1,346 matches
-
intenționaseră să-i facă o surpriză plăcută lui Higurashitei, dar acum ascultau ca trăsniți ce le spunea bătrânul. Gaston, care auzise totul, a ieșit din ascunzătoare. Îi venea să plângă. Ceilalți nu îl puteau privi în ochi. — Napoleon-san, câine-san! strigă îndurerat Gaston. Bietul Napoleon. — Să nu ne pierdem speranțele, Gas. De obicei țin câinii cel puțin trei zile. Poate îl mai putem salva. — Unde? Unde? Când i-a spus Higurashitei unde se țin câinii, Gaston a și sărit: — Mă duc acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fluier din nuia de soc. Piticul dobitoc i se plimba pe mână. Și'n scăpărări de putregai Pan descoperi mirat că prietenul avea pe spate-o cruce. Bătrânul zeu încremeni fără de grai în noaptea cu căderi de stele, și tresări îndurerat, păianjenul s-a-ncreștinat. A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc. Era acoperit cu promoroacă și-amurgul cobora din sunetul de toacă. Neisprăvit rămase fluierul de soc. CĂTRE CITITORI Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Apoi, că trebuie să răzbun și să ispășesc, cumva, moartea ei. Și uite că acum sunt în stare chiar să discut despre moartea Juliei... Degeaba râdem de Nero. ― Nu văd legătura. ― Când a murit Popeea, Nero a ieșit în drum îndurerat și, rătăcind, a întîlnit un tânăr al cărui obraz semăna în mod straniu cu al soției sale defuncte. L-a adus la palat, a pus să fie castrat și s-a însurat cu el. Oamenii care pot înlocui atât de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un lung epitaf pentru moartea unui nevinovat? M-am gândit multă vreme, și am hotărât să nu scriu nimic din toate asta. Voi căuta să relatez pur și simplu faptele, la rece, cum se spune: adevărul să fie singura și îndurerata mea jeluire, încât să nu rămână neștiute nelegiuirile unui despot și ale dezmățatelor femei stricate care-i trăiesc în preajmă. Așadar, la scurt timp după moartea lui Rotari, Gundeperga a început din nou să uneltească împotriva tronului și în favoarea papei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
soției despre fiii nenăscuți, ci despre el. — Dar eu vreau să te văd acum, protestă el. Mâine nu mai există, mâine e un cuvânt pe care nu-l cunosc, pe care nu l-am Învățat. — Nu pot, puiuț, murmura Dario Îndurerat. E un moment critic. I-am explicat totul. Aproape totul. E distrusă. Mi-e milă de ea, știu că nu e frumos, dar ăsta-i adevărul - mi-e milă. Pot cel puțin să o Însoțesc la sora ei, la Genova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-mi urcă spre cer. Ploaia s-a oprit dar eu continui să simt apă curgându-mi pe față. Hm... se pare că sunt lacrimi. Nu le opresc; le las să curgă, să-mi limpezească cât de cât trupul și sufletul îndurerat. Deodată, simt o căldură catifelată pe mână. E căprioara. Stai puțin, mi se pare mie sau... draga de ea! Plânge pentru mine. Plânge alături de mine parcă voind să-și ceară scuze. Privirea ei îmi aduce aminte de mama. „Nu” spunea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uită în ochii mei, parcă încercând să creadă ceea ce-i spusesem, dar, apoi, se schimbă. O ură de neînțeles apăru în privirea sa și am vrut să mă retrag, însă țipă la mine: De parcă ai înțelege! Părea foarte nervos și îndurerat. Și-a lăsat privirea în jos și parcă îi auzeam suspinele din ce în ce mai tare. Tremurându-mi mâna, o ridic și îl mângâi pe cap, avea un păr umed, de la ninsoare, însă foarte moale. Se miră și mă privi în ochi, îi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe care noi o trăim. Foarte fericiți, nu ținem pasul cu acele ceasornicului, ora devine clipă, iar acea secundă scrie ,,veșnicia” vieții noastre. Retrăind fericirea, suntem uneori neputincioși să înțelegem dacă momentul a fost vis ori aievea, iluzie sau fapt? Îndurerați, trăind o dramă, pierderea unei persoane dragi, simțim că timpul a uitat să mai curgă. În fața unui dezastru, ziua nu se mai termină. Și acel ,,prezent” reînvie adesea, când îl chemăm ori fără dorință, vine în mintea noastră ca un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pietricelele aveau să vorbească în numele nostru, iar Bilha a și sărutat-o pe a ei înaine de a o pune pe altar, deasupra celorlalte. Doar Zilpa și cu mine ne pregătiserăm special pentru acest moment. Cu săptămâini înainte, mătușa mea îndurerată mă dusese la valea unde murise Ruti și îmi arătase acolo un loc plin cu pietre perfect ovale. Ea alesese una micuță, albă, de mărimea unei unghii. Eu luasem una roșie, cu striații negre, mare cât pumnul meu. Ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-i ridice mormântul și să răscumpere irosirea vieții ei, cineva pentru care ar fi meritat să trăiască. De aceea, înainte de a pleca din Canaan, Re-nefer s-a adunat și l-a trimis pe Nehesi să mă caute în orașul îndurerat. Servitorul ei s-a supus fără o vorbă, dar cu frică. O știa pe regină mai bine ca oricine - mai bine decât femeile care o serveau, mai bine decât soțul ei cu siguranță. Nehesi venise cu Re-nefer la Salem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca varul, sprijinindu-se de tocul ușii de la bucătărie, gura i s-a deschis, credeam că va zâmbi, dar fața-i era de parcă ar fi vrut să țipe sau să urle sau de parcă ar fi fost foarte furioasă sau foarte îndurerată, rânjea, ochii i se îngustaseră, am auzit-o răsuflând din greu, și atunci, plimbându-și încet privirea prin încăpere, a observat ușa deschisă de la cămară, s-a desprins de tocul ușii de la bucătărie și, dându-și la o parte părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu s-a produs În noaptea aceea, iar Annabelle s-a Întors acasă. Se simțea cu mult mai bătrână. Aveau să treacă aproape douăzeci și cinci de ani până să-l revadă pe Michel. Pe la ora trei, sună telefonul; infirmiera părea sincer Îndurerată. Se făcuse, efectiv, tot ce se putea face; dar În fond, practic, nu se putea face nimic, inima era prea bătrână - și cu asta basta. Măcar nu suferise, era adevărat. Dar, era la fel de adevărat, totul se isprăvise. Michel se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la mine. Ci la Connor. Cu cine naiba era Connor ? — Era doar o prietenă, spune Connor bățos. — Ești sigur ? spune Nick. Mie mi s-a părut că era mai mult decît o prietenă. — Încetează, Nick, spune Connor, cu același aer Îndurerat. E mult prea devreme să mă gîndesc la... altă relație. Nu-i așa, Emma ? — Ăă... da. Înghit În sec de cîteva ori. Absolut. Categoric. O, Doamne. Oricum. Nu contează. N-o să stau acum să-mi fac griji În legătură cu Connor. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dictafon În buzunar. Iar eu, pur și simplu... i-am deschis larg ușile. Iau o gură mare de schnapps și mă cutremur. N-am să mai am niciodată Încredere În nici un bărbat. Niciodată. — Dar părea atît de drăguț ! zice Lissy Îndurerată. Pur și simplu, nu-mi vine să cred că a putut fi În stare de atîta cinism. — Lissy... ridic privirea. Adevărul e că oamenii ca el nu ajung acolo sus În vîrf fără să fie de-a dreptul nemiloși, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sufocă. Gândurile lui Hugo au fugit, o fracțiune de secundă, la Alice, despre care își închipuia că nu miroase niciodată a altceva decât a săpun. Pe cine îți vine să omori? Pe Fergus? Laura l-a privit cu niște ochi îndurerați, mânjiți cu mascara. Nu, a gâfâit ea. Pe Django. Hugo s-a cutremurat. Voia să-și omoare propriul copil? În ciuda șocului, a simțit un val de simpatie. Era clar că vorbele Laurei veneau din disperare. Femeia era, așa cum ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
țintuit-o la o distanță de-un metru. —Ăă, Laura. Ascultă, chestia asta sună un pic cam serios. Nu ai cu cine să vorbești? N-ai nici o prietenă? Laura și-a ridicat înspre el chipul brăzdat de lacrimi, cu ochi îndurerați. N-am nici o prietenă în Bath. Sigur, în afară de Amanda. Dar și ea a dispărut și m-a părăsit, a spus femeia ștergându-și nasul cu dosul palmei. Și eu sunt în aceeași situație, s-a gândit Hugo. Dintr-odată, zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întins meniul în tăcere și s-a repezit pe scări în sus, ca să-și liniștească fiul. La revedere, i-a spus Alice fluturând o mână în timp ce el se pregătea să-i închidă portiera. Mulțumesc pentru cină. Hugo a privit-o îndurerat. Cina! După tot ce făcuse ea în seara aia, una dintre cele mai groaznice seri din viața lui, oare Alice nu merita mai mult decât o cutie de bere caldă și niște paste vechi amestecate cu mâncare de copii? — Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lor pe piatră. Mai mulți bătrâni sărmani, bărbați și femei, cu mâna întinsă, stau înșirați pe aleea care urcă la Biserica, pentru o cât de mică pomană. Ceea ce faceți pentru noi, Dumnezeu să vă întoarcă înzecit...!” zic ei triști și îndurerați, mulțumiți și urându-ți sănătate, chiar dacă nu le dai nimic. ”- Ei sunt aproapele tău... iubește-l ca pe tine însuți!” scrie în sfânta carte, murmură Iorgu. - Doamne, Doamne... Câtă suferință este pe lumea asta! își zise el, Lui îi face
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
misiunea adevărată. Pocăiește-te omulte, pocăiește-te...!” Până la urmă sfârșea prin a înțelege că în spatele acestei încâlceli... trebuie să se afle o regulă pe care a încălcat-o și pe care este pe cale de a o regăsi pas cu pas, îndurerat, biciuit de suferință și de încercări. - Mă supun, ascult, mă resemnez, murmură Iorgu împăcat cu gândul ăsta... mă târăsc din cădere în cădere și mă ridic ca un animal sfârșit dar ascultător. În fiecare i nouă încercare îmi aduce un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Vasilica așezată într-un pat multifuncțional, se uita în jur nedumerită. Era altfel decât în spital. Avea o privire tristă, pierdută, întrebătoare parcă: ”Oare, Gogu mă va lăsa aici?!”. Neclintită, privirea îi era ațintită asupra bărbatului ei... O privire tristă, îndurerată și stăruitoare, parcă l-ar fi întrebat: ”Mă lași aici?!”. El a înțeles-o... A fost nevoit să-și întoarcă privirea, și pentru o clipă inima i se înecă, pusă pe plâns... ... Deodată, moara de tocat gânduri s-a oprit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe lume n-a fost nimic, cu mult mai greu e să vă fac să fiți mulțumiți!” Astfel de vorbe pare să fi rostit Dumnezeu, adresându-se oamenilor, care întruna se jeluiau. - De ce ne-ai făcut asta... Adame?!... repetă, Iorgu îndurerat. Suntem materie îndurerată, carne care urlă măcinată de gânduri... până și tăcerile noastre sunt văicăreli înnăbușite. Omul, convins că e în stare să-l ajungă din urmă pe Dumnezeu, și să-l depășească, se agață de ideea de ”evolutie”, crezând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a fost nimic, cu mult mai greu e să vă fac să fiți mulțumiți!” Astfel de vorbe pare să fi rostit Dumnezeu, adresându-se oamenilor, care întruna se jeluiau. - De ce ne-ai făcut asta... Adame?!... repetă, Iorgu îndurerat. Suntem materie îndurerată, carne care urlă măcinată de gânduri... până și tăcerile noastre sunt văicăreli înnăbușite. Omul, convins că e în stare să-l ajungă din urmă pe Dumnezeu, și să-l depășească, se agață de ideea de ”evolutie”, crezând că înaintarea îl
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aici putea să-și descarce sufletul prin lacrimi, acasă nu voia să-l necăjească pe tatăl ei, să o vadă tristă. De multe ori se întâlnea și cu mama lui George la cimitir și, amândouă își descărcau sufletele îndoliate și îndurerate, la mormântul lui. Petre arăta din ce în ce mai rău. Slăbise mult iar băutura și țigările erau singurele lui satisfacții pentru că, de când plecase Frusina de la el nu avea cine să-l îngrijească și să se ocupe de gospodărie. Mama
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Se cuvine ca această carte să fie dedicată Îndureratei familii Vasile Dascălu din comuna prahoveană PoianaCâmpina, familie admirabilă, În sânul căreia se coborâse Îngerul Diana-Maria, prezent pe prima copertă a cărții acesteia și pe pagina 10. Autorul Cuvânt-Înainte Se știe că, Îndată ce intrăm În contact cu o carte, avem
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Așa, ai auzit? Am. Și ai Înțeles? Da. Acest da, de pe urmă, parcă venea de pe o altă lume. Păscălin a gândit, În clipa aia, că, stăpânul absolut al lor, al tuturor, a Înnebunit. S-a ridicat din genunchi, trist și Îndurerat, și a părăsit Încăperea-cancelarie a latifundiarului. S-a dus la rubedenii. S-au sfătuit, cu calm, și au ajuns la concluzia să-l Îngroape, pe acel mort, În una din localitățile Învecinate. Așa au și precedat. Au găsit Înțelegerea necesară
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]