1,889 matches
-
că el este cel care va pierde. Ca în toate sporturile, un moral sănătos și o atitudine corectă sunt cruciale - dar riscante. Moralul sănătos și atitudinea corectă pot dispărea într-o jumătate de secundă dacă, să spunem, nasul ți se înfundă brusc în față. Îți vor trebui săptămâni sau luni să îți revii și să fii iar apt de luptă - dar ți-a rămas doar cealaltă jumătate de secundă să-l faci tu praf. Până atunci, însă, două degete care put
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ușor pe care Vultur-în-Zbor nu și-l explică. Ajunse lângă balansoar și rămase în picioare alături de omul pe care venise să-l vadă de atât de departe. Grimus tricota. Asemănători și totuși diferiți. Da, chipurile lor semănau: nasul acvilin, ochii înfundați în orbite, grumazul ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori, în timp ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Jordan i-au acoperit fața de parcă apărau o tablă pentru aruncat la țintă. Am observat că degetele îi erau durdulii, dar unghiile aveau o manichiură perfectă, un bej spre roz care se asorta cu costumul. În spatele mâinilor se auzeau sunete înfundate de nefericire. —Jordan? i-am zis mai cu blândețe. A fost numai vina mea... a mormăit, încă acoperindu-și fața. A înghițit. — Doar vina mea. Nu ar fi trebuit să-i spun... Mi-am căutat în geantă. Cu o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și ridică oameni. Într-o astfel de noapte am auzit mașina. S-a oprit la câteva case de noi. Locuia un om gospodar acolo, ascuns după un gard înalt. Gospodărie frumoasă, din câte puteam să-mi dau seama. Ulița se înfunda chiar în dreptul porții sale. Domina partea aceea de sat. În fața porții era un tăpșan pe care ne jucam deseori. În poartă, un nuc mare, umbros. Toamna, omul acela bătea nucile și ne lăsa să le adunăm pe cele căzute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să deschidă ochii, Noimann Își dădu seama că era vorba de o iconiță, cu Pruncul Iisus și Maica Domnului ferecată În argint. Sub ea descoperi o alta, un pic mai mare, ce reprezenta aceeași scenă. Și pe măsură ce degetele sale se Înfundau În câlți și arcuri, stomatologul dădea peste icoane din ce În ce mai mari, pe care le scotea de sub el și le așeza pe noptieră. Stiva de icoane creștea odată cu groapa ce apărea În saltea. Noimann Își Înfundă brațul până la umăr și scotea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scenă. Și pe măsură ce degetele sale se Înfundau În câlți și arcuri, stomatologul dădea peste icoane din ce În ce mai mari, pe care le scotea de sub el și le așeza pe noptieră. Stiva de icoane creștea odată cu groapa ce apărea În saltea. Noimann Își Înfundă brațul până la umăr și scotea din groapă mereu un alt sul, care În contact cu aerul se pietrifica, acoperindu-se de o pojghiță de aur. Chipul Născătoarei și al pruncului Iisus străluceau În Întuneric. Medicul rosti În gând o rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
binișorul, sfătuindu-l să nu meargă cu capu-n nori pe mijlocul șoselei. Dar pictorul era Încăpățânat din fire. Agățându-și reclamele de haine, mergea bodogănind de unul singur, apostrofându-i pe șoferi. Odată și odată, avea să i se Înfunde. Un singur pas greșit și Întreaga făptură a lui Bikinski avea să se transforme În terci. Unele semne ale unui posibil accident pluteau În aer. Când Împărțea vatmanilor ziare vechi, Bikinski putea luneca sub roți... Nici icoanele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se pierdu cu firea, făcându-se din ce În ce mai mic... Gura femeii buclucașe melița ca o moară. Bărbatul Încercă să explice cum stau lucrurile, Însă vorbele nu-l ajutau. La fiecare cuvânt al său, În loc să iasă, cum se spune, din mocirlă, se Înfunda În ea și mai rău. Vecina se așeză În mijlocul curții, amenințând că nu se va mișca de acolo până când omul care a necinstit-o nu-și va primi pedeapsa cuvenită. Stând cu coatele sprijinite pe gardul de ostrețe, soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ale zodiacului. Deasupra Vărsătorului puse un careu de ași și deasupra Scorpionului desfășură din mânecă o chintă roială. După care despărți zodiile. Degetul său arătător trasă un drum ce ieșea din Casa Soarelui, străbătea Karl Marx, Piața Unirii și se-nfunda la gară. Și un alt drum, ce Începea din Casa Lunii, se scurgea prin Copou, o lua pe la Fundație, cobora scările Râpei Galbene și avea drept capăt vagonul unui tren rapid, ce pleca din Iași la o oră destul de matinală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau n-ai făcut În viața asta, Îți vei pregăti, Împăcându-te cu tine, fără să-ți dai seama, cugetul pentru cea de dincolo... Hruba, totuși, a fost amenajată modern, placată cu faianță, robinetele curg aproape normal, chiuvetele nu sunt Înfundate, mirosul de clor Îți gâdilă nările, semn că se face curățenie, taxa de intrare este moderată și ea. Simți că patronul WC-ului nu te jupoaie, căci fie vorba Între noi, ce Înseamnă un leu nou atunci când te apasă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu tine la ora aia În mijlocul drumului plin de noroi; ți-a zis și el ceva să scape de tine și a dispărut aproape instantaneu. Zisese: — Mergi așa pe ulița asta până aproape de moară, adică la industria locală, acolo se-nfundă drumul, dă În curtea morii. O casă sau două mai Încoace, pă mâna dreaptă, acolo stă. Doar atât zisese și dispăruse. Nu Întrebase nici care Grințescu sau Grințoiu, nici ce treabă ai cu el, nimic. Într-un fel te bucurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu păreau să fie pe acolo, deși unele păreau Însoțite nepotrivit. Ascultau. „Și?“ - Întrebă din nou Zare. „Și. Se pare că noul soț al primei femei a lui taică-miu a reușit din nou să tragă sforile și să-l Înfunde pe bătrân. L-a pârât cu ceva, l-a denunțat, știi cum era pe atunci, și l-a băgat pe vreo câțiva ani În pușcărie. Cum a dat de el, cu ce l-a pârât, ce s-a Întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
oile. Nici tu, fântână rece și limpede nu vei scăpa furiei lui Roland! El a aruncat în aceasta trunchiuri de copaci smulși din pământ, bolovani rupți din stâncă, buruieni desrădăcinate, pline de pământ, ierburi și tufișuri întregi pentru a o înfunda și a-i tulbura apele. În cele din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit gâfâind la pământ, zăcând în nesimțire trei zile și trei nopți. A patra zi când s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Vika. Courtney dădu aprobator din cap. —Ai negat că articolele din New York Scoop sunt adevărate și acum Philip Weston apare acasă la tine În toiul nopții? Merităm toate detaliile picante! Se auzi o bătaie În ușă, urmată de o bușitură Înfundată În hol. Am deschis ușa, iar Philip se rostogoli Înăuntru. —Bette, iubire, sunt cam mangă, bolborosi el, scurgându-se lângă perete. Da, se vede. Intră, am spus, pe jumătate târându-l, pe jumătate sprijinindu-l În timp ce se Împleticea În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
făceai datoria, atunci dădeai un procent din ce confiscai direct coloraților sau celor din mafie, care vindeau doar la barosani: Jack Dragna, Benny Siegel, Mickey C. Și te fereai de ambițioșii corecți din alte divizii, tipi care urmăreau să te înfunde și să-ți ia locul. În ’44, când a venit la Narco, a căzut la pace cu Mickey Cohen, care la vremea aceea era un începător oarecare în lumea gangsterilor din L.A., un tip flămând care se cățăra în ierarhia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
inventeze. Așa că el fura fiindcă se temea de Desmond, fiindcă se temea de reverend, fiindcă se temea să-i mărturisească mamei, de frică să nu-i spună tatălui lor, care l-ar fi omorât pe Des, iar apoi ar fi înfundat ocna și i-ar fi lăsat pe ei la mila zgârciobului de comitet director al serviciilor de caritate presbiteriene. La un metru optzeci și un pic peste cincizeci de kile, Mal devenise Fantoma din San Francisco: lustruia burlane și desfăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scobi după ultima lui hârtie de zece dolari. — Doamnă, dumneavoastră ziceți că băiatul a dispărut în toamna lui ’42? — Da, exact. Iar sora Aimee vă mulțumește. — De ce a șters-o? Unde s-a dus? Delores păru speriată. Pielea i se înfundă peste pomeți, iar ochii ei ieșiră în afară încă vreo trei centimetri. — Coleman s-a dus să-și caute tatăl, oricine-o fi fost individul. Un bărbat scârbos, cu un accent scârbos, a trecut pe-aici și-a întrebat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la cap - exact în locul în care asasinul ar fi trebuit să escaladeze un gard pentru a o tuli. Din cauza asta se potrivește ricoșeul tău. Buzz zise: — Și de-aia Loftis nu se potrivește. Șefu’, nu cumva cineva încearcă să-l înfunde pe bătrânul poponar? — M-am gândit și eu. Cred că da. — Ce-ai scos de la Juan Duarte? — Chestii sinistre. Mai grave decât dinții de wolverină. Știai că Danny a discutat cu Duarte? — Nu. — Chiar înainte să fie prins de LAPD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să meargă până la capăt. Până la ultima sabie, până la ultima săgeată, până la ultimul om. Oastea de plăieși, deocamdată prost Înarmată, ocupase latura stângă a poienii, iar coloanele ei se duceau, Înapoi În păduri, până pe culmea muntelui. Curând după miezul nopții, tropote Înfundate În pământul moale, acoperit de ace de brad căzute În primăverile veacului, se auziră dinspre Răsărit. Voievodul ieși În largul poienii, iar lumina albă a lunii se răsfrânse În pietrele de rubin ale coroanei. Scoase sabia cu care luptase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o privire sumbră pe chip. Întrebările ei îl aduceau în pragul disperării. Cum era să-i spună că pe zi ce trece era din ce în ce mai speriat, că verifica disperat prima și apoi fiecare din listele mâzgălite în grabă pe care le înfunda în buzunarele uniformei? Charlotte preferă în aceste condiții să exceleze în munca sa domestică, apucându-se, cu toată convingerea, să terorizeze servitorii, ca o adevărată Memsahib, sau să verifice de câte două ori lista de cheltuieli a bucătarului. Grădinarul trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
copacii înalți se profilează pe cerul cenușiu. Este imediat după apusul soarelui. Pran coboară din mașină, întinzându-și picioarele amorțite, ca să scape de efectele drumului lung asupra trupului său. În fața mașinii, drumul devenit brusc o potecă îngustă, pare că se înfundă. Pran încearcă să deslușească întunericul. Este o lume densă, care respiră, pătată ici și colo de tufișuri roz și roșii, de rododendron. În jurul mașinii prăfuite, copacii freamătă de păsări, a căror comunicare învăluie totul, ca un flux, întrerupt doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui Nelly. Cu fiecare oră care trece, apa este tot mai plină de noroi și mai puțin adâncă; este evident că foarte curând nu se va mai putea naviga pe ea. După apus, ajungând într-un loc unde râul se înfundă în nămol , descoperă un chei dărâmat, cu pilonii de lemn înclinați la unghiuri diferite, ca dinții de țap. Țărmul din spatele cheiului este plin de mișcare. La auzul zgomotului făcut de motorul bărcii, sute de oameni zdrențăroși se îmbulezesc pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu biciul. Și încordatele animale, simțind arsurile cumplite ca niște fulgere pe spinările lor, se opinteau, gâfâind ca de apropierea morții, cădeau deodată în genunchi și în clipa următoare scoteau afară căruța aceea la care erau înhămați, și care era înfundată în ghearele pământului. Cine să iasă cu lopețile și să umple drumurile degradate? Păi cine să iasă? Nimeni! Dar nu ne smulgea noroiul când ieșeam după-amiezile în sat, devale, în zilele de lucru și de sărbătoare, tălpile opincilor și ale
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne arate pe noi, cei normali, cu degetul la tâmplă. Tocmai ei, despre care afli, azi despre unul, mâine despre altul, că și-a omorât nevasta, că a fost internat pentru reale turburăm de comportament pricinuite de sifilis, că a înfundat pușcăria, sau a ajuns pe cea mai umilă treaptă în profesiune din pricina beției sau a vreunei muieri oarecare... O ORĂ DE ISTORIE I De ce îmi plăcea istoria? Fiindcă aveam sentimentul că trăiesc de atunci, de pe vremea egiptenilor și asirienilor. Aveam
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
chiar dacă nu are talent de profesionist, ceea ce ar fi prea comod. Ori cum nici pe mine n-am chef să mă învinuiesc (fiindcă la noi, dacă faci astfel de lucruri, ceilalți zic aha, va să zică tu ești de vină, și te înfundă și ei și mai tare), mai bine să-mi răsfoiesc, vesel, înainte de a le arunca la coș, aceste manuscrise din care s-a extras tot... Iată, într-unul e topit Moromete însuși. Se numește Matei Dimir și apare în 1950
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]