3,183 matches
-
și abia apucase să-și bage cămașa în pantaloni când Boris îi spusese de documentele pe care le dorea Vlad. Brusc, începuse să se bâlbâie, dezvinovățindu-se în timp ce scormonea prin sertarele unui birou vechi. Îl luaseră pe sus și îl înghesuiseră pe bancheta din spate, după care porniseră spre biro urile firmei. Pe drum, cu voce slabă, încercase să se mai justifice de câteva ori, dar se lăsase repede păgubaș, văzând că Boris nu scoate nici o vorbă. Godunov îl mai auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reușea din nou să se înțeleagă cu toiagul. Râpa Dracului era un canion îngust, cu pereții foarte înalți. Deasupra capului, se vedea numai o fâșie îngustă de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului bolovănos al râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea străbate cu privirea, canionul arcuindu-se ușor. Pășind prudent pe pietroaiele adunate acolo, porni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflau pe lângă curțile boierești și mănăstirești și erau proveniți din robi țigani, care, după ce au fost eliberați din robie, își câștigau pâinea mergând din sat în sat cu meșteșugul lor. Totuși, trebuie făcută precizarea, că românii nu s-au prea înghesuit la învățarea meșteșugurilor, decât foarte târziu, când și-au dat seama cât au pierdut ținându-se numai de coada sapei și a vacii. Românul era prea mândru ca să poată pune mâna pe ciocan, nicovală, forjă, ca să-și ascută sapele, hârlețul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toate timpurile, meșteșugul legat de prelucrarea metalelor, a fierului, obținerea din minereu și apoi prelucrarea cu ciocanul și nicovala, a exercitat asupra oamenilor o atracție specială, iar meșterii fierari erau priviți ca niște ființe magice. Românii nu s-au prea înghesuit să practice meseria, nu numai din cauza absenței sau rarității minereurilor, numai că s-au trezit că o practicau alții. Importanța fierarului în cadrul comunității era legată de imposibilitatea de a practica muncile agricole fără uneltele făcute de el: fiare de plug
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rigide; cartelurile ei de galere și armatele nu au nici mărimea și nici armament suficient pentru a apăra drumurile; metalele prețioase extrase din minele germane devin din ce în ce mai rare și mai costisitoare. Sufocat de presiunea otomană, acest oraș în care se înghesuie 100 000 de locuitori, devenit prea bogat și în care se trăiește prea bine, înțepenește. Această fragilitate subită face să năvălească asupra Veneției dușmani pe care puterea ei îi ținuse până atunci la distanță. în 1453, turcii, care ocupă deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
destul de tânăr ca să nu-i intimidez, așa că au flecărit vesel despre tot soiul de lucruri. Erau extraordinar de drăguți, niște copii sănătoși și agreabili. Și atmosfera de acolo, sub copacii din parc, era foarte plăcută. După o oră s-au înghesuit într-o birjă ca să se ducă acasă, iar eu am pornit alene către club. Mă simțeam poate cam singur și asta m-a făcut să mă gândesc cu oarecare invidie la viața plăcută de familie pe care o zărisem pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe malurile golfului este alb și civilizat, iar copacii exotici cu flori stacojii își flutură culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți taie pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul. E o mare de fețe cafenii. Ai impresia unei mișcări colorate pe fundalul albastru scânteietor al cerului. Totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atacatori. Priviți puterea lui Dumnezeu! Dintr-o dată, predicatorul Își coborî mâinile, arătând cu dreapta spre statuie. După o clipă, Dante văzu clar cum pleoapele Fecioarei se ridicau, cu pupilele luminate de o strălucire. O tăcere uluită Înghețase sutele de persoane Înghesuite În naos. Apoi, totul se scufundă Într-un vuiet, toate gurile unindu-se Într-o aceeași exclamație de minunare. Poetul murmurase și el ceva, surprins, fascinat de relicva care continua să se miște. Aceasta, după ce Își deschisese ochii de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aflau la poartă. Venise abatele Însuși, Îngrijorat, să Îi dea vestea. Își aruncă o ocheadă rapidă spre mort, ferindu-și de Îndată privirea, ca și când s-ar fi temut să nu se molipsească de la acea priveliște. În spatele său, câțiva călugări se Înghesuiau În dreptul ușii, Întinzându-și gâturile ca să vadă. - Înfășurați trupul Într-o pânză și duceți-l jos, ordonă Dante. Cu un semn din cap, abatele Îi confirmă cererea. Călugării păreau nerăbdători să scape de prezența stingheritoare a cadavrului și dispărură iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se umpleau de zăpadă în timp ce suflau aerul ca niște tauri. Băteau din tălpi pentru a face sângele să le circule din nou în picioare. Pe cer, niște gâște greoaie zburau în cercuri. Păreau să-și fi pierdut drumul. Soarele se înghesuia în mantaua lui de cețuri, care se scămoșa tot mai mult. Până și tunurile păreau să fi înghețat. Nu se mai auzea nimic. — Poate că au făcut în sfârșit pace, încercă neîncrezător Grosspeil. — Pace pe naiba! i-o trânti colegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
viitoare moartă și resemnarea din trăsăturile feței. Prenumele ei era Clălis. Nu-i un nume banal, și e foarte frumos gravat în marmura roz a mormântului său. În parcul Castelului, un întreg regiment ar putea fi cantonat fără să se înghesuie. Este înconjurat de apă: în spate e un mic șanț comunal ce servește ca legătură între piața primăriei și portul de îmbarcare, apoi micul canal despre care am vorbit și peste care bătrânul pusese să se construiască un pod japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce rămăsese era un om care înainta în vârstă. Munca lui îi ocupa tot timpul. În vremea bătrânului, Castelul avea șase grădinari, un paznic, o bucătăreasă, trei valeți, patru cameriste și un fochist. Acest întreg trib condus sub cravașă era înghesuit în încăperi comune strâmte și în camerele de sub acoperiș, unde pe timp de iarnă apa îngheța în căni. Procurorul le mulțumi și unora și altora. Nu se arătă zgârcit. Fiecare primi o scrisoare de recomandare și o sumă frumoasă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și e nevoie de tot mai mult personal, mai cu seamă ingineri, șefi, dar nu mai ai unde să-i cazezi pe acești ingineri pentru că, nu-i așa, n-o să-i ducem în oraș, în casele muncitorilor, nu, să-i înghesui cu acești oameni care dorm câteodată și patru într-un pat, beau vin din greu, înjură tot timpul și se înmulțesc precum animalele, niciodată! Așadar, directorului i-a venit o idee, o mică idee... dacă domnul procuror ar accepta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acea zi, un anumit dispreț amestecat cu oroare. Iar eu înțelesesem niște lucruri. Destinat ura murdăria, chiar și pe cea mai firească și mai terestră. De obicei, repulsia îl făcea să privească pantofii grosolani și murdari ai justițiabililor care se înghesuiau pe băncile tribunalului sau ai bărbaților și femeilor pe care îi întâlnea pe stradă. Când îți vedea pantofii, erai judecat pentru a se stabili dacă ești demn de privit sau nu. Totul pentru un lustru fără cusur al pantofilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toate străzile, și apoi o-ntâlnisem mai devreme, când intra la mătușa ei. Ea era, poți să mă crezi. Și ce făcea pe malul râului? — Ce făceam și eu, bineînțeles! Încerca să-i evite pe soldații ăia beți care se înghesuiau la două sute de metri mai încolo... N-ai ceva de băut? Mi s-a uscat gura de cât am vorbit. Am scos două pahare și o sticlă, brânză, un cârnat și o ceapă. Am băut și am mâncat în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
generală e destul de tulbure, dar n-o să deschid eu subiectul ăsta acuma, ar fi putut ca 1990 să fie fără mineriade și „nu ne vindem țara”, fără rezistența asta la democrație, comunismul ne-a schimbat atât de mult, ne-a înghesuit istoria într-un colț, suntem într-o țară în care doar teroriștii vorbesc, victimele tac înfricoșate, frica la români, acest sentiment primar, care ne face să ținem capul plecat, chiar dacă nu-i nici o sabie pe-acolo, să pupăm mâinile, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fie o flăcăruie plăpândă pe altarul puternic al Romei. Totuși, după doctori, preoții erau victimele ei favorite. Ah, părinte episcop Wiston, declara ea. Pur și simplu refuz să vorbesc despre mine Însămi. Îmi imaginez șuvoiul de muieri isterice ce se Înghesuie la porțile dumneavoastră, implorându-vă să fiți simpatico (apoi, după un interludiu umplut de ierarh)... dar dispoziția mea e ciudat de neasemănătoare. Nu-și divulga micul flirt cu biserica decât episcopilor și prelaților cu rang și mai Înalt. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
inspecții Amory o urmărea tăcut din ochi. — Nu ești și tu de aceeași părere? a Întrebat ea brusc, Întorcându-se spre el cu inocență În ochi. S-a produs agitație și Sally a condus lumea la masă. Amory s-a Înghesuit să ajungă lângă Isabelle și i-a șoptit: — Ești partenera mea la dineu. Am fost repartizați unul altuia. Isabelle a rămas fără glas - abordarea era cam prea directă. De fapt, avea senzația că o replică bună Îi fusese furată vedetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
simt cei de la Cap and Gown? — De parcă i-ai fi lovit cu leuca. Nu mai termină cu discuțiile, certurile și Înjurăturile. Se enervează și devin când sentimentali, când brutali. Aceeași situație e În toate celelalte cluburi - am făcut rondul. Îl Înghesuie Într-un colț pe câte un radical și-l bombardează cu Întrebări. — Cum rezistă radicalii? — O, destul de bine. Burne este un orator afurisit de iscusit și de o sinceritate care-ți ia piuitul. E atât de evident că demisia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a intrat și Newman a ieșit...“ Dar valsul intrase cu mult mai devreme, așa că a tăiat partea aceea. — Și intitulat Cântec Într-o vreme a ordinii, s-a auzit vocea profesorului zbârnâind În depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Rosalind n-a Întâlnit Încă un bărbat pe care să nu-l domine. Pe cuvânt, Alec, se poartă foarte urât cu băieții. Îi terorizează, Îi taie de pe listă, le dă plase la Întâlniri, le cască În față - iar ei se Înghesuie să fie umiliți și mai mult. ALEC: Al naibii ce le place. CECELIA: Ba le displace profund. Ea este... e un soi de vampir, cred... Și pe fete le poate determina să joace cum le cântă, numai că urăște fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
impresia că se trezește la viață, ci mai degrabă că se Întoarce pe partea cealaltă În pat. Treceau grăbiți indivizi palizi, care-și țineau cu degetele gulerele de la haine; un roi mare de fete-coțofene obosite, de la un magazin universal, se Înghesuia cu țipete și râsete stridente, câte trei fete la o umbrelă; a trecut și o patrulă pedestră de poliție, agenții fiind apărați miraculos de ploaie de glugile lor impermeabile. Ploaia Îi insufla lui Amory un sentiment de detașare, iar numeroasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tot ce are mai bun În el, nici măcar În America. - Acum câteva minute susțineai că sunt. - Poate că În momentul ăsta sunt. Dar dacă ar deveni ilegal să posezi mai mult decât o anumită sumă, cei mai buni s-ar Înghesui să primească cealaltă răsplată de care este atrasă omenirea - onoarea. Omul cel solid scoase un sunet care semăna a huo. - E treaba cea mai idioată pe care-ai spus-o până acum. - Ba nu, nu e idioată. E absolut plauzibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
viața mea așa cum este ea, o tragicomedie nebună, delirantă, galopantă, fără de odihnă, fără de sfârșit. O singură dată am mai jucat-o așa de disperat: era într-o vară, la Abrud, în fața minerilor și a nevestelor lor, vreo 500 de oameni înghesuiți într-o sală de casă de cultură amărâtă, venea dinspre ei un fel de frig, o liniște înspăimântătoare care poate să-ți înmoaie oasele și să-ți transforme mușchii în așchii lungi de sticlă. Curgea apa de pe mine și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
l păteze. Anna se gândește obsesiv numai la lucruri neplăcute care‑i trec prin creier într‑o singură direcție. Bariera se ridică întotdeauna numai pentru a lăsa să intre toate aceste lucruri neplăcute care nu mai ies niciodată afară, se înghesuie în creier, iar ieșirea de siguranță e blocată. De exemplu amintirea umilitoare de acum câțiva ani, când niște mame s‑au plâns de ea la diriginte. Pe motiv că sexualitatea Annei ieșea la iveală pe gură, sub formă de glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]