu, Mirciulică, ce budincă! O budincă specială, abia scoasă din cuptor, cu orez, cu vanilie și stafide și nucșoară. Îți dai seama ce minunăție? Deasupra turnam rom fierbinte îndulcit cu zahăr candel și-i dădeam foc. Uite, dacă ai să fii cuminte o să facem budinca asta. Pentru azi, bineînțeles, ce credeai? Avem totul în casă, trebuie să ne suflecăm doar mânecile și să ne așezăm pe treabă. Ei, de unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cazul. Individa e ștearsă, genul care după 25 de ani încetează să prezinte interes. ― Ca să vezi! Mi-a fost descrisă cu totul altfel. O femeie elegantă, mondenă, amatoare de divertismente. Matei începu să râdă. Se trânti pe pat. ― Recunosc ― desigur îndulcit ― stilul Valericăi. N-o luați în seamă, domnule maior. Are reprezentări ciudate despre oameni. Îi vede cu picioarele în sus și capul în jos, fără degete sau cu un singur ochi. Fatal! E trist un pat rece. Aș pastișa: Culcatul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șovăi. Cînd vorbi într-un tîrziu, Hedrock avu senzația că nu rostește cuvintele pe care avusese inițial de gînd să le spună. ― Dar ce doriți de la mine? ― Păi, în primul rînd, cine sînteți? Expresia de hotărîre de pe fața necunoscutului se îndulci puțin: ― Mă numesc Daniel Neelan. Sînt fratele geamăn al lui Gilbert Neelan. Ne-am născut la Lakeside... Asta vroiați să știți? Hedrock zîmbi cît mai prietenos putu: ― Și alte cîteva lucruri ce decurg din aceasta. Dungile de pe fața dumneavoastră arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE PĂRUSE UN LUCRU REZONABIL ȘI ÎNCĂ MAI PĂREA SĂ FIE ASTFEL \ CA REACȚIA LA O RELATARE ATÎT DE FRANCĂ SĂ FIE DEOSEBIT DE SEMNIFICATIVĂ. AVEA SĂ MANIFESTE FIE AFECȚIUNE FAȚĂ DE FRATELE LUI GIL NEELAN \ ÎN CARE CAZ AVEA SĂ-ȘI ÎNDULCEASCĂ ÎMPIETRIREA \ FIE O CONȘTIENTĂ LIPSĂ DE PRIETENIE. ȘI DACĂ N-AR FI FOST VORBA DE NICI O RECUNOAȘTERE, ȘI ASTA AVEA SĂ CAPETE UN SENS. Așteptă, dar de data asta nu prea mult. Glasul din teleecran răsună: ― Foarte probabil te întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
am început să plâng ca un copil. Ajunsesem la capătul puterilor. Întreaga mea energie se epuizase în concentrarea nervoasă de la proces. Eram slab, domesticit de suferință, dar nu mă vedea nimeni. La închisoare, am încercat în toate felurile să-mi îndulcesc cât de cât viața. Mă străduiam din răsputeri să nu iau în tragic ceea ce mi se întîmplase. Patru ani mi se păreau un abces. Încercam, mai ales, să uit că dintre toate cuștile prin care trecusem aceea era cea mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi înmormîntat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp filantropică și durabilă. Ce-și poate dori mai mult un artist?" Înșira toate motivele care ar fi putut să mă convingă. Aveam, totodată, posibilitatea să mă odihnesc, să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
În ziua următoare, Moașa mă opri pe coridor. ― Domnule sculptor, îmi zise ea acru, te-aș ruga să nu-i mai tulburi pe bătrâni arătîndu-le femei goale. Sper că mă înțelegi. La vârsta lor... Și iartă-mă că îndrăznesc, își îndulci ea forțat glasul, dar nu e bine pentru un om de ținuta dumitale să aibă o legătură sub nasul bătrânilor. Nu pronunțase numele Laurei și, chipurile, îmi ceruse numai să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
știe asta, în afară de morți. Rieux, dumneata știi la fel de bine ca și mine ce este. Rieux se gândea. Prin fereastra biroului privea umărul falezei pietroase care se sfârșea în depărtare deasupra golfului. Cerul, deși albastru, avea o sclipire mohorâtă care se îndulcea pe măsură ce după-amiaza înainta. \ Da, Castel, spune el, e greu de crezut. Dar se pare totuși că ar fi ciuma. Castel se ridică și se îndreaptă spre ușă. Știi ce ni se va răspunde, a spus bătrânul medic: A dispărut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mesageri ca Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu îi propuneau Monicăi din partea editurii drepturile de autor pentru cărțile tipărite în România „chiar și în valută”. Sunt trimiși Tertulian și Crohmălniceanu, toți, dar absolut toți insistau să-i primească „numai pentru a îndulci revoltele și tonul împotrivirii”. Sosesc apoi Miron Radu Paraschivescu care-și lăsa spre păstrare jurnalul său, apoi Marin Preda care ar fi vrut să rămână la Paris, dar și-a dat seama că nu era cazul și iarăși Zaharia Stancu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
stat ascuns până acum?” Vădit contrariat cer maiorului cu insistență să-și ceară scuze pentru insulta ce mi-a adresat, și-i prezint imediat actele doveditoare invalidității mele. În fața acestei probe, maiorul își prezintă scuzele de rigoare și ca să mai îndulcească atmosfera, mă invită politicos să trec pe la casierie de unde mai aveam de încasat unele drepturi bănești restante. Astăzi, după atâția ani, toate acestea sunt amintiri subiective pentru mine, dar nu ar fi fost mai bine să nu se fi întâmplat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cât putea de bine tortura și exilul din closetul stației de autobuz. Situația agentului Mancuso i-o amintea lui Ignatius pe cea a lui Boetius, care fusese întemnițat de împărat, înainte de a fi ucis. Ca să-și îmbuneze mama și să îndulcească atmosfera de acasă, îi dăduse Consolația filozofiei, o traducere englezească a cărții lui Boetius, scrisă pe când acesta era ținut pe nedrept în închisoare. Îi spusese să i-o dea lui Mancuso, ca să o poată studia în timp ce stătea închis în WC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Porfiri. El o privea cu un aer de așteptare, însă ea nu mai spuse nimic. Porfiri acceptă o ceașcă de ceai de pe tava pe care Katia i-o întinse. Își puse un cristal de zahăr între dinți pentru a-l îndulci. Puse ceașca pe măsuța joasă de mahon care era în fața sofalei. ă Katia mi-a spus că Boria și Goriancikov - Stepan Sergheievici, adică - s-au certat cu puțin înainte ca Stepan Sergheievici să dispară. ă Da. Așa este. Toată lumea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
am putut, dar nu sunt decât un simplu gardian, N-aveai ce face, spuse olarul cu un glas care se frânse rostind ultimul cuvânt. Observând schimbarea de ton, lui Marçal Gacho i se făcu milă de socru și încercă să îndulcească sumbrul pronostic, Oricum, n-a închis complet ușa, a spus doar că studiază problema, până una alta trebuie să ne păstrăm speranța, Marçal, am nevoie de certitudini, și imediate, nu pot aștepta un mâine care s-ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am început să plâng ca un copil. Ajunsesem la capătul puterilor. Întreaga mea energie se epuizase în concentrarea nervoasă de la proces. Eram slab, domesticit de suferință, dar nu mă vedea nimeni. La închisoare, am încercat în toate felurile să-mi îndulcesc cât de cât viața. Mă străduiam din răsputeri să nu iau în tragic ceea ce mi se întâmplase. Patru ani mi se păreau un abces. Încercam, mai ales, să uit că dintre toate cuștile prin care trecusem aceea era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi înmormântat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp filantropică și durabilă. Ce-și poate dori mai mult un artist?” Înșira toate motivele care ar fi putut să mă convingă. Aveam, totodată, posibilitatea să mă odihnesc, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ziua următoare, Moașa mă opri pe coridor. — Domnule sculptor, îmi zise ea acru, te-aș ruga să nu-i mai tulburi pe bătrâni arătându-le femei goale. Sper că mă înțelegi. La vârsta lor... Și iartă-mă că îndrăznesc, își îndulci ea forțat glasul, dar nu e bine pentru un om de ținuta dumitale să aibă o legătură sub nasul bătrânilor. Nu pronunțase numele Laurei și, chipurile, îmi ceruse numai să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se tăia unul și lua hapuri. Râdeau hoții, că vorbea aiurea. Am crezut că ești tare când faci asta, dar de fapt ești nimic. Fericirea, după A. E. Nu, bucurie și fericire nu există aici. Deci căutăm să ne mai îndulcim și noi viața... Bucuria - când mai vine familia, când mai vine un prieten, când mai primim câte-o scrisoare. O dată pe an, sau la trei ani, cine știe? Mai faci o cumpărătură, să mănânci ceva mai mult. Când mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cînd soacră-mea se ocupă de toate pregătirile, nu mă mai pot gîndi la altceva. Mă uit la ușă și-mi cobor tonul. — Sinceră să fiu, mă sperie Îngrozitor perspectiva. Anna ni se alătură și rîdem toate trei ca să mai Îndulcim efectul cuvintelor mele. Serios vorbind, continui eu, nu am nici cea mai vagă urmă de Îndoială că fac alegerea potrivită, că Dan este, hotărît, soțul perfect pentru mine, dar mă sperie de moarte faptul că... pînă aici a fost: gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spune nimic din ce nu i-am spune și ei, În față. Această ultimă afirmație nu e chiar adevărată, dar sună bine și, ce e și mai important, sună a purul adevăr și oferă o ocazie perfectă de a mai Îndulci impresia. — Calmează-te, calmează-te. Din partea mea, cu cît sîntem mai mulți, cu atît mai bine. Există cinci dormitoare, așa că, dacă aducem pătuțuri pliante, copiii pot dormi Împreună. — Sau cu noi În cameră, sugerează Trish. Mă rog, vedem noi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toată lumea vrea să ajute. Mă invită la ei, mă scot În oraș la cină, se uită la mine intens, cu ochi de cățeluș trist, și-mi spun că Îmi sînt alături dacă simt nevoia să vorbesc. — Bine, răspund eu scurt, Îndulcindu-mi Însă tonul cînd realizez că la telefon nu e oricine, ci Fran, minunata Fran, pe care probabil că ar fi trebuit s-o sun eu. Ai aflat, nu-i așa? — Am auzit eu ceva, spune Fran cu timiditate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
erau atît de puternice Încît ceva tot ar fi explodat, ceva tot ar fi intervenit Între noi și m-ar fi alungat. În ultimele cîteva zile, mi-am pus Întrebări legate de posibilitatea ca atitudinea mea să nu se fi Îndulcit atît de mult dacă n-aș fi aflat ceea ce știu acum. Oare aș mai fi venit aici dacă n-aș fi știut că Linda e o victimă, dacă nu mi-ar fi părut rău pentru ea și n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și s-o aduc Înapoi pe cea de odinioară, pe femeia pe care credeam c-o urăsc. Pe Linda de care abia acum Înțeleg că mi-a fost dor. Așa că, vorbesc despre Tom, o metodă infailibilă ca s-o mai Îndulcesc. Îi povestesc tot ce pot despre el. Știu că Îl vede În weekenduri, dar nu e de față și la orele de joacă creativă, atunci cînd e cu alți copii și nici nu aude lucrurile haioase pe care le spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
el, spun aproape În șoaptă și realizez că asta e cheia spre inima ei: nu preaiubitul ei nepot, ci preaiubitul ei fiu. Se destinde vizibil și, la o oră și jumătate de cînd am pășit În restaurant, chipul i se Îndulcește În sfîrșit, oglindind-o pe adevărata Linda. Linda cea de odinioară. — Serios? Întreabă ea și Îi citesc speranța În priviri. Dau din cap. Îmi lipsește foarte, foarte mult. Și Tom Îi duce dorul și am vrea amîndoi să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a chemat în gineceu. Era foarte cald și m-aștepta întinsă pe un divan asemănător celor pe care romanii le foloseau în sufragerie. Avea pe ea doar o tunică de in subțire și nimic altceva. Mânca mure înmuiate în vin îndulcit cu miere cu o linguriță de aur cu mâner lung. Am luat loc pe un taburet lângă ea, stând cu spatele la slujnicele care se îndeletniceau cu o țesătură. S-a uitat la mine printre gene, somnoroasă, și mi-a cerut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l cuprindea pe dinăuntru a reușit să-i aprindă obrajii scobiți și galbeni precum ceara. Am stăruit: - Am vorbit și cu un medic evreu din Brescia. El susține că, dacă se pun mici doze de sare de plumb în vinul îndulcit cu miere pe care ești obișnuit să-l bei, celui care gustă un pahar nu i se-ntâmplă nimic, în timp ce tu bei cam o mică amforă. Același lucru și în cazul alimentelor. Revenindu-și parcă printr-o minune, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]