12,707 matches
-
își mai face cu noi. Cumătra Varvara era nașa de botez a Ioanei. Era cea mai cunoscută croitoreasă din sat. Avea atâtea comenzi de cusut, încât era nevoită să lase tot lucrul din gospodărie pe seama nașului și a copiilor, ea îngrijindu-se doar de gătitul bucatelor. Această ocupație îi aducea nașei un venit destul de bun în familie. Maica-sa avea o înțelegere cu cumătra ei și, din când în când, o trimetea pe Ioana la ea acasă și aceasta îi dădea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pregătea cele necesare pentru iarnă, diferite legume în borcane, magiunuri, verdețuri. Iarna, torcea lână, împletea pentru noi ciorapi, veste, fulare, mănuși, tot ce aveam nevoie pentru a nu suferi de frig. Pe noi, ne învăța să facem curat, să ne îngrijim puținele hăinuțe pe care le aveam, să ne aranjăm fiecare cărțile și manualele pe raftul nostru. Pe surorile mai mari, le învăța cu răbdare cum să le facă pe toate, le învăța să frământe pâinea, să gătească bucate, să spele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
va fi cu ele? Nu se vor mântui? Nu pot să cred că vor merge la iad. El îmi răspunse cu cuvintele din Sf. Evanghelie: „Aceștia spală paharul pe din afară, dar înlăuntru îl lasă murdar, sunt morminte văruite și îngrijite pe din afară, iar înlăuntru pline de putregiune și putoare. Aceștia, dragii mei, lucrează faptă bună pentru ochii lumii, nu pentru Dumnezeu; pentru a fi văzuți și lăudați de oameni, cum că sunt corecți și cinstiți. Pe unii ca aceștia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vor aștepta să vină peste două zile. Era iarnă, frig și multă zăpadă. Curent electric la sate nu era. Se întuneca devreme, așa cum este iarna. În ziua cu pricina, mirele își pregăti devreme calul și sania pentru plecare, apoi se îngriji bine și el și, spre seară, porni la drum, în căutarea aceleia care urma să-i fie iubita sa soție, pentru tot restul vieții. Părinții fetei îl primiră foarte bucuroși, îl invitară în casă, unde gospodina umpluse masa cu bucate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și de copii, care erau patru, trei băieți și o fată. Era o familie pusă bine pe picioare, o familie ce nu ducea lipsă de nimic material. Moș Ion avea o vie foarte frumoasă pe care o lucra și o îngrijea cu multă dragoste, își puse sufletul în ea, doar că cel mai mult timp lucra în ea în zilele de duminică și de sărbători, pentru că, în celelalte zile din săptămână, nu lipsea de la colhoz. Chiar și în ziua de Paști
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din ei oricine va dori. Nicolae adăugase grădina moșului la grădina sa, mutându-și gardul, dar pomii îi lăsase așa cum îi poruncise moșul ca și mai departe să rămână pentru toți cei ce vor trece pe lângă ei. Îi curăță, îi îngrijește dar nu calcă cuvântul lui moș Anton. Iată, asta-i povestea pomilor lui moș Anton, îmi zise mama. Eu am rămas încântată de această istorioară. I-am spus mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii lor, niciodată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
județul Arad și așteptam să văd ce îmi rezervă satul acela pitoresc, așezat între dealuri, cu ulițe care urcau din strada principală spre deal. Așa cum era de așteptat într-un loc nu foarte generos pentru practicarea agriculturii, zimbranii cultivau cartofi, îngrijeau livezile de meri și creșteau animale. Sursa principală de venit a locuitorilor satului este exploatarea forestieră. Unii săteni lucrau ca angajați la cele două firme de exploatare forestieră care își desfășurau activitatea «în susul» satului, alții se întrețineau transportând lemne pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
James, C.; Martin, D.; Thomas, B. (1991), Educating for a change, Between the Lines/Doris Marshall Institute for Education and Action, Ontario. Augustin (2002), Prima cateheză. Inițiere în viața creștină, traducere de George Bogdan Țâra, introducere de Lorenzo Perrone, ediție îngrijită de Cristian Bădiliță, Editura Polirom, Iași. Barry, B. (2000), „Naționalismul”, în David Miller (coord.) (2000), Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, București. Becker, G.S. (1997), Capitalul uman. O analiză teoretică și empirică cu referire specială la educație, traducere de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
perspective, Westview Press, Oxford, pp. 287-302. Stahl, H.H. (1981), Amintiri și gînduri din vechea școală a „monografiilor sociologice”, Editura Minerva, București. Stahl, H.H (1998), Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, ediția a II-a, revăzută, studiu introductiv și ediție îngrijită de Paul H. Stahl, Editura Cartea Românească, București. Stoecker, R. (2001), „Power or programs? Two paths to community development”, discurs ținut la International Community Development Conference, Rotorua, 19p., http://www.iacdglobal.org/documents/research/kenny.pdf, site consultat la 25
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
român, este mai mult decât îmbelșugată. Locuințele sociale ale australienilor săraci arată ca niște "vilișoare" din România. Răspândite printre casele celor bogați, în toate suburbiile Sydney-ului, nu se deosebesc prin nimic de acestea. Aceeași vegetație luxuriantă în jur, plantată și îngrijită în mare parte de autorități, aceeași construcție a caselor, aceleași servicii publice ireproșabile. Această politică a răspândirii locuințelor sociale printre casele celor cu venituri medii și mari este recentă și a fost introdusă pentru a impune standarde înalte și celor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îl respiri este al statului, și atunci la ce bun să fii liber sau să ai nu știu ce drepturi, e o mare prostie să ceri așa ceva, dacă ai drepturi ai și responsabilități, e mai bine să gândească statul pentru tine, se îngrijește cât să trăiești și de ce anume beteșug să mori, îți alege și nevasta, iar dacă umbli în străchini, poți s-o faci până leșini, numai să ai dezlegare de la comitetul de partid, și de ce să nu o obții, doar și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la primul hotel întâlnit în cale. Știe că aici toate hotelurile sunt extrem de scumpe, dar nu vrea ca această zi, această întâlnire cu Alex să fie umbrită de mizeria unui hotel sordid. De fapt, Alex ar fi trebuit să se îngrijească de toate detaliile întâlnirii. Dacă s-ar lăsa pe mâna lui, nu s-ar mai întâlni niciodată. Spera ca treptat să-i treacă această nebunie, să se vindece de el, spera ca timpul să împace ceea ce azi era de nesuportat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și atunci ar fi rămas fără hrană. Au respectat cu sfințenie poruncile maicii starețe, care le spusese că vor fi în siguranță atâta vreme cât nu se vor vedea cu nimeni. "Oamenii buni" o să le aducă de-ale gurii. Trebuiau să se îngrijească să pună deoparte pentru iarnă mere pădurețe, alune, mure, afine, zmeură. Acestea trebuiau ținute pentru zilele când erau bolnave sau pentru zilele în care gerul îi împiedica pe "oamenii buni" să le aducă de mâncare. Sandei se obișnuise cu acest
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-și pună toate durerile vieții lui aspre în cântec. Moșii noștri nu au arat pământuri, n-au semănat ogoare, dar așa cum Mai Marele Lumii a avut grijă de păsările și animalele lui fără adăpost și hrană, tot așa s-a îngrijit și de bunii și străbunii noștri ca să nu li se piardă prin timp rădăcinile. Și apoi voi știți că meseria noastră este una dintre cele mai vechi de pe pământ? Au făcut-o bunicii bunicilor noștri, a făcut-o tatăl meu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Clubul Ceferiștilor încă înainte de a mă naște, club la care sunt bine primit și astăzi, toamna anului 1951 a adus pe lume un prunc predestinat unei vieți patriarhale, dar zbuciumate, pe un pământ străvechi și magic. Am fost crescut și îngrijit de bona nemțoaică Gertrude, bine educată și foarte pretențioasă la pregătirea meselor, care aveau orar fix. Nu o să uit niciodată gustul savuros al supei de găină îde curte), cu steluțe galbene cu tăiței de casă, al desertului variat care-mi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ca moștenire familiei îndurerate cuprindea: casa țărănească cu 4 camere înconjurată cu un cerdac generos de larg, unde alergam jucându-ne de-a prinsa, un grajd imens plin cu animale și două slugi, Hilip Bulbacul și Grafira Rotundu, care le îngrijeau, o moară de măcinat făină de porumb, situată pe cursul râului Moldova, vreo 50 de prăjini teren arabil și grădină. În Dealul Runc și pe Doabra i-au rămas bunicii Ilinca 40 de fălci de teren fânaț, pășune și pădure
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
au fost la Viena, să cumpere un autoturism Volkswagen Pasat, au căutat-o fără succes, căci nu mai locuia la adresa știută și nici un vecin nu a dorit să le dea vreo relație. Am aflat mai târziu de la persoana ce o îngrijea, care mi-a scris, în nemțește, că este internată într-un sanatoriu-azil de bătrâni, că a donat toată averea statului austriac, această persoană rugându-mă să nu-i mai scriu, că nu mai poate să-mi răspundă. A fost a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
limba română și la limba franceză, dorind să urmez o carieră umanistă, dar nu a fost să fie pentru mine, ci pentru sora mea Dorina Carmen. A murit de bătrânețe cu discreție, așa cum discretă i-a fost și viața, fiind îngrijită de la distanță atât de mine, cât și de sora mea, iar în ultimele săptămâni de viață de soția mea Eugenia, care i-a ținut lumânarea aprinsă împreună cu vecinele Domnica Preutescu și Glicheria Mihalache. Chiar dacă a plecat în lumea veșnică la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dincolo, pentru sufletul ei bun și curat, eu asigurând-o că nu o voi uita niciodată. Cei trei „muschetari” ai familiei Sasu, Gheorghe, Vasile și Arcadie, ce-au ocrotit-o mai târziu pe sora mai mare, Ana, care i-a îngrijit pe rând, au fost afectați de criză, război, foamete, însă instinctul de conservare și talentul lor înnăscut i-au făcut să supraviețuiască, să se instruiască, devenind vârfuri în orice fel de activitate. Unchiul Gică, pe lângă faptul că a învățat și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a instruit în paralel cu Dodu la engleză și apoi în Psihologie și Hipnoză. Mi-a fost hărăzit să o moștenesc pe mătușa Viorica, decedată la 90 de ani, iar în fiecare an la Paște sau când e nevoie mă îngrijesc de mormintele familiei Doboș. Trecerea în neființă a membrilor unei familii care nu are urmași duce inevitabil la pierderea onomasticii, fapt ce s-a întâmplat și cu numele „Doboș” pe care nu-l mai poartă astăzi nici una din rudele mele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Nora, soția profesorului universitar Preda Nicolae, șeful Catedrei de Rezistență a materialelor din Institutul Politehnic. Mătușa Corina, care a primit o educație aleasă, fiind singurul copil al inginerului silvic Bucevschi Dragoș din Bucovina, era o femeie casnică, condamnată să-și îngrijească părinții în vârstă, cele două fete, Ghiocel și Cătălina, pe Dom’ profesor, care în afară de studii de specialitate la catedră, nu știa să bată un cui. Nu avea nevoie profesorul Preda de așa ceva și nici timp n-avea, fiind plecat la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ființei. Totuși, nu ura acest sentiment nelămurit, de dulce spaimă. El se repeta la nesfârșit, de fiecare dată când știa că urmează să facă o nouă incursiune. La Întoarcere, era mereu copleșit de un triumf aproape prostesc. 60 Mai Întâi, Îngrijea trandafirii proaspăt aduși, apoi călca țanțoș prin cameră, țopăia și râdea minute În șir. Florile erau culese din Grădina Mănăstirii, aflată undeva, la marginea orașului, dincolo de câmpie. O dată la șapte zile călătoria lui Într-acolo se transforma Într-o adevărată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În mijlocul sufrageriei, Întrun sicriu așezat pe o masă acoperită de un covoraș cu motive florale, administratorul nostru era cufundat În tăcerea absolută, pe care doar morții o cunosc. Nu am găsit-o decât pe Lisaveta, femeia de serviciu acolo, gheboșită, Îngrijind de lumânări, atât de absorbită Încât nici nu m-a băgat În seamă. La picioarele celui decedat se afla o coroană din flori de plastic, cu o eșarfă din hârtie, pe care scria „Din partea Asociației de locatari”. Pe verso „Regrete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]