945 matches
-
mistici din afară de sfera creștinismului tradițional, cum e Jacob Bohme sau Franz Baader, pe care îi discută și îi aprobă cu entuziasm Berdiaev (Nikolai Berdiaev: Der Sinn der Schaeffens cap. despre „Creativism și sex”) văd în Adam cel edenic figura îngerească a desăvârșitului androgin. Androginitatea, susțin acești reprezentanți ai unei metafizici extrem de nebuloase, e adevăratul chip și asemănare a lui Dumnezeu în om. Asemenea interpretări pornesc desigur, între altele, de la experiența comună a profundei noastre imperfecțiuni, ce se manifestă cu deosebire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de viață consacrat în cadrele timpului; ea n-are propriu-zis un model supranatural, ci numai unul figurat în unirea lui Hristos cu Biserica. Ascetismul e un mod de viață consacrat pentru veșnicie; modelul lui e îngerul. A realiza modul existenței îngerești în trupul omenesc e idealul monahismului creștin. Androginul nu există în natura văzută. Patria lui e paradisul ceresc. Și dacă e un domeniu unde nostalgia edenică se exercită cu amploare fără egal ca refuz al condiției mizeriei terestre și ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
scaldă enigma acestui chip într o undă de ironie, ce parcă se îndreaptă spre noi cei de jos, care ne zbatem încă în antagonismul patimilor, și pune între noi și el distanța depășirii în zona neutră a spiritului pur. Ideea îngerească în Ioan Botezătorul e foarte familiară picturii bizantine. Între cele două moduri de reprezentare plastică e însă o mare deosebire. În bizantin elementul îngeresc al acestei figuri se exprimă simbolic prin aripile imense, ce cresc din umerii sfântului, pentru a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
patimilor, și pune între noi și el distanța depășirii în zona neutră a spiritului pur. Ideea îngerească în Ioan Botezătorul e foarte familiară picturii bizantine. Între cele două moduri de reprezentare plastică e însă o mare deosebire. În bizantin elementul îngeresc al acestei figuri se exprimă simbolic prin aripile imense, ce cresc din umerii sfântului, pentru a-i da aceeași înfățișare stranie de personaj din această lume și de dincolo de ea. Geniul lui Leonardo da Vinci s-a încumetat să exprime
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se potrivea deloc situației”, adaugă Dostoievski. E același zâmbet din altă lume, pe care l-am întâlnit în tabloul lui Leonardo da Vinci. Ca să înțelegem regiunea supranaturală de unde vine, trebuie să adăugăm că Dostoievski își definește eroul ca o „natură îngerească”. Prințul Mîșkin e în lumea păcatului carnal, dar nu face parte din ea. El coboară în promiscuitatea omenească substanța pură și veșnică, fiindcă e neutră, a ființelor din paradis. În enigma zâmbetului său e distanța nemăsurată ce ne desparte de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dățile, dar sub înfățișări extreme. Întâia oară blond, cu păr feminin „de aur moale”, străveziu la față și alb cum e ceara. Giulgiul vânăt pe care îl poartă ne dă senzația stranie de moarte. Impresia eroinei e aceea de frumusețe îngerească, din vis, streină de lumea noastră: Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. Apariția lui extraordinară „îngheață” pe cine o vede. A doua oară apare într-o înfățișare contrară: înveșmântat în negru și dogorind de flacăra cerului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
streină de lumea noastră: Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. Apariția lui extraordinară „îngheață” pe cine o vede. A doua oară apare într-o înfățișare contrară: înveșmântat în negru și dogorind de flacăra cerului. După simulacrul îngeresc, simulacrul demonic. Impresia pe care o face e de astă dată într-adevăr demonică, în supranatural nu există o mijlocie între fierbinte și rece, între flacără și gheață. Amestecul acestor două elemente, despre care vorbește Apocalipsul, dă mijlocia călduță, a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unde zac straturi de păgînătate. Marea încercare este de a scoate în lumină, de a-i afla adevăratul rost bogăției cuprinse în străfunduri. Se întreabă: "De ce n-ar fi Poezia rostul, domeniul acestor forțe obscure, precreștine? Lumea cîrmuită de cetele îngerești e sigur mai dreaptă și mai sfîntă decît lumea Fabulei. Dar cea din urmă e mai poetică decît cea dintîi". Susținător în tinerețe al liricului absolut, e nevoit a recunoaște că poezia e încă valoare relativă. Și-și afirmă gîndul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
existențe chiar, se cuvine să vedem rezultatul unei uimitoare metode savante. La fel, geometrul, în cursul investigărilor lui, se-ndreaptă instinctiv către punctele singulare ale curbelor particulare pentru a deduce din ele adevăruri care-1 informează tocmai asupra normei". Este, prin îngereasca sa limbă, încercarea imposibilului, aplicarea propriei metodici în vederea notării inefabilului și procedează asemănător omului de știință - "își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobîndite, își propune să prevadă și chiar să revadă procesul istoric" (I.B.). Vocalele rimbaldiene sînt argumentul la care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
virtute teologală - iubirea. După trecerea acestor examene urcă tras de privirea Beatricei în al nouălea Cer sau Primul Mobil - cerul cristalin sau diafan ce pune în mișcare toată lumea materială. Dante contemplă figura Divinității în Cerul Empireu cu cele nouă coruri îngerești în deplină concordanță cu sistemul ceresc după doctrina Sfîntului Dionisie Areopagitul. Aflat în Empireu, cu Beatrice alături, contemplă minunata priveliște a Rozei. Aici, în contemplarea Rozei fericiților, se desparte de Beatrice ce-și ia locul în scaunul ei din treapta
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de Bergson: Dar, pentru a exprima aceste moduri ale naturii "increate", limba uzuală apare prea organizată [s.n.]: Rimbaud se străduiește deci s-o sărăceasca deliberat, s-a simplifice până la un sistem redus defuncțiuni ale discursului. Se vorbește despre limba naivă "îngereasca", a lui Rimbaud, despre lipsa de șir și despre ritmurile ei împrumutate jocurilor de copii. În realitate, suntem în fața unei limbi și-a unei prozodii deduse prin abstragere; în fața unei elaborări conștiente în vederea notării inefabilului 71. Pentru demonstrația pe care
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
că, prin venirea lui Hristos În lume, intrarea În cer este deschisă tuturor credincioșilor. După cum Îngerii din cer cântă și preamăresc pe Dumnezeu, zicând ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul“ (Isaia VI, 3), la fel biserica luptătoare cântă, Împreună cu Biserica triumfătoare (Îngerească), cântarea ,,Sfinte Dumnezeule , Sfinte Tare...”. Urmează citirea Apostolului , timp În care preotul cădește, fumul de tămâie simbolizând că ,,prin vestirea Evangheliei la toată zidirea, darul Duhului Sfânt a umplut inimile oamenilor de bună mireasmă duhovnicească”. După Apostol, se citesc pericope
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
nici la avere, nici la mărire, nici la desfătări lumești, ci cu demnitate să primească pe Împăratul tuturor făpturilor pământești și cerești și să-l onoreze pe Acela pe care Îl onorează În ceruri și pe care Îl Înconjoară cetele Îngerești, intonându-I cântarea: ,,Aliluia”. Intrarea cea mare (Vohodul mare) accentuează prezența mistică a lui Hristos În Sfânta Liturghie. Actul simbolic al vohodului mare este tot mai mult Învăluit de mister. Intrarea aceasta Închipuie ,,arătarea cea urmă a lui Hristos, prin
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
după care urmează cezura esențială, cea între creat și increat. Dante are două feluri alternative de a vizualiza Empireul, în funcție de posibilitățile de percepție ale naturii sale. Pe o anumită treaptă, percepe Empireul ca un sistem teocentric de nouă cercuri (cetele îngerești) e reprezentarea cosmologică a Empireului. Pe măsură ce pătrunde în Empireu el începe să vadă altfel același lucru Firea lui Dante trans-umanează, trece dincolo de posibilitățile de percepție ale subiectului uman obișnuit Transformat lăuntric, trans-umanat, Dante vede întreg Empireul sub forma Rozei Divine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cu referințe și citate, că tema celor doi arbori, drept și răsturnat, se întîlnește de la Platon la Dante, din Siberia și India pînă în Melanezia. El insistă pe faptul că, laolaltă, o inversiune în ce privește regentarea sferelor lumii vizibile de către ierarhiile îngerești. Fiecare treaptă îngerească coordonează cîte o sferă din lumea vizibilă, dar în ordine inversă față de cea geometrică : îngerii cei mai apropiați de centrul lumii invizibile (care e Dumnezeu) coordonează sfera cea mai depărtată de centrul lumii vizibile Astfel că, spune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
citate, că tema celor doi arbori, drept și răsturnat, se întîlnește de la Platon la Dante, din Siberia și India pînă în Melanezia. El insistă pe faptul că, laolaltă, o inversiune în ce privește regentarea sferelor lumii vizibile de către ierarhiile îngerești. Fiecare treaptă îngerească coordonează cîte o sferă din lumea vizibilă, dar în ordine inversă față de cea geometrică : îngerii cei mai apropiați de centrul lumii invizibile (care e Dumnezeu) coordonează sfera cea mai depărtată de centrul lumii vizibile Astfel că, spune H.-R. Patapievici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și sprijin pentru cei care merg pe calea desăvârșirii. Ei sunt glasul Bisericii, înveselesc sărbătorile și fac să se nască în inima credincioșilor dorul după Dumnezeu. Chiar și din inimile de piatră psalmii storc lacrimi. Cântarea lor este o faptă îngerească, o trăire cerească, o mireasmă duhovnicească. Cântarea psalmilor este glasul Bisericii și podoaba imnografiei ortodoxe. Folosirea psalmilor în slujbele bisericii umple rugăciunile de bucurie, de strălucire și de dorul după Dumnezeu. Psalmul este luminarea sufletului și sfințirea trupurilor. Sf. Ioan
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
omul păcătos, mângâierea bătrâneților, înfrumusețarea tinerilor, luminarea și înțelepțirea pruncilor, podoabă prea frumoasă a femeilor celor credincioase. Este dătătoare de smerenie și izgonitoare a mândriei. Armă întru înfricoșările de noapte și odihnă celor ce se ostenesc. Citirea psalmilor este lucru îngeresc, moștenire cerească, tămâie duhovnicească și într-un cuvât este „tuturor, toate”. Alte rostuiri de mare folos duhovnicesc, din cuvântul marelui comentator al psalmilor sunt: Psaltirea îngrijește ca o mamă de cei bolnavi, iar pe cei sănătoși îi păzește întregi. Locurile
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
caută nimeni numai ale sale. Fiecare creștin va căuta să facă ce este mai bine pentru aproapele lui, și apoi pentru sine. Atunci va sălășlui în lume liniștea, armonia și pacea Domnului Iisus Hristos după dorința cerului, manifestată prin corurile îngerești: „Pe pământ pace și între oameni bunăvoire”. Pentru ca să voim, să simțim și să cugetăm la fel, trebuie ca fiecare dintre noi să trăiască după voia lui Dumnezeu. „Una să fie Doamne”, așa s-a rugat Domnul Iisus Hristos atunci în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
neapărat, legilor firii, omul neputând avea nepătimirea îngerilor. Dar, deși ne poruncește să îndeplinim poruncile lui Dumnezeu așa cum le îndeplinesc îngerii, arată totuși înțelegere neputinței omenești celei după fire, ca și când ar zice: „Vă cer o viață aspră, pe măsura celei îngerești, dar, în același timp, nu vă impun o despătimire desăvârșită, fiindcă nu puteți să o aveți din pricina naturii voastre, care are neapărat nevoie de hrană”. Vezi câtă înțelepciune duhovnicească se cuprinde într-o cerință a trupului? Mântuitorul ne-a poruncit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prea negru, buzele prea roșii"147 este un al doilea indiciu al acestei lumi factice. "Coruperea" acestei fetițe de 10-11 ani, cu care Christina comunică într-un chip concret, mimetismul ei sunt efecte ale răsturnării legilor Firii: "sub o înfățișare îngerească, Simina ascundea un monstru, și asta datorită...unei false spiritualități, faptului că trăia pe de-a-ntregul în lumea domnișoarei Christina"148. În cheie psihologică 149, Simina face parte din seria acelor personaje demonice (Manoil, Diavolul, Șarpele etc.), sub a căror
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
versantul dinspre ei. Cât de adânc poate răzbate o atingere matern-protectoare? Numai cine nu i-a dus lipsa ar fi în stare să-i subestimeze forța transformatoare a impactului. Cât anume ne-ar putea da peste cap echilibrul o aripă îngerească ștearsă ipotetic de noi? Rămâne de văzut. Rică însă fusese nici mai mult nici mai puțin decât zguduit de discreta armă, deși n-ar fi știut unde să localizeze avaria și nici dacă putea fi localizată. Ce știa sigur era
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lucrător în publicarea traducerilor sale. La Optina, el realizează nu mai puțin de trei ediții ale Autobiografiei, în 1845 și în 1847. În 1848, apare textul „Patru cuvinte chemătoare către călugăriță în ziua în care ea se îmbracă în chipul îngeresc”, compuse în 1766 de ieromonahul Nichifor Teotoki, traducere din limba greacă de Paisie Velicikovski. În 1849, se publică „Sulul despre rugăciunea minții și Tâlcuirea la Doamne miluiește”. Tot în 1849, Ambrozie și mentorul său Macarie editează cărțile „A cuviosului nostru
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
să depășească cu violența lor ucigătoare iubirea martirului, care, «căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta“ și, spunând aceasta a adormit în Domnul» (Fap 6,60). În sfârșit, acea gură tăcea, acel chip îngeresc a fost desfigurat de ploaia de pietre. «În ziua aceea a început o mare persecuție împotriva Bisericii din Ierusalim și toți, în afară de Apostoli, s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și ale Samariei”. După aceasta, Saul, cel care a fost autorul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în Biserica primară, în timp ce pare să se stingă cea a multor Apostoli, trebuie studiată cu profundă devoțiune. Trebuie, în primul rând, asemenea marelui martir, să știm să voim. Sfânta Scriptură ni-l prezintă în fervoarea iubirii sale, cu o față îngerească, dar decis, puternic, dinamic. Acum, îngăduiți-mi să vă indic, ca un omagiu adus adevărului, că nici măcar în sectorul satanei nu lipsesc exemplele de voință puternică, de abnegație, de sacrificiu, de eroism. Observați cu câtă tenacitate cei nelegiuiți sunt fideli
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]