KorAP: Find »[drukola/base=înfige & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...228 >

5,677 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Ajan la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma pe măsură ce darurile se Înmulțeau. Primarul și-a luat Încă o dată la revedere și a părăsit balconul Într-un mod original, trecând pur și simplu peste balustradă, spre nemulțumirea lui Edu care Își Înfipse colții În pantalonii de cașa pe care domnul Aștilean Îi purta doar la ocazii speciale Împreună cu un sacou Steilmann și o cravată de mătase naturală. Un polițist zelos aflat În apropiere l-a plesnit pe Edu exact peste bot, limitând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
repede peste cronicile muzicale, de teatru și film, netezi În treacăt ultima pagină și rămase În aceeași poziție, adică În contre-pied, gata să explodeze În jeansul ei prespălat și supraelastic, din fericire, fardată strident, cu un cap de păpușă Îmbătrânită Înfiptă Într-un gât normal. Picioare foarte lungi, talie scurtă, țâțe mari, fund ca al Agnethei de la Abba, iată cum avea să rămână În memoria lui. Plăti pentru cele trei ziare, Adevărul, România liberă și Evenimentul zilei și ieși În stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Plevnei. Acum ori niciodată, vorba imnului nostru, ce imn bun și frumos avem, zise Macavei. Steagul, fă ceva cu steagul, Îi șoptea Eleonora, gata să-și dea parcă sufletul, lasă imnul, l-om cânta mai târziu, știu toate cuvintele... Steagul, Înfige steagul, Îl Îndemna Eleonora, până În Marea Marmara, până În Baszforró... Atunci, Macavei Înfipse lancea tricolorului În inima de omidă a redutei. Eleonora se zvârcoli o vreme, apoi doar zvâcni de câteva ori din tot trupul, apoi se liniști... Începu să cânte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
avem, zise Macavei. Steagul, fă ceva cu steagul, Îi șoptea Eleonora, gata să-și dea parcă sufletul, lasă imnul, l-om cânta mai târziu, știu toate cuvintele... Steagul, Înfige steagul, Îl Îndemna Eleonora, până În Marea Marmara, până În Baszforró... Atunci, Macavei Înfipse lancea tricolorului În inima de omidă a redutei. Eleonora se zvârcoli o vreme, apoi doar zvâcni de câteva ori din tot trupul, apoi se liniști... Începu să cânte Încetișor: Trei culori cunosc pe lume... În colțul ochilor avea lacrimi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
penicilină, tot la șase ore. Știa ce vorbește pentru că fusese internat odată la infecțioase, șase zile. Pe lângă tratament, s-a ales și cu o pijama nouă și moale de finet. Ce știa se și Întâmplă, pentru că o unghie i se Înfipse Într-un mușchi al cefei ca un ac de seringă. Apoi ea Își deschise ochii pe jumătate doar, ca să se asigure că prada astfel anesteziată Îi era la Îndemână, și Îl trase deasupra ei cum ar fi tras un cearceaf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu lipsește la nici o tăiere de porc. Când a căzut Tovarășul, mai mult din funcție, căci altfel era tot sus, În elicopterul lui, șvabul a aruncat un cuțit, Întocmai ca ăla din „Cei șapte magnifici”, de la șold. Cuțitul s-a Înfipt Într-un prun. Și n-o să mă credeți dar din prun a Început să picure țuică cum curge cauciucul din copacii plantați În acest scop. Apoi șvabul și-a terminat lucrul și s-a dus acasă ca să se pregătească de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu o funie groasă cât o parâmă de vapor, se mișca grohăind Încoace și-ncolo În jurul pironului bine Înfipt În pământul Înghețat. Mâncase tot porumbul ce i se adusese cu o seară Înainte și acum nu-i mai rămânea altceva de făcut decât să-și pună ordine În gânduri Înainte de ora h. Spera să aibă parte de un măcelar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

picioarele mele. La 3.30 după-masa, în a doua zi a vieții mele de-a doua, un motan mare și roșcat intră în bucătărie. Își strecură anevoie trupul greoi prin geamul deschis, se plimbă pe mese și dulapuri și se înfipse hotărât în mijlocul podelei. Apoi nu făcu decât să șadă acolo, uitându-se la mine cu ochi mari, rotunzi și cinici. M-am uitat și eu la el, surprins. Credeam că va fugi dacă mă apropii prea tare, dar nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
obelisc miniatural, cu banda lui minusculă derulându-se de pe-o rolă pe alta cu un zumzet grav, înregistrarea auzindu-se ca o pălăvrăgeală indistinctă. Bucla conceptuală non-divergentă. Luxofagul înotase în curgerea ei și fusese luat de ape. Mi-am înfipt călcâiele bocancilor în dalele netede de gresie și am făcut un salt înainte pe podea, alunecând pe spate până ce-am ajuns în afara cercului de lumină și a perimetrului trasat de dictafoane. M-am ridicat în capul oaselor, strângându-mi cotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
doctor Trey Fidorous, în carne și oase, era la fel de buruienos și de dezordonat ca un teren lăsat în paragină. Părul lui grizonant și des crescuse mai lung decât cel al lui Einstein, într-un fel de chică bezmetică. Un pix înfipt între dinți, două pitite în spatele urechilor și mai multe încâlcite și înnodate și ițindu-se din coama lui rebelă îi făceau capul să semene cu un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

ar fi știut. Ajunse acasé și se așezé la masé sé Învețe. Feri țigaia cu réméșițe de ceapé préjité și vraful de farfurii murdare de borș din care ieșeau, ca niște ségeți, cozile de linguri. Erau că ségețile care stéteau Înfipte În Sf. Sebastian, dar Șasa nu știa asta. Nici nu mîncé și se puse pe Învéțat. Dar mai Întîi hotérî sé se dezbrace. Se dezbrécé și se duse dupé casé sé facé ceva. CÎnd se Întoarse gési În prag sacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
uzi și pétați. Au Început sé Înfloreascé copacii. Deasupra casei erau cîțiva vișini și un mér. Aveau flori albe și roz, iar de departe péreau cé sînt niște flori mari crescute peste noapte. De parcé un uriaș le-ar fi Înfipt cu degetele lui mari În iarbé și a plecat. Dar nu se putea crede prea mult În uriaș. Acesta era doar un gînd frumos. Pentru cé atunci cînd te apropiai de florile acelea mari care au crescut În iarbé, Iti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
dupé ușé cu mîinile la cap. CÎnd se fécu liniște, Șasa era deja În cabinetul de biologie, În care erau tot felul de borcane, În care pluteau broaște téiate, șoareci și șopîrle. Vézu și fluturi, si o mulțime de gîndaci, Înfipți cu acul În cap. Șasa nu mai fusese pîné atunci În cabinetul de biologie și nu avea de unde sé vadé așa ceva. Acolo mai erau și alți octombrei, care umblau prin clasé și arétau cu degetul, si rîdeau. Șasa s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
vizuiné, le pui altă. Și-i ții cîteva zile Închiși În vizuiné, ca sé nu fugé. Pe urmé, iepurii nu mai fug din vizuiné, pentru cé véd cé În vizuiné este cald și bine. Nicolai Arsenievici ieși din groapé și Înfipse hîrlețul În pémînt. Și-apoi, orice animal crește mai bine În naturé. Cu atît mai mult iepurii, care sînt alergétori și le place mișcarea. Iepurilor le place sé se miște. Ei ar putea sé se miste toaté ziua, țup-țup, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Ura să se arate vulnerabil. Nu avea încă 65 ("64 nu-s chiar 65!"); eu nu aveam încă 35, dar între noi, bătute pe muchie, erau trei decenii. "Ești ca o iederă. Și neajutorată, și puternică. Zidul în care-ți înfigi tu gheruțele e vremelnic. Vremelnic mai e, Doamne, Dumnezeule!" Tano a apărut din fundul curții, leoarcă de rouă și ține, cît e de mare, să-mi sară-n poală. Îl împing, dar insistă să-și lipească botul ud de gleznele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pantofii escarpați ai mamei. Tălpile îmi luaseră foc din cauza lor. Nesăbuită, necugetată, nesocotită cum eram, voiam să mă sărute încă și încă. A dispărut foarte de dimineață. Gustul sîngelui, reizbucnit pe buza de jos, cînd, aflînd că plecase, mi-am înfipt caninul în ea. Hoțește. Plecase hoțește. "Întoarce-te să termini ce-ai început, Iordan", mă rugam. Nu s-a întors. Iasomia și-a pierdut parfumul. Florile s-au umflat a putred și s-au scuturat. Urîte mai sînt tufele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
bați joc de un accident de suflet. Mi se părea că văd prin Rusalin, dar prin Rusalin nu se vedea sau eu nu puteam vedea nimic. Asta-mi reproșez. Cînd am plecat din Dorobanț (La București! La București!), soarele era înfipt fix în mijlocul cerului. Rusalin se apăsa în gard, în felul țăranilor. Spatele îi era încă vînăt de la șfichiul grindinei. Ce vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul înfipt în gard ca-n vîrful săbiei din "mormîntul haiducului". N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Cînd am plecat din Dorobanț (La București! La București!), soarele era înfipt fix în mijlocul cerului. Rusalin se apăsa în gard, în felul țăranilor. Spatele îi era încă vînăt de la șfichiul grindinei. Ce vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul înfipt în gard ca-n vîrful săbiei din "mormîntul haiducului". N-am întors capul, dar știu că m-a urmărit cu stomacul strîns într-un spasm. L-am lăsat cu mînie pe nimfeta care-i trecuse prin zodie, rîzînd de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pasă de compasiunea față de ridurile mele. Și nu mă mai picta atîta. Asta am venit să-ți cer. Nu ți-a trecut prin cap că mă tratezi ca pe-o hartă de luptă? Pielea mea e-o hartă în care înfigi tu bolduri cu stegulețe ca să-ți marchezi victoriile la expoziții internaționale. Pe ecorșeul meu deplasezi soldați de plumb, cavalerie și artilerie, panzere și grenade lacrimogene. Nu te-ai plictisit? E metafora ta. Încă sper să fiu înțeles. Anele mele există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mea nici un avantaj-serviciu. A ratat ocazia. "Cadoul" era un satyr bufon de onix (l-am refuzat) sau Leandru însuși. Nu s-a consolat cu paharul de Pastis. Am reușit să mi-l fac ostil pe veci. Tare i-aș fi înfipt Ioanei Holda, în burta aia de balenă, una dintre săgețile africane. Ca pe-un harpon. Mă bucur că ajung acasă. S-a pornit o vîntoasă urîtă. Risipitoareo! mă întîmpină Tano. Îți risipești timpul. Mai fii harnică și ție însăți, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cîteva ediții... Felul cum își trecea mîna întreagă peste cealaltă, cu două falange lipsă, demonstra efectul măcinării de nervi pe termen lung. Cît despre regină, regina era foarte șanjabilă. Mic și viril ("Io nu-s sexuagenar terminat ca Carp!"), bine înfipt pe picioarele scurte, Mistrie trona în biblioteca-gineceu, cu cadînele în jur. Antoaneta vache-qui-rit avea trei sîni pentru el. I-ar fi mers și supranumele de vacă nebună, dar nu se inventaseră nici boala, nici simptomele. Elviricăi Țarcă i se năzărise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
postul de radio reînființat și le transporta eroic, sub gloanțe. "La Ieș nu s-o tras niși un fuoc? Șî?". Ea aspira la statut de Ecaterina Teodoroiu. "Cu poalele-n brîu la rivuluție, soro", caragializa Magda U.. Elvirica Țarcă își înfipsese în rever portretul regelui Mihai, deși l-ar fi preferat pe Carol II. Mai tîrziu, pe Alteța Sa, Duda de pe colivă. Violeta Gheorghian era tot dedicat monarhistă: o mătușă de-a ei făcuse "menazul" la palatul Elisabeta. Folcloristul Brebenel Chiriac, uitînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

să plângă cu gemete. Următoarele zile au decurs la fel; cum îi puneam întrebarea, fata din lună izbucnea în plâns și-și scufunda capul între palme, încât nu mai puteam nici măcar sa-i zăresc chipul... Enervat până la exasperare, mi-am înfipt colții în peretele de lumină al lunii și am mușcat cu toată forța. Luna s-a desfăcut în două bucăți egale și fata mi-a căzut moartă în brațe. Luna, înconjurată cu un cerc de sânge, își arăta cele două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
urmau cursul lor, nepăsătoare la privirile noastre. Aș fi vrut să-mi pot ucide memoria, ca s-o pot cunoaște în fiecare zi, să retrăiesc zilnic clipa primei mele zile în rezervație, când se îndrepta spre poartă cu privirea mea înfiptă în cocul ei. Aproape de fiecare dată evitam cu măiestrie lăcașul Aspidei, ce ne urmărea cum trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni se întâlneau privirile, ne făcea semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Ține în mână o floarea-soarelui mare, cu tulpina înaltă, din care inspiră adânc cu fiecare respirație, cu zgomot, ca și cum și-ar trage seva vieții direct din ea. Se întrerupe din când în când, pentru a se adresa publicului, apoi își înfige iar capul în corola uriașă a florii, ca și cum și-ar face respirație artificială.) Mă numesc Pulcheria și sunt nemăritată. Mama m-a sfătuit că în comunism nu e bine să te măriți și să ai copii, pentru că nu ai ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]