934 matches
-
Îmi urase noapte bună aproape cu simpatie (sau cel puțin așa mi se păruse mie la reluare, probabil din nevoia de a găsi un oricât de scheletic punct de sprijin În oceanul de ostilitate care mă Înconjura), În acele ore Înfrigurate, mi se destrăbălaseră În minte o mie și unul de gânduri și Îmi defilaseră pe dinlăuntrul retinei cam tot atâtea imagini aleatorii, frânte, disparate, succedându-se fără nici o noimă, Într-o dezordine aiuritoare. Mama, care Îmi mai spunea și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de pe meleagurile Indului și de construire aici a unui port și a unei flote uriașe, alcătuită din o mie de nave de război cu gabarit superior trierelor. Nedivulgând nimic nimănui - nici măcar lui Hefestion, prietenul și iubitul său -, Alexandru se implica Înfrigurat și stăruitor În cel mai profund dintre toate proiectele sale: corpul de legi menit să confere stabilitate și coerență imperiului ce se Întindea de la Pella până aproape de Gange. Era ținut la curent cu progresele Înregistrate de Aristotel și de discipolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
8 9 M-am uitat Împrejur aproape cu spaimă. Îmi venea să țip de bucurie, dar eram incapabilă să articulez un sunet. Așadar, acesta era codul, cifrul... Codul lui Alexandru... Și dincolo de el... dincolo de el... Bucuria succesului mă paraliza. Tăceam Înfrigurată, evitând să fac cea mai ușoară mișcare, ca nu cumva vraja să se destrame și să mă trezesc din amețeala speranței că reușisem. Dar reușisem oare? Dacă totuși greșeam undeva? Dacă tot ce Îmi suna logic și verosimil - ergo, adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lumina crepusculară - stafia purpuriului. O lună umedă abia răsărită atârna deasupra aburului unei poieni din apropiere. În multe grădini am stat așa, În anii ce au urmat - În Atena, În Antibes, În Atlanta - dar niciodată n-am așteptat atât de Înfrigurat ca În fața acelor lilieci tot mai Întunecați. Și dintr-odată apărea; Îi auzeam bâzâitul discret trecând de la o floare la alta, vedeam haloul care vibra În jurul trunchiului cu formă aerodinamică a unui fluture Colibri, oliv cu roz, suspendat În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după un lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
liberă, să se piardă în dusul ei. — Special am tras perdeaua, mi-a spus D. în acea după-amiază. N-o să-și dea seama. Tu o să te uiți și-o să vezi cum se gătește pentru oraș. Așteptam sub fereastra ei ușor înfrigurat. Mi-era teamă să nu fiu surprins. D. mă pitise după o tufă mare de oțetar, chiar în dreptul ferestrei. Lumina, într-adevăr, s-a aprins. Curva a intrat în odaie. Era într-un capot gălbui. Și l-a scos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cactus, lăsînd să fiarbă ceasuri Întregi amestecul acela ciudat și pestilențial, În timp ce el fixa din nou scîndurile și călăfătuia rosturile, folosind În acest scop lungi fîșii din frumoasa rochie gri pal a Niñei Carmen. Aceasta, care Îl observa cum lucrează Înfrigurat, pradă parcă unei ciudate stări febrile, Îl Întrebă: - Ce se Întîmplă? De ce ai nevoie de vaporul ăsta? - Ca să plecăm, răspunse el fără s-o privească. - Unde? - Pe continent. - Pe continent? repetă ea bîiguind cuvintele, uimită, iar cînd păru să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Fii atent la decartări și nu gâdila cărțile alea o săptămână. Mă agasezi de fiecare dată. Melania Lupu îi întinse obrazul zâmbind. ― Te sărut, fetițo. Ce timp oribil! Se lăsă dezbrăcată de Miga și se repezi lângă sobă. ― M-am înfrigurat toată. Pe bulevard, credeam că mă ia vântul pe sus. Nu, nu Șerbănică, nu du sacoșa. Am acolo un pachețel pentru voi. Exact, ăla în hârtie albă. Miga își izbi palmele fals consternat. ― Iar dragă? Exagerezi... Nevastă-sa îl expedie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu există decât mormântul. De ce mă apasă acum mai mult? De ce mă sufocă?" Simți brusc că a pierdut ceva, fără să-și dea seama ce. Plânsul îi umflă pleoapele și deschise ochii: " Aș vrea să mor." * Melania Lupu își prinse înfrigurată brațele: ― E rece... Trage fereastra. ― Treci lângă Ioniță, spuse încet doamna Miga. Noaptea nu avem căldură. Bătrâna ceru din ochi avizul lui Scarlat. Bărbatul se simțea amorțit de durere. Îi era frică să se miște, să nu scape arma. Avea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aur. Dascălu privea năucit miile de cărți legate în piele galbenă. Numără volumele din raftul de sus, încercă o înmulțire complicată apoi renunță. ― Crezi că tipul le-a citit pe toate? ― Care tip? întrebă inginerul fără să se întoarcă. Pipăia înfrigurat stinghiile de lemn, insistând pe muchii. ― Ăsta cu casa... ― A, Chiusbaian... Mă îndoiesc! Nimeni nu ajunge să citească atâtea cărți. Am văzut odată o statistică. Cei mai deștepți nu sar peste 8-10 mii. ― Dacă ar avea ceva despre fluturi m-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Simțea că nu-i mai pasă, sau nu-i păsase niciodată cu adevărat, cum nu-i mai păsa de ceea ce lăsase acasă. Avea sentimentul că nu se va mai întoarce niciodată acolo, că încheiase un capitol îngrozitor de lung, se gândea înfrigurată că era pentru prima oară după foarte mulți ani când nu știa ce se va întîmpla mâine, săptămâna viitoare. " Parcă sânt la cinema, sau citesc o carte captivantă și am uitat tot, nu-l mai simt pe Șerbănică alături, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mda, un sadic. Alexandru Miga pretinde că unul din ei e nebun... Se apropie de fereastră. Se auzeau camioanele, autobuzele și tramvaiele dimineții, siluete cenușii se strecurau pe lângă ziduri ocolind cu pași inegali bălțile. Deși întuneric, se simțeau zorile, atmosfera înfrigurată a începutului de zi, se vedeau serviete, sacoșe, copii mici cu căciulite albe ținuți în brațe, morfolind adormiți un covrig cald. ― Plouă! Maiorul vorbea cu spatele întors: Du-te la laborator și roagă-i pe căpitanul Dinu să-ți fabrice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că tu ești în locul lor. Ai încerca să faci ceva pe șosea? Nu, bineînțeles că nu. Un accident ar periclita viața ostaticilor și chiar soarta pânzelor. Acolo, în zăvoi? Con-cen-trea-ză-te, fetițo! Ce s-ar putea născoci în zăvoi?" Bătrâna calcula înfrigurată. Pe figura senină nu se citea nimic, ochii alunecau indiferenți tară să se împiedice de vreun obstacol. Scarlat insistă. ― Încearcă să te gândești. ― Degeaba! E inutil acum. Nu-mi trece nimic prin minte. ― Nici mie, rânji încîntat Dascălu. Și dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
faptul că nu te-ai dus azi la serviciu. Femeia dădu din cap încăpățînată. Explică totuși: ― Am o recuperare. ― Perfect. Valerica se sprijini din nou de perete urmărindu-i cu ochi lucioși. ― Mai rămâne să rezolvăm chestia cu cianura, aminti înfrigurat sculptorul. ― Ai răbdare, tinere! Pariez că doamna a și găsit o soluție. ― Îmi acordați multă încredere, surâse Melania Lupu. Într-adevăr, am găsit. Vom colecta puțină salivă de la domnul Panaitescu. Vă asigur că la analiză pe cioburile de sticlă se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șefului Cartelului drogurilor, a cărui sarcină era să dizolve cadavrele rău platnicilor, pentru a le face să dispară definitiv, fără a mai lăsa vreo urmă a crimelor șefilor săi. — Cîte cadavre ai dizolvat ? întreabă un mascat pentru presa care filmează înfrigurată. — Vreo trei sute..., răspunde omul, cuprins brusc de remușcări. Cine mai poate ști cîți au fost cu precizie ? Apoi își cere scuze familiilor celor dispăruți și promite să colaboreze cu poliția. Camera arată apoi niște gropi în care nu se vede
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
terminat dansul, s-a înclinat, m-a condus la loc fără să mă scape o secundă din ochi, parcă mă ținea agățată de privirea lui, parcă eram un copil, parcă a dat să-mi atingă părul, apoi a strâns pumnul înfrigurat, a întors spatele și-a plecat cum am zis. A fost doar începutul. Impresia mea... Nu, nu vreau să știu nimic, nu-l mai cunosc, el nu mai există, n-a existat niciodată, să-ți intre bine-n cap, Iulia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru peșcheș în mâini, așteptau tremurând, învinețite de frig și speriate, pe holul din fața biroului acestuia. Ce-i cu voi, fetelor, aici? Pe cine așteptați? le întrebă primarul mirat și cuprins de remușcare, când le-a văzut pe ambele așteptând înfrigurate, cu lacrimi în ochi și cu mâna pe bocceluța întinsă în semn de recunoștință: Vă rugăm, nu ne trimiteți în Ungaria!... Nu ne trimiteți în Ungaria!... Nu...! ... Cu imaginea încă vie a acestor surori și a altor cazuri asemănătoare, evitând
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
asupra realității, a trenului care se balansa, a bărbaților și femeilor ce mâncau și beau după jaluzelele lăsate, a frânturilor din discuțiile altora. — Da, asta era tot. Sărutări. Doar sărutări. — Hobbs și Zudgliffe? Toate argumentele erau În favoarea ideii: În locul Întoarcerii Înfrigurate din zori Într-o mohorâtă cămăruță cu chirie și la o proprietăreasă străină, care n-ar Înțelege ce spune când i-ar cere o sticlă cu apă caldă sau o ceașcă de ceai și i-ar oferi pentru o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și agrement din același loc. El a urcat la volanul mașinii sale și a plecat la tură; ea, ceva mai târzior, în propria mașină, cu feciorul de cinci ani alături, s-a îndreptat spre Lunca Veche, unde aveau loc pregătirile înfrigurate ale nunții de a doua zi, a surorii sale, mai mici. Soții au purtat câteva discuții, dacă să se ducă fiecare cu mașina proprie, ori, dacă ea, să mai întârzie o zi, și să plece cu mașina soțului, împreună. El
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și fără explicație. * Adeseori ceea ce există în interior este altfel decît exteriorul... dacă nu chiar întotdeauna! Și cum să ajungi la o echilibrare a acestor contraste? Cum să pui un pod între lumi sau să aduci la același nivel cotidianul înfrigurat, decolorat și aspru cu rarefiatul elevat spațiu metafizic al spiritului eliberat de anost înspre miraculos și strălucire multicoloră? Cum să armonizezi realitatea atît de greu de modificat, de îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
toamnă tîrzie O ploaie rece, de toamnă tîrzie, s-a lăsat peste oraș, dînd impresia că n-a avut început și, mai ales, că nu va avea un sfîrșit. Stropi împinși de un vînt domol se strecurau perfid spre pielea înfrigurată, cu perișori zburliți, ca atunci cînd vezi lupul. Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama nimănui. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să scot pantofii mantei de la pingelit Îi recunoștea imediat din maldărul de Încălțăminte erau cei mai mici și aici În fundul curții vizavi de magazia de lemne locuia Nuți iubita lui Paul Mormînt seara aceea pe dealul Cociocului după ore așteptarea Înfrigurată a luptei și cînd au apărut țigănușii lui Înarmați cu bricege vitejii mei de la Șincai fugeau de rupeau pămîntul eu slăbănogul eu cavalerul tristei figuri trebuia să le dovedesc că sînt mai tare m-au dus ca pe-o captură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând orice, dar nu reușeam să văd decât la poate doi metri în fiecare direcție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai buni. Promitem pentru noi, părinți, prieteni. Promitem verii că ne va găsi, la anul, copii model. Alături de colegi retrăim plăcerea zilelor care tocmai s-au sfârșit, povestim tot ce ni s-a întâmplat în vacanță, vorbim cu toții grăbiți și înfrigurați. Ne revedem cu bucurie și mereu ne mirăm ce mari am crescut. Toți avem chipurile vesele și bronzate. Privim în jur: vechea curte a școlii este o mare de flori peste care plutește freamătul vocilor agitate, lăudăroase, zglobii. Bucuria revederii
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Figura Giocondei s-a strâns, ca și cum toate trăsăturile ar fi Încercat să i se retragă sub carapacea oaselor faciale. Gura i s-a Închis ca o scoică peste orice cuvânt optimist s-ar mai fi putut forma acolo. A scotocit Înfrigurată prin poșetă, de unde a scos telefonul, iar apoi a murmurat: „N-am semnal“. Nimic făcut de mâna omului nu părea să mai meargă cum trebuia, doar oamenii rămăseseră funcționali, Într-un mod caracteristic angrenajelor de tot felul. O teamă nelămurită
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]