1,702 matches
-
răsucit în scaun simțindu-mă cât se poate de aiurea - nu numai pentru că alesesem unul dintre cele mai proaste locuri - dar și pentru că jocul de-a psihoterapia nu mă mai amuza. La început fusese distractiv, dar acum devenise serios și înfricoșător. —Ce-ai de spus în legătură cu toate astea, Neil? l-a întrebat Josephine cu voce scăzută. Am răsuflat adânc. Slavă Domnului că Neil avea posibilitatea să se apere. —E o curvă mincinoasă, a răspuns el rar și apăsat. După felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o zi înainte, când am aflat că Neil o bătea pe Emer. Tu ești copilul cel mai mare din familie, i-a spus Josephine lui Neil. Ai încercat să-ți aperi mama? Ochii lui Neil priveau în depărtare. în depărtarea înfricoșătoare a unui loc din trecut. Am încercat, dar eram prea mic ca să fac ceva. Se auzea până sus... înțelegi? Bufniturile. Palmele, pumnii... Neil a tăcut, apoi a deschis gura ca și cum i-ar fi venit să vomite. Și-a pus palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
blândețe. Mă privea cu ochii pe jumătate închiși. Simțeam cum începe să mi se strângă stomacul de emoție. Cu degetele tremurânde, mi-am descheiat următorul nasture. — Continuă, mi-a spus el aruncându-mi un alt zâmbet din ăla sexy și înfricoșător. Pe când Luke mă privea atent, n-am putut să mă abțin să nu-mi deschei, cu mișcări lente, toți nasturii. Paralizată de teamă, mi-am strâns rochia în jurul pântecelui. —Dă-o jos, a spus el. N-am făcut nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în care îmi trăiam viața. De obicei ridicam din umeri la toate replicile de la Cloisters care aveau pasămite legătură cu mine, dar în ziua aia nu am mai găsit puterea nici măcar pentru atât. Prudentă, m-am avertizat cu o premoniție înfricoșătoare. Nu lăsa garda jos. Dacă le permiți, o să te calce în picioare. în seara aia, stând în sala de mese și scriindu-mi povestea vieții, m-am simțit ciudat. M-am simțit acasă, ca și cum locul meu ar fi fost acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-o. Dar nici strategia asta nu funcționa în cele mai multe cazuri. Când rupsesem capul păpușii lui Margaret și încercasem să arunc vina pe Jennifer Nagle, ieșise îngrozitor de urât. Am hotărât să sugerez că oul fusese furat de un bărbat. Un bărbat înfricoșător, îmbrăcat cu o pelerină neagră, care umbla de colo-colo furând ouă de Paște. — Ce faci acolo? s-a auzit vocea mamei. Am sărit de-un cot, iar inima a început să-mi bată nebunește. Haide, Anna e în mașinuță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
până atunci, nu-i așa? a sugerat Josephine. Nu, n-am urât-o. —Ba da. Mă încălzisem și începusem să transpir și să mă foiesc în scaun de jenă și furie. Spumegam pentru că fusesem aruncată, din nou, în lumea aceea înfricoșătoare în care acțiunile mele avuseseră niște rezultate atât de catastrofale. Aproape că aș fi preferat să fie citit chestionarul. Nu voiam să-mi amintesc. Deși amintirile erau mereu acolo, în mine, pe jumătate conștientizate. —Rachel, aveai trei ani, o vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
căscat ochii. Nu era deloc mulțumită. Sigur c-am fost la prelegere! Unde altundeva să fiu? —De ce nu privești mersul la dentist ca pe primul gest de om matur din viața ta, mi-a sugerat ea. Ca pe primul lucru înfricoșător pe care ai reușit să-l faci fără să apelezi la droguri. —Of, pentru numele lui Dumnezeu! am bolborosit eu printre dinți. Chiar dacă Margot, una dintre asistente, a mers cu mine, toți pacienții m-au invidiat. —O să încerci SĂ EVADEZI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mașină. Margot mi-a aruncat o privire disprețuitoare, iar eu m-am făcut mică. Curvă lipsită de simțul umorului! Spre groaza mea, din clipa în care mașina a părăsit grădina clinicii, am început să tremur. Lumea reală era ciudată și înfricoșătoare. Simțeam că stătusem multă vreme departe de ea. Chestia asta m-a deranjat. Nu fusesem internată la Cloisters de nici două săptămâni și deja mă simțeam ca o prizonieră. Am mers în orașul cel mai apropiat, la dentistul O’Dowd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vreun alt bărbat“. Ce mi-ar fi plăcut să n-am nici un fel de sentimente! Pentru că bărbații sunt înnebuniți după femeile care nu simt nimic pentru ei. Iar acum Brigit părea să se transforme exact în genul ăla de femeie înfricoșătoare și autosuficientă. Cum de îndrăznea să-l uite pe Carlos fără să fi cunoscut pe nimeni altcineva? —Du-te la frigider, m-a împins ea cu piciorul. Du-te la frigider și adu-mi ceva rece! — Nu știam că Helenka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
război. Dar o femeie cu mai mulți copii a ieșit afară și mi-a spus posomorâtă: —Ridică-te! M-am ridicat. Frica a spart baricada nebunească pe care mi-o construise nevoia de droguri. Femeia aia era dură, acră și înfricoșătoare și probabil că mai erau și altele ca ea. Auzisem că în zone ca aia existau grupuri de justițiari. Care făceau mai mult decât să picteze la fiecare colț de bloc seringi tremurate cu cruci roșii pe ele. Fuseseră oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era posibil să mă simt mai rău de-atât, iată că exact așa mă simt. Pentru că o aud. Vocea inconfundabilă: profundă, guturală, puternică, plină de cruzime. Vocea care a ricoșat de pereții coșmarurilor mele în ultimele unsprezece luni. Iar vocea înfricoșătoare pare să vină foarte sprintenă pe culoar, către mine. — Claire!... Claire! Aici erai! Dac-aș fi o căprioară, vocea asta ar fi farurile de la o mașină. De fiecare dată când o aud, îngheț pe loc. Oare chiar e posibil? Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ei crize? Ți-a zburat vreun capsator pe lângă ureche? Bea avea destulă experiență cu clienți ridicol de nervoși și supărăcioși, dar tot fusese șocată când auzise unele dintre zvonurile despre Vivian Grant. Îi trimisesem și ei câteva dintre cele mai înfricoșătoare e-mailuri care-mi fuseseră trimise de colegii de la P și P. — N-a fost aruncat nici măcar un amărât de prespapier, i-am raportat. Nu era nevoie să-i povestesc prima întâlnire pe care o avusesem cu Graham și Dawn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
manuscrisul - și cine știa ce modificări avea să facă Vivian. ca să se răzbune pe mine. Trebuia să rămân în joc, de dragul lui Luke, ca să previn orice sabotaje aplicate înainte de publicare. Intercomul meu a prins viață. Mă chemau cele patru cifre înfricoșătoare. Nu din nou. Dezvoltasem un reflex pavlovian la vederea numărului derivației lui Vivian. Stomacul mi s-a strâns, iar inima a început să-mi bată ca bașii de la casetofonul unei decapotabile din South Central. — Claire?! a lătrat ea. — Sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ați făcut? — Păi... vedeți, rămăsesem fără hârtie igienică în baie, așa că... Wilt se opri. Inspectorul își aprinse încă o țigară. Mâinile îi tremurau, iar în ochii lui se distingea o privire distantă, care sugera că tocmai contemplase adâncul unui hău înfricoșător. — Domnule Wilt, spuse el când reuși să-și revină în fire, eu mă consider un om tolerant - în limite rezonabile -, un om răbdător și uman, dar dacă vă așteptați să cred într-adevăr măcar o vorbă din revoltătoarea dumneavoastră istorisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
scoase Barney un strigăt neclar, dar era prea târziu. Speriat de natura încărcăturii sale sau crezând - în mod eronat - că i se spusese să ridice mai zdravăn, macaragiul ridică mai departe. Apoi, cum funia se tensionă, se auzi un pârâit înfricoșător și în clipa următoare capul de ciment al lui Judy, cu peruca Evei pusă ca o bască, arătă ca și cum era pe cale să împlinească profeția inspectorului Flint - că va fi decapitată. însă, după cum au decurs lucrurile, inspectorul n-avea de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să mergem în Cartierul Felinarelor Roșii. A fost groaznic, cu femei care stăteau în vitrine, ademenindu-și clienții. Unele dintre ele tricotau, citeau o carte sau ceva de genul ăsta și puteai să vezi în cameră. A fost un pic înfricoșător, sincer. Așa e, Cartierul Felinarelor Roșii din Amsterdam a devenit o atracție turistică a Olandei, dar mi se pare deprimant să vezi ființe umane tratate ca niște bucăți de carne de tineri beți în ultimul lor weekend de burlăcie. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
care să pornești. Asta ar ajuta, oricum, dar mulți oameni talentați ling plicuri și răspund la telefon. Gata, acum că m-am convins singură că oricine poate să facă orice, îmi orientez din nou atenția asupra ecranului computerului. Nimic mai înfricoșător decât ecranul gol, dar presupun că majoritatea scriitorilor trec prin asta. Dacă ar fi fost ușor, atunci toată lumea ar face-o. Mâine mă duc în L.A. și vreau să fac multe lucruri acolo. De-abia aștept. Un pic de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe care l‑am avut la Succesul în economii am avut o discuție prietenească cu Philip, redactorul‑șef, care mă știa deja de la conferințele de presă. Așa că ideea de a impresiona doi străini pornind de la zero e pur și simplu înfricoșătoare. Fii tu însăți, îmi zice mereu Luke. Dar, zău, ce idee ridicolă! Toată lumea știe că la un interviu tot șpilul nu e să demonstrezi cine ești tu, ci să te prefaci că ești omul dorit de persoana din fața ta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se întâmplă dacă susținătorul ăsta al tău se retrage? — Găsim pe altcineva. — Dar dacă nu puteți? Cade toată treaba asta cu mutatul la New York? Luke se întoarce să se uite la mine și, brusc, are iar expresia aia impenetrabilă și înfricoșătoare care mă făcea să vreau să fug de el la conferințele de presă. — Nu se pune problema. — Vreau să spun că ai deja o afacere de succes la Londra, insist eu. Nu cred că e musai să ai o afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Presupun că vrea să spună că scot ce e mai bun din el. Însă nu sunt sigură. Uneori, simt că el e prea extraordinar ca eu să-l înțeleg. Mintea lui este pentru totdeauna de necuprins. El e un spectacol înfricoșător. Pentru tovarășii săi, opozanți sau inamici, poate fi toxic sau terifiant. Îl iubesc, dar mă tem pentru mine. În fața lui, renunț la a înțelege. Mă predau. Tânjesc ca el să mă vrea, pe mine cea adevărată, nu actrița. Uneori, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
corp într-o mișcare stranie. Încercă să-și blocheze gândurile să țâșnească spre viitor. Lumina după-amiezii târzii tăie în continuare peretele Camerei Bujorului în patrulatere și triunghiuri. Covorul vișiniu mirosea a fum. Anticele picturi cu bujori semănau cu niște chipuri înfricoșătoare care se ițeau din perete. Zgomotul apei curgând într-o țeavă subterană era amestecat cu zgomotul unei tigăi pe care cineva o freca, pentru a o curăța, în bucătăia aflată în celălalt capăt. Ea ascultă mult timp. Sunetul apei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scaunul lui de ratan. Asta m-a înspăimântat. O casă nu rezistă în picioare dacă grinda ei centrală se prăbușește. Însă îmi ascund teama. Trebuie să fac asta. Națiunea și dușmanii mei sunt cu ochii pe mine. Înfrunt o audiență înfricoșătoare. Îi dau telefon lui Yu. Hai să discutăm cum să facem ca mesajul politic din opere să fie incitant pentu clasa muncitoare. Curtăm tineretul - pentru supraviețuirea mea este crucial ca ei să se identifice cu eroina mea. Zeița iubitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
asta foarte rar. Inimaginabil! Însoțitorul lui Napoleon arăta ca un om speriat de moarte. Când întorcea ochii spre Dante Negro, acesta nu reușea să-i prindă privirea. Marchizul privea dincolo de momentul prezentului, undeva, acolo unde continua să se deruleze ceva înfricoșător. ― Ne putea îngropa viscolul. Ne puteau mânca lupii. Puteam muri înghețați pur și simplu. Ah, gerul! Îngrozitor! Minus treizeci de grade Réaumur. Pronunță ultima consoană prelung, ca scuturat de friguri. ― Dar de ce a plecat singur? Asta nu pot să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tot uitat peste umărul lui, așteptând să mă-ntrebe el dacă-mi place. Nici vorbă! De parcă nici n-aș fi existat pe lume; ori de parcă părerea mea n-ar fi contat - cum să nu conteze, când reginele lui erau cu toatele Înfricoșătoare; și când surorile lui, trei, ca-n poveste, ca-n poveste de frumoase erau! Într-o zi, după ce m-am foit pe lângă el, i-am zis să mă lase și pe mine. Să fac cărți. M-a lăsat, fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-a început să se târască pe sub masă, frecându-se de gleznele lui Alison. Apoi a ieșit în partea cealaltă a masei și s-a agățat de piciorul stâng al Sofiei, de parcă aceasta l-ar fi salvat de la un chin înfricoșător. Paolo a avut prezența de spirit să ia câteva bomboane de ciocolată înainte să i se alăture lui frate-su. De-acum David tăcuse. Pe chip îi înghețase o expresie plină de teamă. În sală erau peste trei sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]