1,615 matches
-
măsluit. - Hei scripcare, nu mai cânți! Nu de asta te plătesc? Dacă iar mă scoți din minți, jur: de tine mă lipsesc! A venit spre noi, Matilda, fața-n flăcări îi ardea... Bietul om plângea pe scripcă și din gură îngâna: - Cine-n lume-i blestemat, nu trăiește, chinuiește: O copilă am lăsat, Dumnezeu mă pedepsește!... Chinului n-am rezistat, și-am plecat în lumea largă... Pe Matilda am lăsat: sufeream că mi-a fost dragă! Pe scripcar nu l-am
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
Să fie totuși sincer: nu sută la sută. - Tu aici ? Și vocea ei se schimbase, se îngroșase puțin. Silviu a placat direct pe ideea: vocea unei fumătoare. - Wow ! Ce surpriză ! Au fost singurele cuvinte pe care a reușit să le îngâne atunci, după care a spus, extrem de serios: - O cutie cu antinevralgice, te rog. - Sigur, cum să nu ! Cu mare plăcere ! Exprimare nedemnă pentru un asistent-farmacist, care ar trebui să ofere medicamente clienților cu compasiune și nu cu plăcere ! Silviu a
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
aproape să ne-așezăm la dulci povești, și să privim nebuni de dor cum cade luna în ferești, să-mi cânți cu vocea ta divină cu glasul tău fermecător aria vieții fără vină și cum e totul trecător. să ne-ngânăm cu glasul serii într-un decor căzut din rai, să-ți sorb pe veci dulceața mierii doar eu, rătăcitorul crai. vino să-mi fii cadou pe viață, să mă trezești din vise grele, să zbor cu tine-n infinit, printre
ÎN TAINA SERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375687_a_377016]
-
făptură! Iliuță venea în fiecare zi la ferestră cu câte un coltuc de mămăligă rece și câte două trei fire de ceapă, smulse de prin răzoarele sătenilor să le dea surioarei, dar nu putea să intre. Stătea acolo și-i îngâna frânturi de povești din cărțulia tatei iar ea se liniștea o vreme din suspine, lipindu-și mâna de fereastra rece. El se unea cu ea prin geamul murdar și stăteau așa până când ea aluneca într-un alt leșin. Într-o
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
geana-i scurtă și firavă fără triluri de poruncă din eternu-i făcea lavă. În armuri de lungi nesomnuri legănate-n nori năvoade umbra-și prinse zarea-n țărmuri ca zălog de timp ce arde. Vântu-i susura-n aripa blând ecou îngâna lerul, vatra-și strânge-n grabă clipa și dă umbrei efemerul. Coborî din lucea-i umbră doar mireasma-i de poveste și-n a gândului penumbră se căzni să-mi dea de veste. Lampa-și stinse blând nectarul făcând chipul
UMBRA UNEI IUBIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375686_a_377015]
-
visul ce-n speranțe se-aduna Și-n spume ondulate se revarsă , În avalanșe curg tăcerile când răsună Pe pânză albă vibrând culoarea arsă. Mi-e sufletul o explozie de culoare Ce picura-n vântul degerat de timp , Când sunetele îngâna cu fiecare murmur Șoaptele, ce-mi tremura asteptarea-n gând . gabrielaenerusu ... Citește mai mult Ca o pânză albaMa simt că o pânză albă ...Pe aripi de timp fluturata , Cu gânduri ravasite-n zăpezile dalbeCe trezesc din uitări tăcerea spartă .Mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
brațe întinse spre vis.Spre visul ce-n speranțe se-adunaSi-n spume ondulate se revarsă ,În avalanșe curg tăcerile când rasunaPe pânză albă vibrând culoarea arsa.Mi-e sufletul o explozie de culoareCe picura-n vântul degerat de timp , Cănd sunetele îngâna cu fiecare murmurSoaptele, ce-mi tremura asteptarea-n gând .gabrielaenerusu... XXII. MĂ RIDIC DIN VISE, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2182 din 21 decembrie 2016. Mă ridic din vise Învăluita de amintiri în oră dimineții Mă ridic din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
malul sfârtecat, când valul se agață de fire de nisip, cu degete de ceață? Ascultă! Când mugurii plesnesc după atâtea geruri, dau viață primăverii, tânjind înfiorați de dorul mângâierii. Ascultă! Șoptește raza lunii și cerul se dizolvă, când noaptea se îngână pe colțul de lumina, cu ziua cea senină. Ascultă! Câmpia nesfârșită renaște din izvoare, și rătăcite-închipuiri își ancorează iubirea în priviri. Ascultă! Se-aude zvon de triluri, și-n prag vuiesc cascade. Mi-adorm pe brațe munții suri și-n
ASCULTĂ! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375748_a_377077]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > TÂRZIU Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Târziu Cu șoaptă mea, pierdută în tăcere, Iti tulbur nopțile de abanos. Vei îngâna printre suspine-amare Să-ți mai șoptesc... Dar șoaptă mi-este haos! Trecutul meu, uitat în tine, Prăpăd va face-n mintea ta. Vei rătăci prin zările senine Să uiți de el... Nu vei putea! Privirea mea, rănită de-ntristare, Iti
TARZIU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375760_a_377089]
-
un castel de gheață. Acorduri line picură din strune de vioară! Și mângâierile durute se ascund în ceață... Sculptate într-o stânca de așteptare mută Tăcerile-s atinse de o făclie aprinsă. Tu, trecătorule, când treci pe-aici, ascultă... Ce-ngâna șoapta unui foc cu flacăra nestinsă! Cuvinte răsturnate peste deșert arid Luate sunt de vânt și duse-n depărtare. Privesc spre orizont, cu-albastru îl cuprind... În fiece apus, e-un răsărit plin de culoare! Pe florile brumate de toamne
ZEFIR, VIORI ŞI FOC de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375767_a_377096]
-
cine te-a ținut la curent, dacă zici că știai de... -Un prieten! scurtă ea răspunsul, dând-o pe amintiri literare: Un prieten - știți voi oare?- / e comoara cea mai mare! Un prieten, ia aminte,/ nu se cumpără, nici vinde! îngână s-atenueze efectul veștii asupra mea... Cu toate că abia puteam să-mi stăpânesc inima zbătându-se nebunește de ce aflasem, îi respectai pornirea de-a se rezema pe stihurile lui Grigore Vieru și-ncepui să-i fredonez încetunel din Adrian Păunescu pe-
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
pe fruntea-mi ca de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu de „seară“ . Îmbrățișați vom adormi curând... * O, frunte! Noian de gânduri ninse! În liniștea odăii, îngenuncheate, clipele suspină, în fața candelei aprinse! Și-o rugăciune, pare-se... cu ochii plânși, îngână... Referință Bibliografică: Viscol ancestral / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
taină). Austeritatea tonalității, voind parcă să denote o retragere în propria ei carapace, nu este decât o simplă perdea de fum. Dincolo de ea, sinceritatea și căldura sufletească reinițiază dialogul: " Eu te citesc undeva, / dincolo de vorbe, / de ușa zăvorâtă / unde sufletul îngână / „simfonia viselor pierdute”... (În fiecare ticăit). Imaginarul și realitatea, în poezia Valentinei Becart, fac casă bună. Dacă frământările ei interioare sunt dezarmante: " Din toate câte-au fost, / n-au mai rămas decât / cuvintele, (Ca o amiază îndrăgostită), în schimb ceea ce
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
femeie, neștiută de mine. Era îmbrăcată în negru. Mi s-a părut omenesc să mă opresc și s-o întreb ce s-a întâmplat. - A murit fratele meu. Este depus la capelă. Mâine îl înmormântăm. Dumnezeu să-l ierte! Am îngânat, cu voce joasă, privind-o cu oarecare duioșie. Mi-am văzut de drum, căutând cu privirea, locul... Parcă dispăruse! După ce am ocolit mai multe cruci, l-am găsit. Toate erau așa cum le lăsasem: mama, coroanele cu flori, regretele scrie în
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CONCERTUL Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului CONCERTUL Dimineața ușierul somnoros îmi îngână în urechi nedeslușit numele zilei ce îmi bate în geam și-o recunosc - îmi cam ia timp - ca pe o melodie după sunetul pașilor ce o compun clinchet pașii pe tocurile cui ai secretarei de la trei ropot nestăviliții pași ai
CONCERTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379303_a_380632]
-
de arome. Lumina mierie dănțuia peste flori și prin frunze și brazii cu fruntea semeață sărutau albastrul izvorât din ochii ciutelor și vulturilor. În casa aceea dintre palmele brazilor cu acoperiș de stele te așteptam, dar cântecul tău plecase să îngâne ochi nevăzuți și-am rămas să-mi colind iarba dorului prin munții mei de patimi albiți. la capătul lumii Prin ochii viselor se cerneau seară de seară clipele cu aripi albastre iar cântecul sirenelor ademenea marinarii plecați să descopere vechiul
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
apoi în amurg și din ele cresc visele, și păsările, și zborul neîncetat către sine, către El. Adevărul e că mă doare al vieții de tare prezentul. Nu mai sunt mamă sau mai sunt. Mângâi aer amintiri sticlă rece și îngân tăcutului netăcutul. El îmi spune să uit, ea mă încurajează să trăiesc, amândoi se prind de mâini și trec hotarul luminii. Acolo, nimeni nu mai primește umbre. Le dezbracă pe cele primite aici ca pe zdrențe, râd ca niște clovni
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
habar nu avea că vacanța din vara acelui an se va reduce la o singură zi : toridă din toate punctele de vedere. - Ești gata ? îl trezi din euforie întrebarea vecinei. Ți-ai luat biletul de voie de la mămică-ta ? Dio îngână un soi de răspuns , de undeva de la celălalt capăt al zilei. - Stai să mă schimb și mergem. Cerul incendiase parcă totul. Lumina fierbinte împingea oamenii în case și animalele sub umbrar sau chiar în adăposturi. Mă rog, acolo unde umbra
FRUMUSEŢI CONCENTRICE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374233_a_375562]
-
Și mă întreb acum de toate au un rost, Când Pandora, vicleană, Speranța mi-a lăsat Tovarășe de viață, din toate câte-au fost - Tot mai aștept răspunsul! Și tu l-ai căutat! ” A fi sau a nu fi ” mă-ngână veșnic marea, Și-mi umblă des prin minte, în note de cvartet: Ofelia - Iubire - Eternitate - Hamlet - ” A fi sau a nu fi? ...Rămâne Întrebarea. Gângu Elisabeta - Silvia este născută la data de 07 octombrie 1948 în comuna Roșiile, județul Vâlcea
RĂMÂNE ÎNTREBAREA DE GÂNGU ELISABETA-SILVIA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374258_a_375587]
-
același timp, sugerează viața pură, ca o făgăduință de nemurire și de mântuire: „Această femeie îmi ține spada în mână, inima ei e păzită de crini, am ajuns un copil de iarbă și sete a cărui Tăcere în somn o îngâni!”; „Mă vezi, nu-i așa, rezemat de un crin!”; „Prieteni, când voi muri, pe mine așezați-mă în lotca nevăzută a Cântecului! Nu mă îngropați nici în Isla Negra, nici în fața mării, nici între crinii amintirilor!” Desăvârșirea fără cusur, perfecțiunea
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
văzduh, cer. Termenul generic și-l asumă până la exprimarea dorinței de a rămâne în el: „Un tânăr animal aș fi vrut să rămân, să țin isonul Tăcerii în mână, soarele inimii latră-a pustiu, trecătoare sunt toate, doar cerneala mă-ngână!”; „Veniți, odată, în Piața Balcoanelor să-l vedeți pe Poet, animal pursânge, arcuș lingușitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!” Ca un animal de pradă se află în fața a două stări „cruciale” în propria-i viață - dragostea și
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
nopții o petrec! E un soare atât de mare ce răsare peste mare Alergăm cu pescărușii și ținându-ne de mână În iubirea ce ne leagă,ne scăldam în viul soare Un catarg ne ține umbră și o briză ne îngâna! Noaptea care fuge în stele cu o dragă amintire, Ne-am iubit sub clar de luna sub copacul neales În săruturi fără număr ,simțuri ard fără de știre Patul verde al iubirii doar destinul l-a ales! Neștiind ,fugim de lume
ALERGĂM CU PESCĂRUȘII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378773_a_380102]
-
nopților suspin... Stelele aprinse-n veghe, Îmbrăcate-s în senin. Calcă-ncet pe iarba crudă, Vântul ca un june iar... Și cu aripi de lumină Îl îmbracă luna-n dar . Doarme codrul ca și pruncul, Legănat de susur blând... Cel îngână-n curs izvorul, Doruri multe adunând. Undeva o stea pe boltă Lacrimi calde a picurat Peste omenirea-ntreagă Și în noapte a luminat. Doar o lacrimă atins-a, Tainic fruntea de poet. De-atunci versurile-mbracă, Vara întreagă în sonet
RUGA VERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378792_a_380121]
-
adapă Din veșnicul dragostei dor Glasul privirii albastre mă-mbracă În stihuri sunt stoluri de porumbei ... Clipele acestea n-au să mai treacă Înveșnicite-s poemele scrise în noi. Mâna suavă scrie cu slovele albe Versuri șoptite în ochii deschiși... Îngână un cântec pe buzele arse Și totul pare un murmur de vis. Plouă tăcut peste lume cu soare Cu picuri din roua cea dulce a luminii Poetul scrie cu lacrima-n gene Ascuns în profundul trăirii iubirii. Cluj Napoca 1 iunie
MARGARETE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378804_a_380133]
-
guler. Doi ochi negri și calzi o priveau cu uimire . Părul negru avea reflexe în bătaia soarelui. Rușinată ca cineva i-a descoperit lacrimile și foarte speriață ca nu cumva străinul de pe bancă să vi auzit și el vocea judecătorului , îngînă : -Săru -mîna!...adică..bună-ziua!... știți...eu... -Cum te cheamă, fată cu ochi albaștri? Vocea era protectoare , blîndă și parcă venea de pe altă lume. -Odagiu...Odagiu Lucia..., raspunse ea ca la catalog . -Lucia dragă, nu știu pentru cine plîngi... ...un fior
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]