7,890 matches
-
a făcut destinul (ci-tește istoria) din tine, ci ce ai făcut tu din ceea ce a fă-cut destinul din tine. Și Virgil Cândea a făcut cu mult mai mult, și uneori chiar altfel decât ar fi fost dispus regimul să-i îngăduie. Revenind însă la cel de al doilea volum de pictură de manuscris, pomenit mai sus, și în acest caz mi-au fost de folos alte studii de cultură veche românească semnate de Virgil Cândea și cuprinse în cartea sa Rațiunea
La moartea lui Virgil Cândea by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9857_a_11182]
-
pentru acest volum rămâne Cuvântul înainte, terminat între două internări în spital, după ce i se pusese diagnosticul. Acest text, aflat împreună cu întregul volum în curs de publicare la Editura Simetria, este, probabil, ultimul text scris de Virgil Cândea. Domnule profesor, îngăduiți-mi să vă mulțumesc, încă o dată, cu adâncă recunoștință și să mă rog pentru sufletul dumneavoastră, mulțumindu-i și lui Dumnezeu că mi-a dat prilejul să vă cunosc mai îndeaproape, nu numai din cărți.
La moartea lui Virgil Cândea by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9857_a_11182]
-
făcuți munții. Iar dacă totul în lumea aceasta e o universală vibrație, deosebirea dintr-o realitate sau alta apare odată cu frecvența locală a vibrației constitutive. De pildă, cîmpul este o vibrație a cărei frecvență e suficient de mică ca să nu îngăduie condensări energetice într-un punct sau altul. E ca o soluție de sare a cărei densitate e prea mică ca să îngăduie cristălizări punctuale ale sării dizolvate în apă. Dacă acum măresc frecvența cîmpului (adică densitatea soluției saline), atunci vor apărea
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
locală a vibrației constitutive. De pildă, cîmpul este o vibrație a cărei frecvență e suficient de mică ca să nu îngăduie condensări energetice într-un punct sau altul. E ca o soluție de sare a cărei densitate e prea mică ca să îngăduie cristălizări punctuale ale sării dizolvate în apă. Dacă acum măresc frecvența cîmpului (adică densitatea soluției saline), atunci vor apărea pe alocuri frecvențe suficient de mari (densități de sare destul de crescute) pentru a concentra cîmpul sub forma unor puncte cărora să
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
starurile scrisului, asupra cărora avea monopol de imagine. Se simțea mai apropiat de Marin Preda decît de Nichita Stănescu, deși are în colecție cîțiva Nichita superbi. Pe Preda însă a simțit că-l poate cerceta mai de aproape. I-o îngăduia și relația lor personală. Dar, dacă te uiți azi la portretele făcute de el, e greu să nu remarci că aparatul lui clipea mai familiar și mai apăsat, oarecum complice, cînd vedea un prozator. Bănulescu, Fănuș Neagu, Mircea Nedelciu, Costi
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
situația de excepție: "Este, de nu mă înșel, prima ediție de autor care nu se pierde pe drum. O dovadă că Ťadamismulť nostru cultural nu este o fatalitate". Dintre marii scriitori interbelici, numai lui Mihail Sadoveanu i s-a mai îngăduit să proiecteze o ediție de autor, care însă nu a fost dusă până la capăt. Celorlalți (G. Călinescu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, V. Voiculescu, nici măcar lui Cezar Petrescu) nu li s-a permis. De această inițiativă a edițiilor de autor au
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
un clovn care, în ciuda indisciplinei sale hazlii, trebuie să posede o dotare multiplă, de actor, mim, acrobat, muzician, om de spirit etc. Facilitatea parodiei e iluzorie, în condițiile în care i se cere să dispună de tehnicile pe care își îngăduie a le lua în derîdere și pe deasupra să aducă fantasma identității lor estetice în cheie burlescă. Cu atari considerații întîmpinăm masivul volum de parodii al lui Lucian Perța, Apelul de seară (aluzie la caracterul crepuscular, alexandrin al actului parodic) subintitulat
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
de altminteri la modul copios în revistele literare, e indiscutabil. De remarcat un bun simț care-l împiedică a luneca în trivialitate, făcînd ca stihurile hazlii să păstreze, cu o discretă deferență, răsfrîngerea originalului reprodus de fiecare dată spre a îngădui comparația. Binecunoscuta Noapte de vară a lui G. Coșbuc are aerul a se prelungi cu bonomie în satul actual, vag "modernizat": "Soarele apune numai/ Pe la nouă și un sfert,/ înserarea-i lucru cert,/ Pentru greieri vremea deja-i/ De concert
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
mai importantă cu cât poate defini o mentalitate și un mod de a fi ale unei întregi societăți. Ilustrativă e astfel deosebirea dintre bucuriile din Est, profund marcate de totalitarism - bucuriile "minimale", bucuriile "interzise", generatoare de corupție (spațiul nu-mi îngăduie să intru în detalii...) - și cele din Vest, aflate, la nivelul cotidianului, în ordinea firească a lucrurilor: "ș...ț esticul resimțea achiziția măslinelor ca pe o bucurie, în timp ce vesticul care cumpără măsline nu simte nimic. Cu alte cuvinte, ceea ce pentru
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
Beligan, Leon Volovici și Nicolae Manolescu - mi se par, din motive diferite, cu totul speciale. Maestrul Radu Beligan oferă, de la înălțimea conștiinței sale artistice, o splendidă lecție de bun gust și modestie umană. În viziunea artistului, "singurul lucru care ne îngăduie să privim fără dezgust lumea în care trăim este frumusețea pe care anumiți oameni o creează din timp în timp pornind de la haos. Tablourile pe care le pictează, muzica pe care o compun, cărțile pe care le scriu și, mai
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
se aprind în mintea cititorului: se numește Violeta Ion, deci e o doamnă, deci poate că scrie siropos, cine știe, sau voit șocant că tot e politically correct ca doamnele să fie egale cu bărbații, de ce nu li s-ar îngădui și libertatea violentării cititorului. Următoarele asocieri se leagă de copertă, titlu, textele de clapă. Aflăm că Violeta Ion a obținut Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor (deducem că volumul are deja validarea unor critici cu greutate
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
și permanenta actualitate a scrierilor istratiene vin în principal din mărturii străine." Să nu uităm că, începând din 1957, o serie de critici și istorici literari din țara noastră, ca Mircea Zaciu, Ion Roman, Al. Oprea (și, dacă îmi este îngăduit, subsemnatul) și alții s-au preocupat intens de readucerea lui Panait Istrati în patrimoniul literaturii române. Strădania lor a fost continuată, înainte de 1989, de Gabriela-Maria Pintea, prin monografia Panait Istrati (1975), de Mircea Iorgulescu prin studiul Spre alt Istrati (1985
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
vederea ei dacă iese de aici/ înainte de sfârșitul lumii eu mă sinucid/ dusă a fost/ ce porcărie". Cam așa, inegal și fulgurant, arată volumul citit de foarte aproape, de la nivelul adnotării. A venit, acum, momentul unei lecturi - pe cât ni se îngăduie - contextuale și al unor întrebări - sub aceeași rezervă - destul de cinice. Care e speranța de viață a lui Klein? Poate duce în spate acest personaj-text atins de un autism lejer, de morbul minimalist și de o anume suficiență, oricâte cărți? Scos
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
naționalism, bătrânul se posomorăște și răspunde pe cel mai de jos ton: dictatorul nu era de capul lui! Nu se înțelege dacă masacrarea elitelor naționale s-a produs la ordinul Kremlinului și, sub aceeași pulpană, regimul lui Dej & Co a îngăduit supraviețuirea unui anumit procent - cum ar fi revenit de pe urma faimosului târg între uncle Joe și chițibușarul Winnie - sau a fost o inițiativă a locului, bine văzută la matcă, și atât. Niciodată nu vom ști dacă lui Dej i-a părut
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
tzunami politic, atunci părțile lui bune se aseamănă cu acea rărire a unor populații prea dese, pe care o provoacă tzunami, când ar fi să i se socotească părțile bune. Cât privește ce a însemnat comunismul pentru poporul român, îmi îngădui a cita aici din cartea Morfologia dezastrului (Edit. "Orientul latin", Brașov, 2005), eseu de excepțional interes, datorat regretatului meu prieten și erudit elenist Mihai Gramatopol: Am putea spune deci că invazia comunistă ar fi fost pentru noi, ca și pentru
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
mine ca adult și pentru orice real sau potențial copil ceva absolut monstruos, incompatibil cu civilizația. Închid revista și o arunc cu grijă, deși copilul e departe de a ști să citească. În ceea ce mă privește, dacă pot să-mi îngădui un punct de vedere personal, nepervertit de "bebei și mîncărici", întîlnirea cu fiul meu, Tudor, m-a marcat cu totul altfel decît prezumă publicațiile discutate mai sus. Nu pot să îl asociez cu nimic omenesc: seamănă cu o vietate extraterestră
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
Avu zguduirea a ceva presimțit și deveni tăcut și sfios. Începură să-și trimită scrisori foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau de fapt. Și le mai îngăduia - credeau ei - și refacerea, retrăirea adevărată a ceea ce ar fi trebuit să fie și să se întâmple. Voiau să mai trăiască o vreme în treacăt
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau de fapt. Și le mai îngăduia - credeau ei - și refacerea, retrăirea adevărată a ceea ce ar fi trebuit să fie și să se întâmple. Voiau să mai trăiască o vreme în treacăt, nedefinitiv și nu bănuiau primjediile închise în jocul lor. - Nu mai știu dacă ți-am
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
Părerea mea umilă este că acest domn, viclean și periculos, ar trebui prins, acolo, în țara lui, că el, de bună voie, la Poartă nu mai vine, știe ce știe... Mă va întreba înalt-Prea-Luminatul, cine să-l prinză... Dacă îmi îngăduiți, vă răspund pe loc: nimeni pe lumea aceasta nu este mai capabil să-l prindă pe individ, decât feciorul lui Constantin Cantemir, pe nume Dimitrie, un băiat deștept, studios, îndrăzneț, talentat, cântă la tambură ca un înger... Am auzit, am
Prinderea lui Brâncoveanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8963_a_10288]
-
apucase s-o ridice la sfîrșitul războiului. Pentru a preîntîmpina riscul confiscării micii locuințe, Wendy va recurge la un subterfugiu juridic: va vinde casa unei vecine în care avea destulă încredere pentru a ști că, în calitate de proprietară, ea le va îngădui să locuiască pe mai departe într-una din camerele casei. Și astfel, fosta proprietară devine chiriașă în propria casă, trebuind să primească în incinta ei pe soțul noii proprietare și pe cumnata ei. Era prețul pe care trebuia să-l
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
paterni (de pe moșia Chiriacu), Alexandra Noica devine martora unei scăpătări ireverisibile a bunăstării familiei. Cu timpul, Noiculeștilor li se vor lua bunurile și li se vor uzurpa înlesnirile aristocratice, familia filozofului schimbînd într-un ritm atît de dramatic rangul social îngăduit de autorități, încît, dintr-un neam de boieri mediu înstăriți, Noiculeștii aveau să devină curînd un fel de inamici politici cărora regimul nu le putea tolera nici un drept. Tocmai aceasta e perioada pe care fiica lui Noica o evocă în
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
rosturile care îi motivează rostirile. Blandiana este o goetheană, prin relieful substanțial și expresiv acordat ocazionalului. Constanța înfiorării apare alimentată de convingeri fundamentale, în afara cărora nu s-ar putea susține nicidecum. Scriitoarea pare o profetă - dacă asta i s-ar îngădui unei femei - a mântuirii morale a neamului său risipit de vrajbă. Scrie meditații de o vie și emoționantă atitudine, la limita dintre tabletă - specie articulată înalt expresiv de sudicul Arghezi - și eseu. Dar particularitatea sa este adaptarea la stilistica tolerată
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
mental, mai precis o intensitate concentrată pe unitatea de suprafață narativă ce îl face ușor recognoscibil. Îi poți recunoaște textele după senzația pe care ți-o dă lectura lor: o tensiune ivită dintr-o încordare a minții care nu-și îngăduie momente de relaxare prematură. E ca atunci cînd un autor își propune ca, de la prima pînă la ultima pagină a cărții, să fie mereu prezent în ceea ce scrie, nelăsînd fraza să-i scape din mînă. Un asemenea ghidaj exercitat de
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
1998, fusese tradusă, din română (după ediția Hodoș,1876), celebra Istorie a creșterii și descreșterii Imperiului Otoman a lui Dimitrie Cantemir, devenită un best-seller, după spusele prof.univ.dr. Mihai Maxim, directorul ICR Dimitrie Cantemir - Istanbul. El însuși istoric și turcolog, îmi îngădui să cred că este cel mai eminent turcolog român de azi, profesorul Maxim îsi continuă de altfel cercetările în arhivele otomane. Ceea ce are un dublu rezultat - se află în contact firesc profesional cu lumea universitară și cea culturală din Istanbul
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
își împart, și ele, timpul între cercetarea științifică și activitățile specifice unui centru cultural. Deși mai degrabă este vorba nu de o "împărțire", ci de o funcționare armonioasă, adaptată specificului cultural stambuliot. Impărțirea e în altă parte, dacă mi se îngăduie să observ. Sediul ICR Istanbul se află de altfel foarte aproape, la nici cinci minute de mers pe jos, de sediul Institutului Cultural Francez. Și tot într-o clădire superbă, o clădire monument. Cu deosebirea (doar una dintre deosebiri) că
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]