1,478 matches
-
de lumină scăpată prin ușa întredeschisă se zărea o umbră care încet-încet a început să se apropie cu pas neauzit. Când a ajuns lângă mine, mi-am dat seama că era bătrânul călugăr... „Nu te tulbura, fiule. Eu sunt. Cu îngăduința ta, am să stau pe aproape. Poate mai schimbăm o vorbă-două acolo...” N-am știut ce să-i răspund, dar prezența bătrânului m-a liniștit... Am pornit să cotrobăi mai departe prin rafturi. La un moment dat, glasul bătrânului m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
biserica ungurească,...și doi dascali...și doi țârcovnici...și doi argați...Iată domnia mea m-am milostivit și i-am iertat de dajde...de toate câte și vor hi pre alții în țara domniei mele...” „ Ei? Ce părere ai? Este îngăduință și dreptate pentru oricare credință și slujitorii ei? Au ba?” Este, părinte, și iaca ce spune vodă la sfârșit: „Iar cine să va ispiti a le face cât de puțin val peste cartea domniei mele va fi de mare certare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
se întreabă retoric: ,, Oare cine ne-a înstrăinat așa de tare, frate al meu”, indubitabil...se știe vinovatul... În ,,Au venit peste noi” subliniază accentuat frăția veche a românului cu bătrânul codru, când ,,apucam topoare, coase și furci și ceream îngăduință fratelui nostru cel veșnic să ne ascundem și să așteptăm ceasul dreptății”. ,, Și iată că toți s-au pierdut înghițiți de ape și de pământ, iar noi am rămas statornici peste veacuri.” Omagiază apoi ,,Scriitorii” pentru că glasul lor se aude
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
posibilități să ne ridicăm în ochii lumii din jur și totuși... n-am ajuns unde ne era locul... De ce? De ce? Mă întreb repetat. Am trecut de la cele mai draconice constrângeri și am nimerit într-o lume a haosului instaurat cu îngăduința vinovată a conducerii noastre postdecembriste, pentru ca în spatele acestui haos dirijat cei din eșalonul II să jefuiască cu nerușinare țara, îmbogățindu-se peste măsură și acumulând avuții pentru mai multe generații de urmași. Ne-am trezit dintr-un neam unit în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
până atunci, un psihiatru priceput și, pe deasupra, fusesem obișnuit să dau importanță femeilor numai în pat, îmi plăcea să spun că femeia este, întotdeauna, "fizică" și că numai bărbatul poate deveni un "animal metafizic", de aceea m-am uitat cu îngăduință la ea când, ridicîndu-se de lângă mine, m-a chemat s-o însoțesc: "Hai să călătorim. Sau n-ai chef să cunoști lumea?" Ca să-mi demonstreze că vorbea serios, s-a urcat pe capra caleștii și, de-acolo, m-a somat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prea bine În cine lovești cu noua dumitale lege. Finita, extrem de fină, se apropie cu un pahar de suc de grepfrut și-l puse În mîna premierului, care parcă se mai Învioră puțin și, zărind-o pe Susan, fermecătoare, ceru Îngăduința să meargă s-o salute: ținea mult la ea, fusese coleg de Universitate cu primul ei bărbat, n-o văzuse de ani de zile, ținea mult la ea, dintotdeauna. Dintotdeauna ținuse mult la ea, trebuia să se apropie și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
laudă a lui ne făcea fericiți toată ziua. O încruntare ne producea chinuitoare procese de conștiință. Acum, privind în urmă, nu-nțeleg de ce țineam cu toții atât de mult la el. Firește, între noi îl ironizam cât cuprindea, dar mereu cu îngăduința pe care-o merită faptele unui copil mare. Imediat după masa de dimineață, îi convocam pe puști (luându-i de la distracții mai adecvate vârstei lor: suitul în copaci, fotbalul etc.) și începeam să-i chi nuim cu sadism, aplicându-le
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să facem” Pentru că vă văd cel puțin la fel de isteți ca noi, odinioară” “Deci, istețimea asta ar însemna, după dumneavoastră” “Tovarășu’ profesor, eu nu vă permit să...” “Nici eu nu v-am permis, dar ați spus că n-aveți nevoie de îngăduința mea” “Asta-i culmea, domnule! Ajungem acum să ne tragem de brăcinari, nu alta!” “Stima...” Lasă vorba, mucosule! Că numai de semănat zâzanie și de reclamații ești bun. La altceva nu te-ndeamnă dracu’ la scris anonime, ești meșter mare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai rău decât misterul religios. Nu înțelegea pe nimeni. Nici măcar pe ea nu o înțelegea câtuși de puțin. Sărise de la recunoștință la un drept care i se cuvenea, fără nici o bază. Vulnerabilitate care pregătește un atac chiar în timp ce se milogește pentru îngăduință. Toată viața studiase absurditățile comportamentului și nu fusese în stare să prevadă nici pe departe cuvintele pe care ea i le aruncase în față. Da, își făcuse o carieră din a studia proiecțiile afecțiunilor psihice în spectrul psihologiei elementare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tainice ce stau pitite în odăile sufletului nostru. Cu toții ne dorim să avem cuvinte dulci în zilele de sărbătoare, de bucurie din cursul anului și din toată viața noastră, căci atunci orice “limbă sărată” se clătește cu apa omeniei, a îngăduinței și a pioșeniei. Fiecare dintre noi am scris un cuvânt bun sau l-am primit, și l-am păstrat cu sfințenie, cu gingășie și curățenie în adâncul ființei noastre. Ele ne încântă inima, ne deșteaptă sentimente nobile, ne fac mai
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
să fii singur! Îl Întrebi dacă a fost vreodată singur, dacă știe cu adevărat ce este singurătatea. Încerci să-i explici, dar el este edificat și În privința asta. ZÎmbește reținut și ironic, respinge discuția, te respinge și pe tine, cu Îngăduința obosită a Înțeleptului În fața tinereții. — Știu, știu! oftează el. Dar toți sîntem singuri, fiule, și, de fapt, adevărata noastră singurătate sălășluiește aici - și-și lovește ușurel pieptul În stînga, În dreptul celui de al treilea nasture, În presupusa regiune a inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un nebun ar putea redescoperi lumina și sănătatea minții și și-ar vedea prietenul, ocrotitorul și victima nebuniei sale chiar În fața lui, zîmbindu-i strîmb printre buzele crăpate și umflate și spunîndu-i cu o ironie plină de regret, dar și de Îngăduință: — Ei, iată-ne din nou Împreună! Omul Înalt trăiește o ciudată aventură, are parte de o educație aspră, dar prețioasă. Căci În cele din urmă ajunge să cunoască, cu prețul trudei și sudorii și al frămîntărilor amare, o omenire aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu reușim să pătrundem În miezul lucrurilor. Să vedem dacă nu reușim să scoatem adevărul la iveală“. Și urmează o discuție lungă, sinceră și chiar pătimașă, În care ambele părți Își păstrează de obicei o excelentă bună dispoziție, amabilitatea și Îngăduința, dar În care Își susțin totuși argumentele cu multă căldură și Încăpățînare. În asemenea discuții se fac simțite cîteva trăsături interesante ale omului din Catawba: el este de obicei Înclinat spre filozofie - nimic nu-i place mai mult decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
teroriști, știe despre serviciile secrete, știe despre cum au fost arse cadavre la șirele de paie de la ceapeul din Freidorf, cunoaște exact ce au făcut și ce fac securiștii, cum anume acționează după reguli de el știute. Îl ascultăm cu îngăduință, povestea merge înainte, domol sorbim din vodcă, ușor răspândim fum din țigarete Assos, și pe când ascult eu pe dată îmi pare că se întrupează din fumul încăperii profilul neclar al unor prieteni din copilărie, pe când stăteam noi la margine de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mai țin puterile, brăcinarii, cum se zice, nu te apuci tu și te sui în avion și pe urmă abia te dai jos"; așa zice uina Slauca și ceilalți dau din cap, unii mai cu aplicație, alții cu o vizibilă îngăduință, careva (din ăștia animați de vizibila îngăduință) apucă și spune următoarele vorbe "ați văzut că și-a dat interesu' să spună pe românește". La asemenea observație intervine Rotunjimea Sa parohul și zice următoarea frază analitică, al cărei tâlc s-ar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nu te apuci tu și te sui în avion și pe urmă abia te dai jos"; așa zice uina Slauca și ceilalți dau din cap, unii mai cu aplicație, alții cu o vizibilă îngăduință, careva (din ăștia animați de vizibila îngăduință) apucă și spune următoarele vorbe "ați văzut că și-a dat interesu' să spună pe românește". La asemenea observație intervine Rotunjimea Sa parohul și zice următoarea frază analitică, al cărei tâlc s-ar putea rezuma paremiologic cum că "interesul (misionar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
măroacă (mare n.n.), ce să facă în ea că n-au nici cântăreț, au adus unu din Timișoara, n-au nici crâsnic, epitrop, n-au nici bani să plătească întreținerea și iute or și trimis popă". Cei animați de vizibila îngăduință dau din cap și zic: "na las' părinte, fă pace, că dacă uina Katița lu' Căcăroanța s-o întors la uniți nu-i pagubă mare, că ai oi destule în turma orientală". Acu', în acest moment al discuției, a sosit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
referă la propunerile făcute statului român, privind "industrializarea" aparatului său de zbor și a motorului cu combustie internă continuă. În cazul acceptării propunerilor sale, marele inventator urma să se întoarcă acasă! 4] Note 1 Provincia mulțumește redacției Aradului cultural pentru îngăduința de a reproduce textul de față. Titlul aparține redacției noastre. 2 În traducere liberă: "Lumea este a celui îndrăzneț" (n. H. M.). 3 De la Liceul de Stat din Lugoj, unde Vuia a fost elev (n. H. M.). 4 Notă de H. M. Informatorii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se așeză pe rîndul din față și se uită fix la fața profesorului. Se afla într-o lume în care nu avea șanse să se descurce și dorea să lase o impresie de obediență pentru ca autoritățile să-l trateze cu îngăduință. Dar tot timpul simțea vîlvătaia palidă a blondei, undeva în spatele lui, în stînga. Scăpă de două ori o carte ca pretext să se uite la ea în timp ce-o ridica. Părea o fată neliniștită și vioaie, care-și mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vârtejurile de nisip în deșert. Shams trăia într-o lume secretă, Omar - într-o lume rarefiată. Prietenia venea, pentru fiecare, ca uscatul după potop. Omar nu mai găsise atâta răbdare și atâta tandrețe străluminată de la dispariția mamei lui. Shams primea îngăduința și ascultarea care îi lipsiseră. La „Ulduz“, Shams nu se purta ca un proprietar, ci ca un chelner umil, care ducea tăvile. Uneori, zâmbea sub insultele celor care benchetuiau și așa, fără vin, și-l strigau de departe: „Băiete, mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întîlnire. ― Sîntem amabil. Apropo, ce mai face subalternul dumneavoastră? Băiatul acela voinic și simpatic. Îmi pare rău că nu l-am invitat și pe el. Am simțit de la bun început că mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu de dumneavoastră... ― Adevărat? Ochii bătrânei se aprinseră brusc. Luă un ziar de pe scrin și improviză la iuțeală un cornet. Deșertă înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să respecte indicațiile lui Dumnezeu și, numai după aceea, să-și impună propria voință. De asemenea, autoritățile trebuie să facă apel la priceperea celor competenți și la sfatul lor, înainte de a lua hotărâri. Nici prea multă asprime, nici prea multă îngăduință Și apostolul Paul își îndreaptă propria dojană, nu numai spre fii, dar și spre părinți, atunci când scrie: «Copii, ascultați de părinții voștri în Domnul, căci așa este drept. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta - aceasta este cea dintâi
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
meu sensibil nu prea fac față când îmi e greață, dar nici o grijă, am luat înainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sânt idiot să-mi vărs mațele ca să mă fac de râs. N-o să mă las privit cu îngăduință să știu că trag cu ochii închiși, astupîndu-mi nasul cu cealaltă mână ca să nu mai simt duhoarea noroiului..." ― Aici locuiește, zise Dinu, întrerupîndu-mi monologul. Dacă ții neapărat s-o cunoști, eu te aștept la cafenea. Până atunci iau puștile. În
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dar într-o zi i s-a înfundat. A alunecat pe gheață, a scăpat în apă, a făcut pneumonie și s-a curățat în câteva zile. "Poate totuși a fost un accident", am zis. Domnul Andrei m-a privit cu îngăduință. "Accident? Hm". Și n-a mai vrut să discute despre asta. Eram din ce în ce mai intrigat. Dacă l-aș fi întrebat pe vreunul "de ce vă e teamă?", s-ar fi uitat cu siguranță la mine mirat: "Teamă? Nu înțeleg, de ca să-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a-și da dreptate lui însuși și în a se distruge. Trebuie să mai spun că pe femei nu le-am obosit niciodată cu insistențele ori cu geloziile mele. Nu complicam inutil lucrurile și am avut față de dragostea trupească o îngăduință paradisiacă. Mi se părea actul cel mai intelectual cu putință; și puțin mă interesa că mărul pe care l-a dat șarpele Evei a fost poate putred. Dar mi-a lipsit totdeauna ceva. Sentimentele mele erau incomplete ca și visele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]