1,019 matches
-
cu fire groase care nu făceau decât să le scoată în evidență, iar acum îmi devenise clar că nu aceasta era soluția, soluția era aceea de a învăța să trăiești cu ele, să te împrietenești cu ele, nu să le înfrumusețezi, ci să le inhalezi urâțenia, în toată complexitatea ei, să observi de deasupra imaginea dezolantă a vieții și să găsești dorința de a trăi, ce altceva rămâne în urma acestei bătălii, ceva greu de definit, nici dragoste, nici renunțare, doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui, așteptarea unei schimbări, spre surprinderea mea, mă cuprinde iar, transformându-mi trupul într-unul formal, milităresc, greu de rănit, îmi pieptăn părul ud, mă parfumez, ca și când ar urma să merg la o întâlnire decisivă, lipsită de încordare. Fericirea mă înfrumusețează, simt bucuria trupului care s-a întors la el însuși, iar în clipa în care ies în căldura după-amiezii, nu îmi este clar încotro mă îndrept, merg pe urmele cioburilor de conversații rămase pe drum, ale unui zâmbet prietenos, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a cuvântului care la rândul ei exprimă starea sufletească, capacitatea intelectuală și poziția socială a celui care l folosește. Aceasta se potrivește întru totul profesorului dascăl de limba și literatura română, limbă pe care au prelucrat-o, înnoit o și înfrumusețat-o vechile scrieri ale cărților Bisericii, pe care Domnia Sa a predat-o, explicat-o și înfrumusețat-o atâtor generații care au absolvit școala ce le-a dat agerime și ascuțime minții. Acest cuvânt al nostru scris, exprimă în limite de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
care l folosește. Aceasta se potrivește întru totul profesorului dascăl de limba și literatura română, limbă pe care au prelucrat-o, înnoit o și înfrumusețat-o vechile scrieri ale cărților Bisericii, pe care Domnia Sa a predat-o, explicat-o și înfrumusețat-o atâtor generații care au absolvit școala ce le-a dat agerime și ascuțime minții. Acest cuvânt al nostru scris, exprimă în limite de spațiu și timp ceea ce Biserica prețuiește la fiecare om, sufletul care se manifestă prin acțiunea trupului
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Dumitru Marin întruchipează imaginea intelectualului care creează, evidențiază și evocă frumusețea și binele culturii. Într-o perioadă de timp bulversată de non valori tot mai evidente, profesorul Dumitru Marin se străduiește prin mijloacele specifice să continue arta de a îmbogăți, înfrumuseța și valorifica limbajul nostru expus la influențe și provocări. La ceas aniversar, îl felicităm, dorindu-i viață îndelungată, plină de bucurie și binecuvântare. P.S. CORNELIU, dr. în Teologie EPISCOPUL HUȘILOR 4 aprilie 2011 NE-A BINECUVÂNTAT PAPA... Fericitul Papă Ioan
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
lumii, urcă muntele aproape toți, plătind biletul 12 euro. (în scurt, numai aici, e un buget național...) Infrastructura e perfect pusă la punct, cu până la 12 benzi pe sens ! Milioanele de mașini poluează dar... există ! Tot felul de artificii arhitectonice înfrumusețează un oraș plictisitor în sine prin geometria veche, străzi înguste, multe mii de semafoare și gălăgie infernală. ,,Desenele” smintiților, grafitti, urâțesc substanțial clădirile. Cel mai urât centru din lume: Omonia,piata centrala, are un platou de vreo 5000 de m.p.
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
și o dată pentru femei“. Bărbații citeau aici „articole de literatură și industrie și oarecare povestiri“, iar femeile „povestiri plăcute și morale, articole asupra credinței, economiei și bunei țineri a casei, asupra creșterii copiilor, asupra grădinilor, asupra îmbrăcămintei“. Ambele secțiuni erau înfrumusețate cu „gravuri de mode atât pentru bărbați, cât și pentru femei, însemnări de mobile deosebite de case, de grădini și alte asemenea“. La sfârșit de an, prenumeranții, abonații, primeau și un „călindar“, cu lunile anului viitor, „poezii fugitive ce vor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
și frescheța funeței“ - și să-l folosească În locul tuturor coloniilor, inclusiv În locul coloniei de Florida (astăzi comerciantul ar fi acuzat de publicitate agresivă, Împotriva altor mărci). Tot la Parfumerie Victoria, se mai comercializau „Oleiu și Pomadă Miranda“, care „Întăresc și Înfrumusețează părul și dă un parfum nespos de plăcut“, „saponul Miranda“, care „dă pelei o molitate și lucire simili de catife“ și elixirul de gură „Dentorine“, „care Împrospătează și curățește gura, Întărește ginginele și apără dinții de cariea“. Tot pentru frumusețea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
niciodată un control real al povestirii spuse. Procesul poate să nu decurgă întotdeauna atât de lin cum ne-am dori. Cei cărora li se cere să-și spună povestea pot să fie conciși, să nu aibă emoții și să nu înfrumusețeze deloc relatarea vieții lor. Astfel, pot rezulta scurte enumerări ale unor evenimente concrete care au avut loc. În unele situații, se pot face mai multe pentru a-l ajuta pe narator să dezvolte o povestire mai completă bazată pe trăirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
călătorie comună. Sarcina este clară, iar rolul dumneavoastră constă în a ști ce întrebări să puneți, cum să le folosiți și când. Uneori, întrebarea potrivită pusă la momentul potrivit poate avea ca rezultat o povestire complexă, minunată, care într-adevăr înfrumusețează narațiuneaea în ansamblu. Alteori, o întrebare diferită poate duce la obținerea unor răspunsuri de tipul da și nu. Prin urmare, este rolul dumneavoastră să întrețineți discuția cu întrebări de aprofundare și cu comentarii. Un ghid bun este atent la semnalele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
atunci când ne scoatem merțan-urile din garaj, la o simplă apăsare pe buton, roșul se transformă în verde cât ai zice pește. Imaginați-vă... fiecare cu propriile reguli de circulație. Străduța pe care trăiește fiul președintelui Vladimir Voronin, Oleg, a fost „înfrumusețată“, săptămâna trecută, cu trei semafoare. Unul dintre acestea poate fi dirijat printr-o astfel de telecomandă. Specialiștii susțin că la intersecția străzilor Pietrarilor cu Ciocârlia (în formă de T) din Chișinau nu este deloc necesar semaforul. Toată această „plăcere“ l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
planta uscată, pe care o țineam pe chiuveta din bucătărie fusese smulsă cu rădăcină cu tot. Am sărit peste valiza trântită pe jos. cu un picior de scaun Înăuntru, și am studiat ce mai rămăsese din reproducția fotomecanică ce-mi Înfrumuseța cândva viața (o lună strălucitoare, oglindită pe o suprafață de apă stătătoare). Contemplând dezastrul, mi-am dat seama c-ar fi bine să fac stânga-mprejur. Asta nu fusese o vizită de curtoazie, ci o declarație de război. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cât Îl țineau puterile sticlele de culoare Închisă ale bicicletei care-i călărea nasul. Vreme de două-trei minute, respirația greoaie a continuat să niște fularul confecționat dintr-o stofă numai ape și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma pe de rost intrigărăile polițiste și abecedarul detectivesc. Vă mărturisesc fără șovăială că pe mine, din pricina mai mult a hârțogărăii erudite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
toate, sau aproape pe toate, i le povestise Nierenstein, iar pe celelalte, Nicasio Medeiro, marele tovarăș de șuete al răposatului. A mai adăugat că cel mai nostim e că Nierenstein le povestea tare prost și că oamenii din ținut le Înfrumusețau. Totul mi s-a lămurit fără Întârziere: aspirația poetului de a realiza o literatură absolută, observația lui sceptică cu privire la caracterul trecător al vorbelor, progresiva deteriorare a versurilor de la un text la altul și dublul caracter al bibliotecii, care a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trebuie să-și impună „un soi de cod rutier, sensuri interzise pe drumul relatării: respectul distanței, al faptului că nu ești singurul martor, să știi că de la cele mai bune intenții până la minciună nu este decât un pas, să nu înfrumusețezi lucrurile după plăcere și să nu împrumuți compozitorului, gânduri și sentimente pe care, poate, nu le-a avut niciodată, chiar atunci când folosești spusele lui.“ Drujinin împarte cu alți confrați ai epocii opinia că muzica lui Șostakovici „va învăța contemporanii noștri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
primul rând atenție, vor să le arunci măcar o privire, după care te trag în lumea lor din care ieși mai sărac, la buzunar și la suflet. Îți fură bucuria de a trăi, de a savura lucrurile mici care îți înfrumusețează ziua. Cafeaua din pahar sau covrigul din mână nu mai au același gust, nu mai au parcă gust deloc. Râd cerșetorii de mine și mă arată cu degetul în gând, în timp ce plec uitându-mă doar cu coada ochiului la ei
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un trup care trebuie să trăiască și să se distreze, nu-i așa? - și foșnetul periei ce reușise, ca de atâtea ori, să-i electrizeze părul cu nuanțe arămii înfoiat acum peste umerii subțiri și peste gâtul înalt care se înfrumuseța cu perlele, mărgelele, cordeluțele, lanțurile de aur și de argint de care atârnau scarabei falși și minusculi, medalioane goale, cioburi cioplite din cornalină, cruciulițe dintr-un timp îndepărtat, de pe vremea bunicului ce-i lăsase moștenire, numai ei, pendula înnegrită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
conștient, treptat, de trupul său, încât stăpînirea de sine nu mai era ceva nedefinit, ci o putere de care omul - își zicea - Își, desigur, și el) are nevoie pentru a-și cunoaște și stăpâni trupul și, stăpânindu-l, să-l înfrumusețeze. Simțea asta ca pe un fel de bucurie, ca și cum s-ar fi aflat deasupra altora care nu descoperiseră încă ceea ce descoperise el ori puțin le păsa. Încetul cu încetul, a trecut această putere de stăpânire și asupra sufletului, interzicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
americani care ridicau steagul În vîrful muntelui Suribachi, după bătălia pentru Iwo Jima. Americanii din aceste reviste au luptat Într-un război eroic, desprins din cărțile cu benzi desenate pe care Jim le citise În copilărie. Chiar și morții erau Înfrumusețați, reflectînd ideea celor vii despre morți. Două avioane de luptă Mustang trecură pe deasupra capului lui, conducînd un Superfortress care venea dinspre vest cu ușile de la bombe deschise, gata să reverse cutiile Spam și revistele Reader’s Digest pe cîmpurile pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care, aliind farsa și tragedia, implică o teatralitate asumată, foarte pe gustul acestui mare susținător al iluziilor, al umbrelor goale: „Cea mai bună dintre toate piesele acestea nu e decât o amăgire. Și cea mai proastă devine frumoasă, dacă o înfrumusețează fantezia”1. Prezența umbrelor (shadows) este pentru Tezeu esența teatrului. Pentru Tezeu-scepticul, pentru Tezeu-opusul desăvârșit al spectatorului naiv. Shakespeare însă e de părere că teatrul are nevoie de amândoi: și de credul, dar și de cel conștient că are de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Naturalis historia, XXIV, 31). Iată și alte obiceiuri și credințe populare care ne interesează în mod special. „în dziua de Ispas, românii din Transilvania, cât și cei din Banat [și din Moldova ; cf. 102] îndătinează de a împăna și a înfrumuseța mormintele, bisericile și casele cu diferite verdețuri și flori, cu deosebire însă a pune prin case crăngi și frunze de paltin” (27, p. 336) care, „dacă se păstrează peste an”, se folosesc „în contra trăsnetului”. „Când e vreme grea, fă-ți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
crește în straturi involte, ca o baltă de purpură”. Sufletele morților sunt amăgite de aceste flori psihotrope : „Treci un câmp roșu de maci/ Nu vezi nici urmă de draci” (221). Vorba etnologului Ion Ghinoiu : macul este o „plantă sacră care înfrumusețează [...] peisajul edenic al Lumii de dincolo” (281). Tot în acest context de semnificații magico-rituale intră, pro- babil, obiceiul popular atestat în zona Vâlcea de a face - chiar în biserică - fumigații de cânepă „pe lângă sicriu”, pentru ca 479Narcotice și halucinogene în spațiul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îi ieșeau din învelitoare. Erau slabe ca niște bețe, murdare și pline de noroi. Pe când priveam la toate acestea împreună cu Luis Sasada m-a străfulgerat ceva ca o revelație divină. Aceasta era adevărata lume pământească. Oricât am încerca să o înfrumusețăm și să ne amăgim, adevărata lume pământească era jalnică precum trupul neînsuflețit, murdar și plin de noroi al părintelui Vasquez. Iar Domnul n-a ocolit lumea aceasta jalnică. Pentru că și El a murit murdar și plin de sudoare. Și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privesc drept în față adevărul lumii pământești. Mi se pare chiar că trufia, mândria, semeția și dorința mea de cucerire au trăit în mine pentru a mă face să văd adevărata față a lumii, risipind pe nesimțite poleiala care o înfrumuseța. Pentru ca în curând moartea mea să pătrundă Japonia, așa cum moartea Domnului a pătruns cu lumină lumea pământească... Pesemne că părintele Vasquez a fost ars și prefăcut în cenușă, iar cenușa sa a fost aruncată în mare. Așa făcuseră japonezii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
face decât să se ascundă, să colporteze nimicurile celorlalți, ca să ascundă adevărurile dureroase din propria ogradă. Oricum, poezia fără mistică e ca orizontul fără iluzia nesfârșitului, e ca apa curgătoare fără susur, fără matcă... Metafora, epitetul, alegoria, adică tot ce înfrumusețează textul, fac parte dintr-o recuzită a misticului, a transcendentului. Omul e măsura lucrurilor, arta e măsura duhului care mișcă lucrurile. Toți am fost pe drumul Damascului, toți am avut posibilitatea întâlnirii cu Dumnezeu, numai că nu toți am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]