1,318 matches
-
care venise Brunetti. Brunetti nu mai fusese la Vicenza de cel puțin zece ani, dar și-l amintea drept unul dintre cele mai Încântătoare orașe din Italia, centrul lui plin de străzi Înguste și răsucite de-a lungul cărora se Îngrămădeau palazzi În stil renascentist și baroc, amestecate laolaltă fără a ține seama de simetrie, cronologie ori de vreun plan. În loc de asta, cotiră pe lângă un imens stadion de ciment, trecută peste un pod feroviar Înalt, apoi de-a lungul uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care strecura mici dreptunghiuri de hârtie portocalie prin grilajul din fața magazinelor, dovadă a faptului că trecuse pe acolo În cursul nopții. Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă băutură Înaintea plecării acasă. Și pisici. Șezând, tolănite, șerpuind În jurul fântânilor arteziene, lingându-se. Pisicile acestea nu vânau, deși șobolani erau cu nemiluita. Îl ignorară, cunoscând orele precise la care veneau oamenii să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Îndreptă spre partea din spate a spitalului, nevăzând cu adevărat oamenii din jurul său. Când trecu pe lângă departamentul de radiologie și porni de-a lungul coridorului care ducea la secția de patologie, nu mai putu ignora oamenii, atât de mulți păreau Îngrămădiți În holul Îngust. Nu mergeau nicăieri, stăteau doar acolo În grupuri mici, cu capetele laolaltă, discutând. Unii, În mod clar pacienți, purtau pijamale și capoate; alții purtau costume; câțiva jachetele albe de brancardieri. Chiar În fața ușii secției de patologie, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
deșteaptă pentru tine, l-a anunțat Neil într-o zi. Un cuplu care vrea să cumpere o casă în Bath. Și unde-i deșteptăciunea? l-a întrebat Hugo absent. Se chinuia să-și dea seama cum avea să reușească să îngrămădească în programul aglomerat din dimineața următoare o vizită la o librărie. Hugo spera că manualele de creștere a copilului aveau să-i lumineze acest univers întunecat. Neil a pus pe biroul lui o bucată de hârtie. — Ne-au trimis câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
începu să țâsnească făpturi iesite din morminte, cu pânzătura pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi, de răpitori, îi ținteau inima. Rece ca gheața, spaima i se urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în râul umflat să iasă din matcă. Vroia, lupta să se trezească... dar, alunecă din nou în alt somn , plin de vise, cu arătări năpraznice... ca într-o lume cu închipuiri. Din gura deschisă a uneia, care părea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mult decît să stea întins pe o canapea confortabilă, într-un magazin de mobilă, și să asculte toată noaptea țipătul strident al sistemelor de alarmă din oraș. Îi place să viziteze marile instituții cu birouri nenumărate, cu teancuri de dosare îngrămădite pe mese și pe rafturi, cu mii de rapoarte lăsate neterminate. îi place să se instaleze, din cînd în cînd, în birourile directorilor de întreprinderi. se așază în fotoliile lor, observă cu atenție modul în care și-au organizat masa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ai pus un vechi disc cu valsuri vieneze și ai invitat manechinele la dans. ai dansat, toată seara, cu manechinele. Dansînd, le-ai adus rînd pe rînd la intersecția marilor bulevarde comerciale. ai aruncat manechinele unele peste altele, le-ai îngrămădit cu ură unele peste altele, ai făcut o piramidă de manechine. te-ai urcat în vîrful piramidei și te-ai culcat.” Și acum ? sunt treaz ? „nu.” Visez ? „Da.” Povestește-mi, te rog, visul pe care-l visez. „Visezi că te
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
subțire. În locul obișnuitei garnituri, moșierul strânsese mobile de felurite stiluri și vechimi, bine armonizate, printre care un fel de armoar sculptat în stilul Renașterii și pe care, zicea gazda, l-a cumpărat în Normandia. Pe dulapuri, în cuiere țărănești, se îngrămădeau ulcele ardelenești și poterie occidentală, printre care câteva tipsii perugine de la începutul secolului al XVI-lea. Ceaiul însuși fu servit în cești de porțelan subțire japonez. Pascalopol scoase dintr-un dulap un bocal de farmacie italiană din secolul al XVIII
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ciucuri de flori verzui de laur. Pe o lagună trecea un fel de gondolă încărcată cu marinari, părând niște piei-roșii și având unelte de pescuit. De jur împrejurul lagunii se ridicau creste mari de munți înzăpeziți, poate niște fiorduri. Nori grei se îngrămădeau în jurul lunii pline. Iar pe o insulă, o mare biserică gotică cu turnuri moscovite își înălța vitraliile albite de lună și zidurile negre în mijlocul unei vegetații luxuriante, în ciuda răcelii de Septentrion a priveliștii. Alte farfurii erau așa de înflorite cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de zăpadă, de frig, de plimbare în sine și făcea semne amicale și conspirative unor copii care urmăreau să-și atârne săniuța lor de coada saniei. Ajunseseră la Șosea. Zăpada era atât de mare, încît curățitorii abia izbutiseră s-o îngrămădească în diguri mari, naftalinoase, de o parte și de alta a drumului, în jurul teilor. Otilia făcu semn, cu degetul împuns în spatele dur de cojoace al birjarului, să oprească, se dădu jos și se aruncă pe spate, cu voluptate, într-un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache, iar Felix și Otilia își continuară existența, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Apoi Aglae puse o femeie să curățe casa, spălă pe jos, dădu afară toate lucrurile. O parte le luă la ea, altele le vîrî înapoi, îngrămădindu-le într-o odaie. - Cu pianul ăsta ce faci? întrebă ea pe Otilia. Otilia ridicădin umeri. Aglae se purta deferent, dar rece, ca față de un chiriaș care e pe cale să se mute. Într-o zi întrebă iarăși pe Otilia: - Tu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
patronii sînt exploatatori"144. Ne-am putea întreba de la ce asociație stereotipă a pornit Le Bon însuși pentru a conchide în final că muncitorul este un sălbatic? Însuși raționamentul său este un exemplu perfect de gîndire automatică! El decupează și îngrămădește o serie de clișee, compunînd cu ele imaginea unei mase primitive de muncitori. Suprapunerea poate fi perfect ilustrată prin colajele alcătuite de pictori care juxtapun și amestecă fragmente de fotografii, ziare, desene etc., pentru a face un tablou. Cît despre
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unor forme de autoritate atît de variate să-l comparăm pe Roosevelt cu Robespierre, Gandhi și Mao, pe Charles de Gaulle cu Valéry Giscard d'Estaing sau pe Léon Blum cu Marchais și Mitterrand încît îți este silă să le îngrămădești în același sac. Cum să le incluzi în aceeași clasă atîta vreme cît nu ai desprins elementul care le este comun presupunînd că ar exista. Acest fapt ne lasă perplecși. Conducătorii despre care vorbește psihologia mulțimilor corespund ei oare unei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de lege a fost inventată de mame pentru a canaliza instinctele fiilor lor și a pune capăt tendințelor către tiranie, legitimînd conspirația împotriva acesteia. Într-adevăr, cine era mai interesat decît femeile să oprească declanșarea unei violențe fără de sfîrșit, să îngrămădească puterea fizică printr-o contrapunere psihică și socială? Și este posibil că, stăpînind resursele agricole ale societății, ele aveau mijloacele de a-și face respectată această contrapunere. După cum vedeți, legea este un semn al absenței tatălui. De fiecare dată cînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe continentul nostru, în Franța mai întîi, la sfîrșitul celui de-al XIX-lea veac. Explozie a populațiilor în orașe: patru sute de milioane de bărbați, femei și copii trăind de pe o zi pe alta, vegetînd sau făcîndu-și tabere în jurul lor. Îngrămădiți în cocioabe sau în coloniile de squatteri regrupate în grabă, ei au fost exilați de sărăcie, război sau foame. Orașele i-au atras prin iluzia unui loc al păcii și al bunăstării. Aceste populații cresc numeric cu zece la sută
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau reveria-evaziune, ca replică și substitut al ei, revin deopotrivă În Obrazul de cretă, Act de prezență, Poemoterapie, Copacul-centaur sau Pădurile orchestre. De fiecare dată, mereu În postură de „iluminat” („Iluminatul va fremăta suav cu tremurarea nuferilor Între trestii” „Vizionarul Îngrămădea lucirile de cărbune care aveau să sfîrșească prin a Împodobi pereții acestor beții” - Obrazul de cretă), poetul evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strîmte ale realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aveau să-și facă cravatele lor cele mai de preț”. Reverie feerică, eliberatoare, pe de o parte, - coșmar grotesc-expresionist, pe de alta: sînt reperele extreme Între care se desfășoară „Înscenările” din aceste poeme. Spațiul Închis, asediat de Întuneric („Noaptea se Îngrămădește tot mai mult la ferestre, ca o lavă care mă va izola deplin”) i se opune voința evadării („Trebuie să ies dintre zidurile acestea, să Înfrunt cuțitele care mi se vor prinde de carne ca Într-o planșe a Îndemînării
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aduce În ploscă apa vie pentru cuvintele căzute În somn. // Și cînd mîinile liberate se vor Întoarce, le voi Întreba: - Ce mi-ai adus tu, dreapto, Întoarsă de la Miazăzi? - Ce mi-ai adus tu, stîngo, Întoarsă de la Miazănoapte? Unde să-ngrămădesc covoarele de fulgere, vocalele de arome? MÎinile odihnite Întîi pe umeri, ca doi epoleți sărbătorești, Își vor relua apoi locul printre uneltele de lectură” (Act de prezență). Universul cunoscut, prea cunoscut, e supus unei adevărate „poemoterapii”: un tratament aparte, presupunînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
drum în grabă. Când călugării dominicani, înșirați în tăcere, si-au găsit locul în fața bisericii, și-au dat seama că nu mai văzuseră nicicând atâta lume. Bogați și săraci, oameni de toată mâna, meșteșugari, clerici, doamne elegante și nobili se îngrămădiseră în naosuri și-și făceau loc cu coatele pentru a putea să ajungă cât mai aproape de oficierea slujbei. Răsfrângerea lui Dumnezeu plutește deasupra naturii... Omilia Arhiepiscopului dură mai bine de un ceas, mulțimea nu sufla și acele cuvinte "Răsfrângerea lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și sentința pronunțată? Desigur, trebuia să fie vigilent, să nu se lase luat de valul euforiei, o mișcare necugetată și ar fi fost dus, precum un miel de paște, în vreo piață, pe un postament de lemn uscat. Chipurile se îngrămădeau, nu pierduse din vedere niciunul, iar atunci când îi apăreau ochii lui Giovanni, tovarășul de joacă, imediat apăreau și cei ai mamei, ai tatălui, ai fraților lui Giovanni și tot așa într-o înlănțuire fără sfârșit, ce-l descumpănea și-l
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
are un ritual al ei, nu ai dreptul să-ți fie frică oricum. Și, în plus, frica precedă grozăvia și, adesea, rămâne în urma ei. Zgomotele acestea nu o precedau, erau grozăvia însăși. De altfel, așa a început totul. Eram mulți, îngrămădiți pe priciuri, într-o celulă de la subsol. Deodată unul dintre deținuți a sărit în picioare și a răcnit spre ceilalți : «Bandiților, trădătorilor !». De fapt, nu către toți, o parte erau deja înțeleși între ei. Îți imaginezi, până atunci fuseserăm camarazi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebară Puțică. — Binele, îi dăscăli Isaia, e când nu iei în cur șutul pe care îl meriți. Hai, la culcare. Mâine-dimineață devreme e iarmaroc, avem multă treabă. Muntele Casei Domnului va fi cel mai înalt și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Oricum, toți idolii vor pieri. Iadeș trase o foaie putredă de cort din grohotișuri. O mirosi și strâmbă din nas, dar frigul strângea parcă mai tare. Așa că potrivi zdreanța măcar să-i acopere șalele. Mă gândeam la mortu’ ăla
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asta nu-i știrbea cu nimic bucuria. După un ceas de așteptare, îl văzu meșterind la ușă. Din cât zărea printre brusturi și oțetari, bătrânul încuia pe îndelete, fără să i se pară ceva de prisos. Încercă ușa, apoi ferestrele, îngrămădi cheile într-un portofel, portofelul îl înveli într-o pungă de plastic și îndesă totul pe fundul unei sacoșe vărgate cu mânere rotunde, de lemn. Abia atunci bătrânul cu mers de nevăstuică și față de viezure ieși, orbecăind, în stradă. În
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plan adiacent nebulos și la un cat mai înalt. Oglinda compunea privitorului o figură negricioasă, corectată subtil, un cap de bronz. În restul salonului, în jurul a două mese rotunde de metal încrustat și intarsiat, sprijinite pe picioare de grifon, se îngrămădeau cu mult prea numeroase fotolii, bergere franceze cu tapiserie Aubusson. În mijlocul celor două mese pseudo-antice era câte un crater de marmură cu două anse din care ieșeau buchete artificiale de flori de sidef. Pe pereți, printre o sumedenie de mici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era o fată ca de optsprezece ani, ovală la față, specific ochioasă, cu buze cărnoase armenești. Pe o masă ședea trântită o râșniță turcească de cafea, cilindroidală, foarte ornamentată și ea cu arabescuri. De asemeni, pe mensola de sub oglindă se îngrămădeau ca într-o vitrină vreo douăzeci de sfeșnice de argint, de toate dimensiunile. Pe o ladă de formă italiană (o cassapanca sculptată cu flori și capete de îngeri) se ridica un vraf de cărți îmbrăcate în piele, părând - după aspectul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]