3,818 matches
-
Cărtărescu). Acest preot-trubadur al unei religii proprii, închnindu-se mai mult jurnalului său, decât oricărui text sacru - cum singur recunoaște - știe bine să spună ce simțim, ce gândim și nu știm spune. Vocea lui fermecător degradată, ca de fumător împătimit, e înfășurată pe vântul înserării, plutind printre noi, între șoaptă și poveste de bunic primăvăratec, are farmec unic și e mai frumoasă decât însăși vocea lui de când era tănăr și frumos, și iubit, și înșelat... S-a căutat pe sine permanent și
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
mâinile noastre. Eu mă uit la ale tale... Astre spulberate printre petale...... II. DOUĂZECI ȘI UNU DE PAȘI, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Douăzeci și unu de pași Îmi amintesc și acum răcoarea serii ce mă înfășura precum o mantie. Mergeam spre casă, prin parc, ocolind toate gândurile ce îmi dădeau târcoale. Voiam să mă descarc de tot și de toate. Atunci te-am văzut. O umbră elegantă ce se apropia încet, dar sigur către mine. Cu
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
aștept. Totul devenea din ce în ce mai strâmt. Orice fir de iarbă, copac sau gând îți cădea la picioare sau se strecura direct în pământ. Auzeam tocul pantofilor cum se înfigea ... Citește mai mult Douăzeci și unu de pașiîmi amintesc și acum răcoarea seriice mă înfășura precum o mantie.Mergeam spre casă, prin parc, ocolindtoate gândurile ce îmi dădeau târcoale. Voiam să mă descarcde tot și de toate. Atuncite-am văzut.O umbră elegantă ce se apropia încet, dar sigur către mine.Cu mișcări line în adâncimea
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
legăna încetișor și mângâia obrajii de lut, murmurând ca pe un descântec Săru’mâna, săru’mâna, știam eu că nu m-ai uitat! Când o zărise pe mamă-sa, se ridicase întinzând spre ea mâinile în care ținea un pachețel înfășurat în staniol multicolor... -Piatra-lunii-dulci! Asta mi-a dat Buni! Așa mi-a zis că se chemă acolo unde stă ea acum! Vezi că n-a uitat de mine?! Ia și tu! Mama desfăcu pachețelul întins de copil și găsi un
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
scuturile la picior scandară numele lui Tiberius de trei ori ridicând palmele întinse spre înainte. ,, Ave Tiberius imperator!” apoi ,,Salus Pilate!” Pilat ridică mâna dreaptă în semn de salut. Cealaltă îndoită din cot susținea toga de gală cu care se înfășurase de dimineață și cu care apăru și la întrunire. Privi către toți cei adunați iar apoi făcu un semn cu mâna demnitarilor să se așeze. Trupa rămase în picioare în spatele lor. Pilat vorbi fără nici o introducere. -V-am adunat aici, demnitari
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
o milă marină de țărm. Speram să cădem pe zonă cu piatră și scoică pe fundul mării unde să fie și guvide. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva mai gros, înfășurat pe o bucată de șlap sau papuc din plastic, cu un plumb la capăt și două - trei cârlige legate, în care puneam râme negre din baltă, sau bucăți mici de pipotă de pasăre, care trebuiau să fie obligatoriu roșie, altfel
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
sucite. În două săptămâni, dacă ești liniștit și nu te agiți prea tare, se poate să scapi de gips. - Cum, mă bagi în gips? - Dapăi cum ai vrea? Să stai cu ea liberă și să se vindece? - Așa credeam. Mă înfășori cu ceva, mai mă freci cu vreo alifie și-mi trece. - Nu merge. Oi fi tu vânos, dar nu uita câți ani ai pe umerii tăi ăștia voinici. - Neculai, dapăi, fratele meu, tu știi ce ai de făcut că ești
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
ai scăpat, ai o fată frumușică foc. Stai să mă uit dacă seamănă cu tine. Istrate tăie cu foarfeca ombilicul micuței vietăți apărută într-o lume nouă pentru ea, printr-un țipăt strident și prelungit. Îi legă cordonul ombilical și înfășură noua vietate într-un prosop luat din dulapul din scândură nelăcuită. - Vezi, femeie, că nu ai murit? Ce atâta teamă? Nu se moare dintr-o naștere decât în cazuri speciale, când copilul nu se iese normal și nu este cineva
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
Marea Țestoasă* s-a mișcat prin dimensiuni palimpseste, Lumea nu este nici ce pare a fi, nici ceea ce nu pare, și ceea ce pare a fi, și ceea ce nu pare a fi, toate la un loc, Valul de ceață subțire o înfășoară prin striații suprapuse iar Moartea, fluidul albastru, albastru că marea, albastru că cerul dispărut în gură monștrilor. El, călătorul albatros, schimbător că cerul, înghițit de paradoxuri, își îndreaptă corabia în derivă dintr-un țărm necunoscut în altul umplându-și vidul
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
strune de vioară Să torc spre tine-n taină tandre șoapte De Sus să curgă dintr-o călimară Praful iubirii peste noi în noapte... Și lacrimi - bobi de rouă de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine Să mă-nfășor în mantii de culori Să uit de mine, tu să uiți de tine... Visare Miresmele de fân cosit Și dulce susur de izvor Mi-aduc în suflet plin de dor În chip de înger, om iubit. E-atâta liniște în
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
teatral pe ringul de dans, în aplauzele invitaților care deja începuseră să sosească. -Bună seara amore mio! Și tu îmi pari a fi în fantastică formă. Sunt mândră de tine Marco și te iubesc la nebunie! Îi șoptește languroasă Desire înfășurându-i brațele lungi, frumos bronzate în jurul gâtului, lipindu-și corpul atletic cu picioare lungi frumoase, abia acoperite de rochia scurtă de seară, neagră, din mătase fină, care se mula minunat în jurul său, cu bretele subțiri, iar dedesupt se ghicea vag
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
aud cum tremură și Palmyra Și se prabușește în Siria Ultima arcadă a unor continente Nici în Petra nu mai e loc de adăpost Colcăie peste tot cu scorpioni camuflați Cine mai știe că Nostradamus era Medicul holerei În timp ce soția înfășurată în alb Îi zicea adio Iar noi ne certăm în miezul zilei Pe nimicuri Găsind pricină și în nori. Referință Bibliografică: Vifor de octombrie / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi
VIFOR DE OCTOMBRIE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368726_a_370055]
-
din sublimul monolog al artei plastice bisericești devine pentru actorii fideli ai răului un fapt greu de articulat cu concretețe. De fapt, nici nu are cum să se întâmple așa ceva, fiindcă închinăciunea grotescă la trupul simbolic al lui Baphomet, creatura înfășurată din cap și până în picioare în mantia repulsivă a urâciunii de a fi, le ocupă acestora întregul mod de a ființa pe șubreda treaptă de inferioritate în care sălășluiesc. Zeitatea hingherilor morții conține în atomul ei aspiritual postmodern un antinomism
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
mai des și să nu uitați că aveți datoria de a-l păstra mereu viu în memoria voastră! Și pentru că astăzi este ziua lui, vă las în compania nemuritoarelor sale versuri: “Nu credeam să-nvăț a muri vrodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea morții Ne'ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit că Nessus. Ori că Hercul
DIN NOU DESPRE EMINESCU de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363752_a_365081]
-
Uneori, sâmbăta seara, împreună cu părinții, mergeam în vizită la nașii lor de cununie, și ai mei de botez, pe strada Cireșoaia, la numărul 2. Ascunsă privirilor indiscrete de perdeaua grea și parfumată de flori aduse de prin Orient, care-i înfășurau gardul înalt, căsuța cochetă a bijutierului mi se părea un adevărat palat. După ce înghițeam rapid zaharicalele expuse artistic pe masa din chioșcul aidoma celui din curtea casei din Armenia a bunicilor săi - asasinați de turci -, ca să scape de întrebările mele
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
nu o dată am cochetat cu ideea de a studia geologia. Nașul era mult mai în vârstă decât soția sa, o româncă frumoasă foc și senzuală, dintr-o familie extrem de bogată, dar cam fandosită și sclifosită, preocupată exclusiv de propria persoană, înfășurată în mătăsuri, blănuri și bijuterii. O luase de copilă, când nici nu împlinise 16 ani. Ar fi putut să-i fie bunic. Când nu vorbea mult despre ... nimic, femeia se înfășura într-o tăcere agresivă, ca o bombă cu efect
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
cam fandosită și sclifosită, preocupată exclusiv de propria persoană, înfășurată în mătăsuri, blănuri și bijuterii. O luase de copilă, când nici nu împlinise 16 ani. Ar fi putut să-i fie bunic. Când nu vorbea mult despre ... nimic, femeia se înfășura într-o tăcere agresivă, ca o bombă cu efect întârziat. Nu îl înșela fiindcă nu ieșea din casă, probabil din lene, trufie, ori din spaima de a nu se confrunta cu mizeria care începea dincolo de strada pietruită, ce-i drept
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
blîndă și frumoasă, eu, taciturn și greu - Pe-același drum, iubito, ce ne-a trecut prin gînd, Momindu-ne cu clipe de voluptăți mereu @VALS 8 Martie 2011 Franța Apa pe trupu-ți se scurge ușor Te strîng în brațe, te înfășor Ești nestemata din sufletul meu Cînd te iubesc, te iubesc ca un zeu! Dă-mi-te toată, ești pură, dulce În pat de stele cin' să te culce ? Nu vreau decît să te am, iar, mereu Doar eu știu drumul
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
așeză pe jilțul anume pregătit pentru el în loja centrală. Alături, pe o măsuță joasă sclavii așezaseră tăvi cu fructe, nectar, suc de citrice și vin, în vase de argint. Procuratorul se îmbrăcase în ținuta militară de gală peste care înfășurase o togă fină din lână albă tivită cu purpură brodată în fir auriu iar în picioare purta o pereche de calige, cizme militare, de culoare albă, lucrate cu mare finețe. Dincolo de faldurile togii sale se zărea platoșa de gală, din
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
Acasa > Stihuri > Semne > FEMEIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1302 din 25 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Tu miroși a floare rară și-a miresme de poiană, Înfășoară-mă în priviri și-n frunze de chiparos, Aș dărâma orice obstacol, de-ai fi zidită ca o Ană Iar pe Manole, criminalul, l-aș arunca cu capu-n jos. Te-aș scoate dintre ziduri vechi ca pe o marmură
FEMEIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349506_a_350835]
-
neîndurători! Dar jertfele noastre îi vor îmblânzi, poate. Fie, am încredere în tine ca întotdeauna...fă cercetările care crezi că sunt de cuviință, magistre. Spunând acestea Tiberius arătă către cei prezenți spre vila Iovis. Natus, servitorul preferat al împăratului îi înfășură acestuia toga albă tivită cu pupură aurită. Alura gârbovă a lui Tiberiu contrasta puternic în fruntea înalților și masivilor membrii ai gărzii germane. Micul convoi porni în direcția vilei. În următoarele zile Thrassylus se grăbi să plece spre Alexandria unde
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
de Tiberius, pe înălțimile insulei sale. Împăratul îi primi cu politețe pe toți cei care doriseră să-l vadă, cu o anumită răceală însă, pe o terasă pietruită situată mai jos de vila Jovis, stând așezat pe jilțul său aurit, înfășurat în togă și având pe cap laurii de aur imperiali, dar le ură bun venit tuturor și fără a le porunci ceva, îi ,,rugă” să descurce ițele problemelor care îl frământau și care în opinia sa erau foarte importante pentru
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
seama că mi-ai prescris veri consecutive pe cruce ai scris n.1511 râzi că am sute de ani “hei, puștoaico, mai stai mult pe-aici?” a vorbit timpul!” (liberă circulație) „prinsă în filmul tău de aventuri anaconda mi se înfășoară în plete obligându-mă să spun ce nu știu” (ultimele știri) “am găsit luna pe autostrada Dorohoi- Roman stătea întinsă pe banda de refugiu cornul drept sângera” Pentru final, îndemnul propriu, de trecere liberă la viață dar și de aflarea
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
intrigantă viziune artistică. Aș spune, totuși, că meditațiile mele despre arta lui Romeo Niram m-au condus la descoperiri neașteptate, ajungând la o înțelegere holografică a operei sale. Și asta pentru că există la Niram o ordine desfășurată și o ordine înfășurată pe pânzele sale, care merită cercetate cum se cuvine. Romeo Niram se află printre artiștii de astăzi care au croit un drum original, plin de riscuri, aducând probleme „grele” în spațiul artelor plastice. Întâia dintre acestea (istorică) ar fi reîntoarcerea
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
la „Colegiul Întâi”. Atunci se vota după avere, nu tot mârlanu’ era la cot cu boierul de viță. Sultana i-a făcut lui Vasile 8 copii, Aneta, cea mai mare, căreia „îi fila o lampă” umbla și vara și iarna înfășurată în niște perne și se spăla numai cu gaz și niciodată cu apă. Apoi venea Gheorghe, care fiind mai „slabuț la glagorie” a făcut numai școala primară. După el venea Culică care era deștept și a făcut o școala de
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]