10,200 matches
-
scoase iarba fiarelor din traistă și o mâncă pe toată. Zmeul râse de Moș Arici, cât de mic era și facea pe grozavul. Atunci omulețul nostrum se transformă Într-un animal mic. Zmeul fiind flămând, se bucură gândind că Îl Înghite pe loc, dar vreascurile, nuielele pe care le cărase până atunci Moș Arici În spate se transformaseră În niște țepi ascuțiți care-l Înțepară atât de tare pe Zmeu, că i-a pierit cheful pentru totdeauna să mai sperie drumeții
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și atunci am înțeles. M-am aruncat repede în apă, am înotat nebunește și am tras afară pe una din fete. Nici nu știam pe care din ele. Se îneca! Era moale, nici nu se mai agăța măcar de mine. Înghițise destulă apă. Am așezat-o pe mal cu fața în jos și am încercat s-o reanimez. Nu reacționa! Când a început puțin să miște, i-am făcut respirație gură la gură. De aici mi s-a tras! Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era clocotită, arzându-i buzele și cerul gurii, iar cașcavalul anexă părea o scară către cer: când voiai să-l muști, se înălța cât Himalaia. Plăti boscorodind, plecă spre casă, luându-și dintr-un magazin alimentar ceva mai omenește de înghițit și o bere nemțească, gândind să se răzbune pe francezi. Seara îl prinse pe Podul Alexandru III. Îi plăcea, pe înserat, să bată podurile Senei nu pe toate, ci doar trei sau patru din cele 37. Pentru starea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cam uitaseră respectul față de "maestru" și fratele mai mare. Cele două doamne rețineau atenția. Camelia se așeză în fața lui Petre, alături fiindu-i Mihai, care începu să-i șoptească ceva la ureche, Petre gândind că s-ar putea să-i înghită un cercel. Ea zâmbea, ochii îi străluceau de bucurie, se îmbujorase la față. Cameliei îi venea bine costumul albastru-marin, purta o garnitură de cercei și un colier de perle, iar pe deget un inel cu un safir superb. Alice nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am reușit să termin supa cu chiu cu vai. Mi-am pus apoi niște găluște în farfurie și le-am zdrobit cu bețișoarele. Am luat câte o bucățică, ținând bețișoarele în unghi drept, așa cum ține mama lingura când mănâncă supă. Înghițeam puțin câte puțin, de parcă hrăneam o păsărică. Pe când mă moșmondeam eu cu mâncarea, mama și terminase. S-a ridicat și s-a rezemat de peretele în care bătea soarele. M-a privit o vreme în tăcere. — Kazuko, nu așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
înțeles el să mă salute. Mama zăcea în pat de două-trei zile și o durea limba. N-am observat nimic anormal pe vârful limbii ei, însă mi-a spus că o durea îngrozitor la cea mai mică mișcare. Nu putea înghiți decât terci subțire de orez. I-am spus că vreau să chem doctorul, însă mama a dat din cap, zâmbind forțat. — O să râdă de mine. I-am pus lugol pe limbă, dar fără nici un efect. Boala mamei m-a speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tângui, așteptându-mă la tot felul de umilințe. Nu mă prefac. Absolut deloc. Te implor. Simt c-am să mor de rușine. Nu exagerez. Aștept răspunsul tău cu sufletul la gură. Tremur tot... zi și noapte. Nu mă lăsa să înghit umilințe. Aud un râs înăbușit dinspre ziduri. Mă zvârcolesc în pat. Nu mă umili, sora mea!“ (2 rânduri libereă După ce-am citit toate astea, am închis jurnalul „Regina-nopții“ și l-am pus în lada de lemn. M-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
38 și 39 de grade. Într-o dimineață, am observat ceva ce m-a înspăimântat. Mâna mamei se umflase. Mama, căreia îi plăcea micul dejun mai mult decât toate mesele, ajunsese să mănânce doar puțină fiertură de orez. Nu putea înghiți nici o mâncare ce avea cât de cât miros. În ziua aceea am avut impresia că-i displăcea chiar și aroma ciupercilor din supa pe care i-o pregătisem. Și-a dus castronelul la buze, însă l-a pus înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a zis răgușit: — Noroc! Paharele noastre s-au atins ușor, cu un clinchet trist. — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! strigă cineva. Chiuitura a fost preluată de altul: — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! Și-au ciocnit paharele zgomotos și au mai înghițit câte o dușcă de saké. Unul după altul au preluat refrenul fără sens. Iar au ciocnit paharele și le-au golit. Aveam impresia că ritmul acela idiot le dădea și mai mult elan la înghițirea băuturii. Cum pleca unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
înainte, stătea în picioare. Mă aștepta. — Nu ți-e foame? m-a întrebat ea cu un zâmbet prietenos. — Nu. Am niște pâine la mine. Nu prea avem ce să-ți oferim, zise femeia cea bolnăvicioasă, rezemându-se, obosită, de sobă. Înghite ceva aici. Dacă stai cu bețivii ăia, n-o să capeți nimic de mâncare toată noaptea. Te rog, așază-te lângă Chie. — Hei, Kinu! Am rămas fără băutură! se rățoi un bărbat din camera de alături. — Vin! strigă slujnica pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și a fost mutată la o clinică unde va urma un tratament contra depresiei, conform Contactmusic. Autor: Diana Mandache Paris, în vârstă de 15 ani a încercat să se sinucidă pe 5 iunie. Aceasta și-a tăiat venele și a înghițit mai multe pastile. Paris a fost internată în această clinică pentru că bunica ei, Katherine Jackson, care este tutorele său legal, și mama biologică a tinerei, Debbie Rowe, cu care fiica regretatului star a reluat legătura recent, au decis că ea
Paris Jackson, mutată într-o clinică specializată în tratarea depresiei by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71976_a_73301]
-
Grigurcu Chiar de la prima vedere poezia Angelei Furtună impune prin belșugul său de asociații insolite, prin starea clocotitoare a discursului ce se revarsă peste reperele unui real subordonat, compromis, anihilat. Fantezia creatoare se instituie în locul percepțiilor și accepțiilor curente, malaxate, înghițite de vria freneziei expresive în corpul fluid al căreia deslușim doar fragmente, detalii, aluzii ale lumii dispărute în dinamica demoniei ce re-crează. Avem a face cu melodia sofisticată a unui "cîntec închinat nici unor țărmuri", cum spune Saint-John Perse, cu fulgurantele
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
și-a însoțit cititorii pe munți, sau căreia i se încredințează, cu o complicitate astăzi desuetă, un semn găsit greu și uitat la adăpostul unui ierbar cu litere. Semne de carte, la propriu, din piele pictată sau din hîrtie simplă, înghit, la plecare, cărțile. Un semn de propagandă, terminat cu o stea roșie de carton, și presărat cu îndemnuri, a rămas într-o ediție din Pillat. Altele sînt bucăți de ziar - o porțiune din If... a nimerit în traducerea Sonete-lor lui
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
Un semn de propagandă, terminat cu o stea roșie de carton, și presărat cu îndemnuri, a rămas într-o ediție din Pillat. Altele sînt bucăți de ziar - o porțiune din If... a nimerit în traducerea Sonete-lor lui Shakespeare. Uneori, cărțile înghit fotografii. Decupaje din reviste, puse bine și rătăcite, în marea tagmă a cărților fără stăpîn. Alteori, între pagini sînt scrisori, pierdute fără gînduri de întoarcere. Chitanțe. Fișe de lectură (nu prea arareori, ele fac trup comun cu cartea...). Beningne indiscreții
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
și, în același timp, te fac să simți aripa îngerului și să crezi. În zbor, în limite, în moarte. Despre asta e vorba în acest spectacol. Despre absurdul pe care îl inventăm și care devine o construcție stranie, ce ne înghite și ne ține captivi. "Am renunțat la metafizică/și am început să mă uit pe unde calc.", spune unul din personajele sale. Oare? Nu rostim, fie și doar în gînd, asta cînd ceva ne sufocă? Nu fac nimic ca să-mi
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
un fel de Bildungsroman în buna tradiție a marilor clasici germani. Acțiunea e plasată în perioada lui de studenție la Cluj, cînd toate întîmplările, ideile, petrecerile, prelegerile, idilele, succesele, decepțiile, într-un cuvînt, lumea întreagă intră în tine și tu înghiți perplex tot pînă la sațietate "cu dragoste și abjecție". Și peste toate astea tronează umbra monstruoasă a Securității. Profesorii, prietenii, dispar rînd pe rînd și tu taci și taci și ai vrea să faci un gest eroic, dar ți-e
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
în deșertul Bărăganului, unde nimenea din neamul lui nu mai fusese până atuncea. Nicola înțelesese, rugându-se la ea, că uriașa mai fusese pe-acolo demult, demult de tot, și că de-ar fi vrut, l-ar fi putut ajuta. Înghiți hulpav câteva raze de lună. ș...ț Își lipi urechea de genunchii ei, să-i audă iară sângele curgând prin carne. Simți că ar putea să trăiască multă vreme așa, la picioarele ei, cu sufletul închinat, sub șuvița de păr
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
trofee. Cum am mai spus cîndva, este trecerea de la proprietatea de stat asupra răului la proprietatea individuală a binelui și a răului. Adaptabilitatea noastră, a celor Ťeliberațiť, este mai mare doar în măsura în care am fost învățați și ne-am deprins să înghițim foarte multe. Din acest punct de vedere, omul occidental ar putea să se dovedească mai fragil". Ovidiu Pecican e de părere că prin retragerea, după '89, a unor figuri charismatice" ale criticii noastre s-a creat un gol în care
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
Cristian Teodorescu Cîte înghițea cititorul român pînă în 1989 în calitate de colaborator secret cu autorii în pofida regimului! Scriai un roman prosticel, despletit epic sau cu personaje pe care le uita cititorul înainte de a închide cartea. Băgai înăuntru vreo șopârlă, două și cartea devenea interesantă. Cine
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
expresă pe care nu reușea s-o îndeplinească. I-am zis, la ultima noastră întrevedere: Uite ce e! Devin informatorul vostru, cu leafa pe care o ai tu, iar tu vii în locul meu și ai grijă de mănăstire. Să mă înghită de furie, nu alta. A văzut clar că n-are cu cine coopera. Știți cum a sfârșit? Zdrobit într-un accident de mașină pe șoseaua Huși-Vaslui. Poate a fost o lecție, tragică, e drept, și pentru alții. - Ce întâlniri ați
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
și tot din acest moment, libertatea ta a luat sfîrșit. Circuitul e totalitar fiindcă pătrunde în toate laturile vieții: îți modelează gîndirea și îți dictează preferințele. Totodată, este opresiv fiindcă nu ai de ales: ori de te supui și ești înghițit, ori te împotrivești și ești exclus. Kaczynski a ales excluderea, sperînd că, prin ceea ce a scris, va deveni profetul unei prăbușiri totale: colapsul civilizației tehnologice, urmat de reîntoarcerea a omului la stadiul natural din epoca preindustrială. Se vede limpede că
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
în fața caznelor profesionale din rîndurile ei. Toți am trecut prin ordalițiul scrierii unor cărți de strictă înțepeneală terminologică, al căror rost era convenționala îndeplinire a unor exigențe universitare. și toți știm ce înseamnă să te plictisești singur de ce ai scris, înghițind în sec de fiecare dată cînd ți se cere să-ți prezinți intenția auctorială. Ținînd seama de cîtă magmă sufletească există în acest om, scrierea tezei de doctorat trebuie să fi însemnat o experiență neplăcută, precum îmbrăcarea unei haine prea
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
emblematic pentru conținutul agramat al revistei - Publicitarii viitorului -, apoi am căscat ochii mari de uimire neștiind cum să numim limba pe care o citeam - jargon de nișă, snobism lingvistic, dialect dîmbovițean? - și în fine ni s-a aplecat de tot înghițind, gălușcă după gălușcă și nod după nod, o limbă atît de stîlcită încît am trăit cu senzația că, deși revista a fost publicată în România pentru cititorii români, ea a fost de fapt scrisă de niște semidocți cărora le place
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]
-
avea cum să producă altfel de personaje. Vă întrebați, poate, ce reacție a avut șeful partidului, "justițiarul", "cinstitul", "purul" Vadim Tudor. Absolut nici una. Gogoașele turnate în urechile naivilor privind "reforma morală" sunt bune de pompat în conferințele de presă. Proștii înghit, pe nemestecate, cele mai sinistre farse puse la cale de o armată de escroci și mincinoși. Înstăpânită peste țară, perfect echipată pentru atacul la baionetă, clasa politică actuală a dus la perfecțiune străvechile datini ale furtului, lașității și nerușinării. Cu
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
într-o după-amiază cafeaua în Piața San Marco cu apa mării clipocind până la genunchi, împinsă de fluxul zilnic. Mă minunasem. Dar îmi spusesem că oamenii sunt capabili de lucruri și mai senzaționale. De pildă - în Olanda, unde marea încearcă să înghită toată țara de jos - să construiască altă țară, cu o fantastică risipă de energie intelectuală. Buni șahiști și matematicieni inventivi, au fost totdeauna olandezii. Față de Veneția italiană, și de misticism, se impune această altă Veneție, olandeză, mai complexă și cerând
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]