897 matches
-
motiv grav de îngrijorare și chiar de nesomn. Cam așa a arătat ceea ce s-a numit "sabotarea istoriei", "boicotarea istoriei". Mai important decât orice scandal politic era să fie a doua zi soare, pentru a se usca fânul. Altminteri, se îngălbenea, iar vacile nu-l mai mâncau cu plăcere. Uneori, la alegeri, se stârnea, duminică după-amiază, o trâmbă de praf, care scotea lumea din curți, dornică să vadă mașina "candidatului". Câteva zeci de curioși se strângeau atunci la primărie, în vreme ce babele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de la "unchiul George", cu totul neașteptată: "Felicitări pentru stil". A fost unul din puținele lui gesturi de tandrețe. 26. Multe sunt în Asybaris inexplicabile, dar, probabil, mărimea neobișnuită a rododendronilor, atingând proporții aproape gigantice, e tot atât de misterioasă ca pâcla care îngălbenește cerul pe timpul verii și ca reținerea, din discuții, când vine vorba despre marea de la miazănoapte. Căci lipsesc cu desăvârșire datele ce ar putea s-o lămurească și nu se poate ști ce temei are legenda că, pe aceste locuri, s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Schrunz, În ziua de Crăciun, zăpada era așa de strălucitoare că te dureau ochii când priveai pe fereastra cârciumii și Îi vedeai pe oamenii care se Întorceau de la biserică. Acolo au urcat pe lângă râu, pe drumul netezit de sănii și Îngălbenit ușor de urină, printre dealurile abrupte acoperite de pini, cu schiurile grele pe umeri, și apoi au făcut cursa aia grozavă În jos, pe ghețarul de deasupra lui Madlener-haus, și zăpadă era moale și fumoasă ca glazura unei prăjituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trei cadavre și păreau să fi fost uciși În timp ce alergau. Casele orașului erau distruse de bombe și strada principală era acoperită de moloz, de tencuială și de mortar, și mai erau grinzi rupte, bucăți de țiglă și multe gropi, unele Îngălbenite pe la margini de la gazul cu muștar. Erau o grămadă de așchii de la bombe și bucățile de șrapnel erau Împrăștiate În moloz. În oraș nu se afla nici un om. Nick Adams nu mai văzuse un om de când plecase din Fornaci, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu lună. Ascultam cum sună 7 iunie a praznic. Era ziua mea zveltă și frumoasă ca o prințesă spunea uneori Nichita, poetul nostru cel mare: paznic alb, grăbit, întins ca un arc. I-ascult glasul în fiecare an, bucuriile au îngălbenit, cu fiecare toamnă. În veacul măsurat de ceasuri reîntoarse în vârsta mea. Prințesa-zeiță! Doar ea mai râde la fereastră, lăsând cerul păscut de stele însângerate-n rană. Flaute se aud ca un cor de cer. Lasă-le măcar acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut muma-n cur, mare greșeală, că s-a enervat generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am luat, am încercat să le privesc disprețuitor, dar nu m-am putut stăpâni și le-am fărâmat în palme, mușcîndu-mi buzele. ― Și el tot așa a vrut să facă, îmi mărturisi Maitreyi. Dar pe el nu l-am lăsat... Îngălbenii. Vasăzică, și el tot așa de mult a iubit-o și tot atât de crâncen a suferit ghicindu-se anticipat în dragoste, printr-un pom. Unde îmi era siguranța întîietății mele, liniștea mea? Maitreyi începu să-mi sărute mâinile și să-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
marți. Sunați-l joi. Joi la orice oră. Joi a venit iar furtuna din sud. Copacilor nu prea mai avea ce să le facă - decît să rupă crengile moarte de palmier și să pîrjolească mugurii de mango care scăpaseră cumva. Îngălbeni Însă frunzele plopilor și azvîrli praful și frunzele moarte În piscină. Suflă praful În casă și-l lăsĂ să se depună pe tablouri și printre paginile cărților. Vacile stăteau cu fundul În vînt și mîncarea pe care o rumegau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Am dat să i-o șterg. S-a ferit cu o mișcare iute, de sălbăticiune. Mi-a părut rău că-l urmasem pînă-n miezul pădurii. Sandalele-papuc, făcute de tante Liselle "la comandă", la București, s-au pătat. Năbucul s-a îngălbenit; praful de cretă cu care am încercat să acopăr petele le-a stricat și mai rău. Hoinăreala nu-mi mai plăcea. Rămîneam în spatele perdelei umflate ca o pînză de yolă așteptînd Buick-ul unchiului Iordan, să mă scoată odată din văgăună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coif, nici nu ar fi avut cum din moment ce pelicula nu exista pe atunci sau nu-i căzuse lui sub ochi o altă ecranizare, însă anii trecuseră, intrase în maturitate și avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise la față, arăta ca o lămâie îmbrăcată în sacou, cămașă și blugi decolorați, iar Lucia îl luase de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lemn și de piatră. 5. În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mîini de om, și au scris, în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris. 6. Atunci împăratul a îngălbenit, și gîndurile atît l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor, și genunchii i s-au izbit unul de altul. 7. Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, Haldeii și ghicitorii. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
locul al treilea în cîrmuirea împărăției." 8. Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea și nici s-o tîlcuiască împăratului. 9. Din pricina aceasta, împăratul Belșațar s-a înspăimîntat foarte tare, fața i s-a îngălbenit, și mai marii lui au rămas încremeniți. 10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvîntul și a vorbit astfel: "Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gîndurile tale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
au rămas încremeniți. 10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvîntul și a vorbit astfel: "Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gîndurile tale, și să nu ți se îngălbenească fața! 11. În împărăția ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor cei sfinți; și pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască. De aceea, împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, da, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Paris. Jos, dădu peste Grigore. ― A, Grig?... M-ai întrecut, monșer... Credeam că voi fi cel dintîi! strigă apropiindu-se cu mâna întinsă. Grigore, fără să-i observe mâna, răspunse întunecat: ― Pleci imediat la București!... Sania e la scară. Brumaru îngălbeni, bolborosi vorbe fără șir, se miră. Grigore insistă: ― Ai un sfert de oră. Grăbește-te! Peste un sfert de oră Raul era îmbrăcat. Petre, care ținea încă locul lui Ichim, ridică biciul. Pe când porneau, din capul scării Grigore strigă: ― Ia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe față și-i tremura în degete. ― Te-am luat cu vorba și nu te-am întrebat: ce vânt te aduce? zise în sfârșit Miron prietenos. Spune dumneata întîi, că pe urmă am să-ți spun și eu altele! Învățătorul îngălbeni mai tare. Mâinile, așezate pe genunchi, își jucau nervos degetele. După primele cuvinte ce rosti, observă că Iuga se întunecă. Asta, însă, în loc să-l intimideze, îl întărîta și-l îndemna să continue mai calm și cu mai multă siguranță. ― În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lângă Platamonu. Fața îi era mai întunecată ca de obicei și în ochi avea o pâlpâire mocnită. Puse un picior pe scărița cabrioletei și, aplecîndu-se la urechea arendașului, rosti tainic: ― Cucoane, să te astâmperi cu Babaroaga, că-i rău! Platamonu îngălbeni, dar, ca să nu-și arate turburarea, răspunse cu același glas blajin: ― Da ce s-a mai întîmplat, omule? Nu ți-am spus eu chiar ție că nu mă bag și nu mă amestec, dacă o luați voi? ― Apoi atunci ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi dat și eu afară!... Asta-i gazeta de partid, tinere! Care poate, profită cât e la putere, pe urmă... Dar tu nu-ți face inimă rea, puiule! adăugă când își potrivi ochelarii după urechi și văzu cum s-a îngălbenit Herdelea. Tu mai ești asigurat câteva luni, întîmplător. Până atunci ai vreme suficientă să te aranjezi... Redacția apoi începu să se populeze. Fiecare nou sosit aducea câte o veste, toate care de care mai rele. Că răscoala s-a întins
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
băiatul cine știe ce are ori i s-o fi năzărit, că altfel e foarte de treabă și așezat, și harnic, fruntea flăcăilor, dar nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă când nici cu gândul n-ai gândi. Numai căpitanul Corbuleanu îngălbenise și-și mușca buzele într-o enervare de frică și nehotărâre; el crezuse că răcnetele flăcăului vor dezlănțui pe loc răzmerița, dacă cumva n-o fi chiar semnalul dinainte stabilit de țăranii conspiratori. Prefectul, după ce se potoli incidentul, își zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fundul curții. — Mai ții minte ce frumos mirosea, mai ales spre Rusalii... Mirosea frumos și-ți lăsa puf galben pe nas... Minți, râse Coltuc. Cum să-i simți mirosul dacă pentru tine ea nu există, ba să te mai și îngălbenească pe nas... Eu cred tot ce spui, se dezvinovăți Melania. Mereu ai fost mai deștept decât mine. Uite câte cărți ai citit... De-aia te și iubea mama pe tine mai mult... Mereu mă gândesc la ea, șopti Coltuc. Cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o farfurie de tablă pe care fumegau doi tăciuni stropiți cu țuică, ai căror aburi răspândeau o mireasmă îmbietoare. Urmau Isaia și, în spate, restul credincioșilor. Marchiza își trase fusta cât putu peste genunchi și găsi un petic de dantelă îngălbenită pe care și-o puse pe cap, în chip de mironosiță. Să cântăm ! îi îndemnă Isaia. — Sik șukran ! tresări Faraon. Ieși din convoi și se repezi spre acordeon. Bătu de câteva ori cu talpa în pământ, pentru a găsi ritmul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
inspirate, căci scândura pe care nimeri împroșcă în cele patru zări stropi de noroi amestecat cu var. Holul avea o lumină bolnăvicioasă, ce mirosea a ou clocit, venind dintr-un bec chior, atârnat de două fire verzi, împletite. Duhoarea se îngălbenea pe măsură ce te apropiai de casa scărilor ; undeva, în subsol, vremurile vechi putrezeau în stive amestecate, de cartofi și de morcovi, pe care nimeni nu le mai răscolea, să le aerisească. Simți ceva mișcându-i-se printre glezne, surceaua îmblănită mieună
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
depărtate, însoțite de zurgălăi. Dar e încă toamnă, se gândi Jenică. Ajunsese la nouăzeci și nouă. Mai avea o singură frunză și jocul se putea încheia. Ce ciudat totuși că frunzele adunate de pe jos și așezate, apoi, sub pași erau îngălbenite și roșii pe margine. Roșul lipsea de pe lozuri, ceea ce făcea ca, în jocul acesta, ceva să nu se potrivească. Îl stânjenea nepotrivirea, era în puterea lui s-o înlăture. Clămpăni foarfecele lângă încheietura mâinii, acolo unde culoarea roșie era la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai departe, cu voce clară și răspicată: — „În filosofia chineză antică, cele cinci culori corespund celor cinci direcții. Galbenul este pentru centru. Albastrul pentru est, albul pentru vest, roșul pentru sud, negrul pentru nord... “ 19 Iarba sălbatică din Jehol a îngălbenit de când Curtea așteaptă ca împăratul să moară. Hsien Feng nu mai poate să înghită. Supa din ierburi pe care i-o prepar continuă să-i fie adusă de către eunuci, dar nu se mai atinge de ea. Se dă comandă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se obține un filtrat incolor. Se transferă filtratul și soluția de spălare într-un pahar de laborator de 500 ml. Se amestecă și se adaugă 25 ml de soluție de sulfat feros 0,15 M (4.8.). Dacă filtratul se îngălbenește după adăugarea sulfatului feros, se adaugă 3 ml de acid ortofosforic 15 M (4.7.). Se titrează cu o biuretă excesul de sulfat feros cu o soluție de permanganat de potasiu de 0,02 M (4.9.) până când amestecul devine
jrc2726as1995 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87880_a_88667]
-
în perioada 40-50, din Pirandello. A văzut ce tînăr sînt, s-a și mirat că auzisem de Ion Sava! (știți, mentorul lui Ciulei, printre altele). Mi-a arătat zeci de fotografii din spectacolele lui, lucrări (grafică) de-a maestrului, cronici îngălbenite de vreme, caiete-program de la marile lui montări (Macbethul cu măști, sau teatrul groazei). Mi-a și făcut cadou un program (în care Ciubotărașu juca un rol cumplit: de om schingiuit). Doamna Lidia mi-a spus că Sava îi prinsese nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]