1,086 matches
-
adevăr a fost aici. Dar la culcare am plecat tot cu inima frântă, cu gustul înfrângerii, asemeni unui ostaș rănit grav într-un război nemilos, care se târăște anevoie cu ultimile puteri. Ei, nici chiar așa, ce naiba, par eu un înfrânt? Copilărie, dulce copilărie! Când amintirile se nasc, și devin obsesie, atunci ele trebuie așternute pe hârtie, dacă se poate, pentru a putea fi împărtășite și altora. Viețile oamenilor au un început minunat, numit copilărie care, mai dulce sau mai amară
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-i a bună cu tot norocul ăsta! Așa ne eliberează ei? Numai grecii puteau să fie așa de tâmpiți! Vedeți voi, În dimineața de după vals premoniția Desdemonei se adeverise deja. Megale Idea se sfârșise. Turcii ocupaseră orașul Afyon. Armata greacă, Înfrântă, se refugia către mare. În retragerea ei, dădea foc la tot ce Întâlnea În cale. Desdemona și Lefty stăteau În lumina zorilor pe versantul muntelui și priveau prăpădul. Fumul negru se ridica pe kilometri Întregi de-a lungul văii. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi aruncă lui Tessie o privire comică și rosti pe muțește: ― Te omor. Dar apoi Milton o Învârti pe Tessie și cei doi rivali se treziră față În față. ― Salut, Mike, spuse Milton cordial. ― Sunt părintele Mike acum, răspunse pețitorul Înfrânt. ― Ai fost promovat, hm? Felicitări. Cred că atunci pot să am Încredere că sora mea e pe mâini bune. Se Îndepărtă, dansând cu Tessie, care se uită Înapoi și Își ceru scuze din priviri. Lui Zoë, care știa cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca niște oameni alergând Într-o frescă. Din profil, cu brațele ca niște cuțite și coapsele umflate, străbăteam iarba care ne biciuia fluierele picioarelor. Când am ajuns la poalele dealului, Jerome părea deja să Încetinească. Flutura din mână, declarându-se Înfrânt. O flutura și-mi striga ceva ce nu auzeam... Tractorul tocmai o cotise pe drum. Așezat În scaunul lui Înalt, șoferul nu mă vedea. Eu mă uitam În urmă, să văd unde era Jerome. Când, În cele din urmă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fără un singur cuvânt de rămas-bun. Un final prost al călătoriei lor Împreună. Când mașina se puse În mișcare, Kitty se uită În oglinda laterală și o văzu pe Desert Rose singură În parcare, Înconjurată de bagaje, cu umerii lăsați, Înfrântă, devenind din ce În ce mai mică, până atinse dimensiunea unui punct. Se simțea oribil că Își abandonase prietena acolo, la mama naibii, vulnerabilă, cu o grămadă de genți, fără hartă și fără bani de taxi. Ar fi putut s-o jefuiască oricând cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acea persoană, zise roșind. Eu i-am fost credincios. — Pentru tine a fost ușor, erai singur În junglă. Fără baruri, fără telefoane mobile, fără petreceri, fără internet. — Da, știu, știu, a fost o greșeală. Ce mai pot face acum? Întrebă Înfrânt. Chiar crezi că sunt atât de multe tentații aici? — Suntem În Manhattan, zâmbi Kitty ironic. Aici toți sunt dispuși și disponibili. Oamenii ies aproape În fiecare seară. — Sunt surprins cât de mult m-a afectat, zise el. Tot timpul cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în cele mai neașteptate locuri (perdele, oglinzi, ferestre, dulapuri, dulăpioare, cărți), nemaipunând la socoteală cohorta celor care și-au dat duhul în temnițele de plastic ale cutiilor de vitamina C, neînfricatul erou blond a trebuit să se recunoască, dacă nu înfrânt (lucru incompatibil cu natura de erou care exclude prin definiție posibilitatea oricărei înfrângeri), atunci măcar depășit numeric. Asta nu înseamnă că bătălia nu a continuat preț de mai mulți ani, timp în care lucrurile s-au mai lămurit cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
grupă mare, a noastră, trăia pe piscurile semețe ale prosperității și dezvoltării maxime, Patria a încetat să mai fie tovarășa Stănescu. Pur și simplu, și nu atât pur, cât mai ales simplu, ideea asta de datorie mi-a fost înlocuită (înfrântă, spulberată) de ceva mult mai puternic, mai puțin palpabil, dar cu adevărat răscolitor. Ca să fiu exact, era vorba de un ditamai simbolul proțăpit la noi în cuier. O stemă. Iar stema asta se afla într-o cârdășie strânsă (atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Cu toată graba, pe Tony Pavone Îl mânca limba. Luă câteva decorații, le studie pe ambele fețe iar pe una din ele reuși să descifreze „Stalingrad”. Incredibil...! Armata a 4-a germană comandată de feldmareșalul Paulus Friedrich (1890-1957) În timp ce erau Înfrântă - pur și simplu zdrobită - ridicolii comandanți sperau să câștige batălia Împărțind decorații...!! Păstră pentru sine constatarea, continuând discuția. „Dece oare Fuhrerul a acționat În mod pripit...? După aprecierea mea, era mai strategic să continue războiul În mod rațional adică, după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vechi, construit între războaie. Râsul mereu fals, dar senzual, al Deliei. Și câinele, și nefericitul 183 Dionisie Rădăuceanu. Și clubul de bridge. Și filmele prin satelit. Dar înainte să plec de aici, victorios (căci nu asta înseamnă numele nostru?) și înfrînt, am ținut să te mai văd o dată, Victor. Am mers la baie și te-am privit din nou, cum am făcut-o întreaga săptămână. Fața ta uscată și brună, ochii tăi atenți și severi. Amurgul etern care-ți înconjoară capul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ESTE CA JARUL FOCULUI! Când Charlie a venit în vizită, s-a îngrozit: nu-l mai recunoștea pe vechiul său prieten. Slăbise cincisprezece kilograme! - Ești cumva bolnav? l-a întrebat el pe Noah. - Judit are un amant, a gemut Noah înfrânt. Vor să-mi facă de petrecanie cât mai repede cu putință. Apoi Noah i-a arătat prietenului său ceainicul în care „dușmanii“ puseseră otravă. - Nu ești în toate mințile, i-a spus Charlie. Hai să bem amândoi din ceainicul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a învățat, frumoasa, a obținut o bursă și uite că e în raiul capitalist, a scăpat de jegul asta de aici. MUNCĂ DE CONVINGERE că albul e alb și negru negru, nu albă/neagră EL: În 1944 eram o armată înfrânta, tata care era undeva pe langă Iași, a încercat să evacueze spitalul. Au venit tancurile sovietice și i-au strivit căruțele cu răniți, pe toți. A fugit prin porumb împreună cu un plutonier și în spate auzea cum țipau ai lui
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
praf, cu gura uscată de obidă, nu numai că nu mai aveam nici o dorință trupească, dar mă simțeam pradă unei încăpățânări amare și durerii fierbinți a celui care a fost refuzat pe nedrept și care nu se poate întoarce acasă înfrânt. Cunoșteam din copilărie acest sentiment dificil. Pe când eram un băiețel în clasa I, în clasa noastră a venit un elev nou care mi-a plăcut foarte mult. Suferind încă de pe atunci de timiditatea în manifestarea propriilor stări sufletești, nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lor colectivă, în chipul lor multiplu hotărăsc ca toată această mare încurcătură, toată această sucită responsabilitate, să i se atribuie lui Paul, zis Éluard. Acesta va privi o vreme năuc dreapta-stânga cu obiectul în palmă, pe urmă cu un pas înfrânt, cu o figură abătută, se va îndrepta taman la patronul locandei, al barului, al locașului aceluia pe nume Petit Grillon, și-l va preda pur și simplu. Faptul acesta va stârni supărarea numitului Breton André care, încă de atunci, se
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pe Crist. Această zi s-a-ntîmplat să fie patroana mănăstirei Putnei, fondată de către eroul națiunei românești, Ștefan cel Mare. Puternic și înfricoșat în răzbel, el era pios și blând în pace; căci câte răzbele atâtea azile ale rugăciunei și ale inimei înfrînte, atâtea mănăstiri. Fraților, am proiectat a serba cu toții ziua acelei sânte care-a conceput în sânul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegațiunea a legiuit mai nobil, tot ce pune pe om alături cu omul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
paginile cărții: fiecare apariție e fascinantă prin concretețea trăsăturilor, fie că i se alocă zece rânduri ori un capitol, de la Țarul Nikolai la cel din urmă tătar de-al lui Murad... Și, cum remarca excelent Bloom, Murad e un Ulise înfrânt. Numai că această înfrângere pare a se înscrie, apoteotic, într-un tablou al „înfrângerilor necesare“, al eșecurilor eroice... Și, ca să revin la promisiunea mea, recitește, te rog, descrierea ciulinului, care deschide romanul... iar acum iată moartea lui Hagi-Murad, care-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
familie. Un tsunami nou de locuri comune care se amestecă până la disperarea lectorului cu locurile comune ale propriei opere: fluturii, călătoriile subterane și celelalte. Găsești, evident, și pasaje amuzante din „lumea ceaușistă“, dar trebuie dusă o muncă arheologică și trebuie înfrântă multă frustrare pentru dreapta lor apreciere. Mircișor Mircișor cel mic și drăguț care tot nu se mai satură să observe pulpele și coapsele protectoare ale mamei, care asistă înfiorat la toate treburile casei executate stângaci de tată, care e martorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
bilele, sârmele... zise el gânditor, visător... Mda, era o situațiune, o dependență în plus pe lângă tranchilizantele și cafelele alternate aiurea... ba mai se iscase și patima de-a cumpăra... veioze... Numai că din basmul de groază respectivă, mărturisesc duios și înfrânt, nu poci să mă hazardez a dezerta... Intru în sevraj și buimăcesc un oraș întreg... Pe urmă, aici e aici, oprindu-mă pe trotuare diferite (le schimbam ca să verific dacă efectul e identic), „restul lumii“, trecătorii, superbele trecătoare (o-ho-ho!), mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
știm sau intuim că suntem apărați, dar vă Îndârjiți să ne decimați și nu pricepeți că nu puteți; nu pricepeți de ce nu puteți și vă Îndârjiți și mai tare. Degeaba. Aici hotărăște numai Unul. Voi nu. De aceea sunteți deja Înfrânți. Pe noi ne apără Cerul și Pământul, vă este cunoscut?: "Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Mai ales acum, după întîlnirea cu Theodor Săteanu, din noaptea asta!... Dorește al naibii de tare să poată continua munca la romanul început! Ar trebui să-i găsească un loc și Mariei, femeia dezlănțuită ca o leoaică atunci cînd s-a simțit înfrîntă de bătălia purtată cu Mihai, pe care s-a răzbunat sufocîndu-l cu picioarele făcute colan în jurul gîtului, pînă l-a simțit pierdut total. "Suntem amîndoi scorpioni, Mihai; femela devorează întotdeauna masculul după", i-a șoptit înainte de-a adormi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ei n-au vină... Te obosești, Dinule... îl temperează Mihai, ducîndu-i la gură o felie de portocală. Mirosul de spital, gestul cu bucata de portocală și faptul că stă lîngă un bolnav neputincios îl fac pe Mihai să se simtă înfrînt, cum era atunci, cu ani în urmă, cînd mergea la tatăl său, paralizat de puțină vreme. Un hop pe care l-a trecut greu, de unul singur și, doar foarte rar, a simțit-o alături de el pe femeia tînără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
număr al cumanilor și românilor, ce (după expresia unui istoric bizantin) năpădeau ca roiul de albine din stupul plin sau ca ghemul de viespi dintr-o scorbură în mijlocul drumului, trupele latine nu putură rezista și după ce fură de două ori înfrînte, au fost silite să se retragă. Biruitoarea oaste romîno-cumană înainta acuma făr-a mai găsi împrotivire. De atunci încoace Bonifaciu se-nchise cu totului tot înlăuntrul zidurilor orașului Thessalonic, lăsîndu-l pe Ioannițiu în voia lui, carele într-adevăr și porni asupra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al doilea, vine înaintea palatului lui Gloster pe jumătate esilat. Întâmplarea cea mare din actul întîi și plecare fiicei sale Regan trebuie să fi lăsat urmele lor în sufletul moșneagului. Trebuie ca Lear să ni [se] prezinte ca o natură înfrîntă. Ruina uriașă mai c-a pierdut puntul său de razim și c-o grozavă siguritate prevede năruirea ei totală. Actorul trebuie să mijlocească astfel aparința lui încît puternica răsturnare pe care-a esperiat-o sufletul lui s-o vedem în fața lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trimestru. Mi-aduc aminte frisonul care mă apuca când începea acest "care pe care". Trecea o zi, treceau două și când totul devenea iminent rezistența mea ajungea la apogeu. Începeam să învăț în ultimele ore ale zilei care preceda teza, înfrînt, zdrobit, înspăimîntat (acum abia) că timpul nu-mi va ajunge, că, într-un fel, e prea târziu. Știam de fiecare dată că voi ajunge aici, că voi regreta că am lăsat totul pe ultima clipă; și totuși nu puteam face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de filologie a Universității București." Aplauze. Avem de asemenea în mijlocul nostru pe..., pe...". Dar pe hârtia cu care vorbitorul se ajuta nu scria în mod evident nimic. Nu era decât numele: Constantin Noica. "Pe..., pe...". Și, în cele din urmă, înfrîntă, dezamăgită și puțin speriată, gazda se predă: "...pe domnul Constantin Noica". Mie îmi plac foarte mult și gărzile de corp. Dintre toate profesiunile umane este limpede că a lor se apropie cel mai mult de vocația câinelui. Cu singura deosebire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]