3,410 matches
-
cu obligatorie condiție să fi fost citită, adică de-criptată. Pasionat de etnologie, simbologie și antropologie, autor a unor volume originale (Grădina de dincolo. Zoosophia, Ed. Dacia, Cluj, 1980 și Motive și semnificații mito simbolice în cultura tradițională românească), traducător și îngrijitor (în colaborare cu Gabriela Oișteanu) la vol. Ioan Petru Culianu Călătorie în lumea de dincolo, Ed. Nemira, Buc., 1994 și având în curs de apariție o nouă lucrare (Dispute teologice. O istorie a religiilor dintr-o perspectivă inedită), Andrei Oișteanu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nou și pe măsura lui. Mă înțelegeți ce vreau să spun?... De meserie sunt avocat, dar după câțiva ani de practică am renunțat. Am trăit din te miri ce: zugrav de biserici, corector într-o redacție, negustor de mărunțișuri, contabil, îngrijitor la cimitir chiar și câte și mai câte... ̨ n ultimul timp am fost comisionar. Comisionar de flori. E o treabă modestă și anonimă, dar necesară și-ți poate aduce multe bucurii și satisfacții... Nu vă supărați, eu unde aș
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
va curma cauza și nici nu va rezolva esența nemulțumirii. Vei tânji după viață, vei încerca să te întorci, să dregi ceea ce numai aici se poate drege... Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de morminte îți joacă feste. N-ai grijă, nu voi veni să te chinuiesc pe tine. Dacă ți-e frică, pot să-mi fac chiar acum testamentul, în care să cer să mi se pună usturoi în gură și să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în piuă. Prinsese această tehnică în practica lui de avocat, când trebuia să asiste la interminabile pledoarii zornăitoare. Tot secretul era să știi să dai replica potrivită atunci când îți venea rândul. "Dar de unde știe Carol că am fost avocat? Și îngrijitor la cimitir? Când i-am spus toate astea!?", încercă Filip să-și stoarcă memoria lui capricioasă, derulând firul evenimentelor consumate. "Parcă niciodată. Ba nu... îmi aduc aminte. în prima zi când ne-am cunoscut și Carol se făcea că nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
meu stăpân. Am câștigat jocul. S-a dus pe Apa Sâmbetei și visul urât și sentimentul ridicol al atașării. S-a dus și Filip. Dacă vrea să-mi mai stea prin preajmă, n-are decât să se facă din nou îngrijitor de cimitir, să tundă iarba, să strângă mucurile de țigări de pe mormântul meu..." "Oare ce mi-ar spune dacă prin absurd ar sta lângă mine, pe bancă, însoțindu-mă în aceste ultime minute înainte de a-mi pune ștreangul de gât
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu obligatorie condiție să fi fost citită, adică de-criptată. Pasionat de etnologie, simbologie și antropologie, autor a unor volume originale (Grădina de dincolo. Zoosophia, Ed. Dacia, Cluj, 1980 și Motive și semnificații mito simbolice în cultura tradițională românească), traducător și îngrijitor (în colaborare cu Gabriela Oișteanu) la vol. Ioan Petru Culianu Călătorie în lumea de dincolo, Ed. Nemira, Buc., 1994 și având în curs de apariție o nouă lucrare (Dispute teologice. O istorie a religiilor dintr-o perspectivă inedită), Andrei Oișteanu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
negre. Stătea încruntat de serioasă, cu mâinile părăsite pe brațele fotoliului. Dar când am îngenuncheat, ca un paj, să-mi exercit meseria, nu și-a putut stăpâni un zâmbet - concordant cu atitudinea mea, involuntar galantă. Nu avea nimic. Nici un simptom îngrijitor. Nici măcar un semn exterior. Albul era imaculat. Numai călcâiul mic, de copil, îi era trandafiriu. "La peau, le cerveau, les nerfs - zice Charcot 1, maestrul nostru 1 Jean-Martin Charcot (1825-1893), medic francez, cunoscut prin lucrările sale asupra bolilor nervoase. al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că, pentru a duce la bun sfârșit un poem de prima mână, îți trebuie multă tărie pur fizică, și nu numai energie nervoasă sau un ego de fier. Din păcate, adeseori un poet bun se dovedește a fi un prost îngrijitor al propriului său trup, dar cred că, de obicei, pornește de la un fizic rezistent. Fratele meu a fost persoana cea mai neobosită pe care am cunoscut-o vreodată. (Am devenit brusc conștient de timp. Încă nu-i miezul nopții, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
călcate În picioare și un pai sau un fir de pânză de păianjen sau o pată, un gândac sau o vrabie trebuiau interpretate. Simboluri peste tot, și mesaje metafizice. În mormântul unei familii numite Mezvinski era, ca să spunem așa, chiriaș. Îngrijitorul pe timp de pace al cimitirului Îi mai dădea pâine. Și apă. Unele zile erau sărite, dar nu multe, și oricum Sammler pusese deoparte o mică rezervă de pâine și nu murea de foame. Bătrânul Cieslakiewicz era de nădejde. Aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o mare ciudățenie. Nu se plăceau unul pe altul. Ce era de plăcut la Sammler? - pe jumătate gol, hămesit, cu părul și barba Încâlcite, ieșind târâș din pădure. Lunga experiență a morților, mânuirea oaselor omenești poate că-l pregătiseră pe Îngrijitor pentru arătarea care era Sammler. Îi dăduse drumul În mormântul familiei Mezvinski, Îi adusese niște zdrențe să se acopere. După război Sammler trimisese bani, pachete, lui Cieslakiewicz. Întreținuse o corespondență cu familia. Apoi după câțiva ani, scrisorile Începuseră să conțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Satanic mills („fabricile satanice Întunecate”), În general interpretate drept o condamnare a Revoluției Industriale. 1 Snack sub forma unui salam subțire, uscat, În țiplă. Aici, poreclă dată unei persoane foarte slabe. 1 În uzanța americană curentă, măturător, femeie de serviciu, Îngrijitor. Dilapidated - sensul În engleză este diferit de cel În română, cel mai adesea Însemnând „dărăpănat”, evident referitor la clădiri. 1 În autobuzele americane există o sârmă orizontală pe toată lungimea cabinei care se trage pentru a atenționa șoferul că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urâtă în formă de L, în pavilionul de științe, iar biroul lui Pabblem, care e chiar la capătul clădirii, dă înspre o curte modestă cu puțină iarbă și niște straturi de flori cunoscută drept „grădina directorului“. În acea după-amiază, Phelps, îngrijitorul școlii, și Jenkins, asistenta lui depresivă, erau în grădină și montau o scăldătoare pentru păsări. Le vedeam mișcările comic de stângace peste umărul lui Pabblem în timp ce-mi vorbea. — Ai avut o săptămână bună? m-a întrebat Pabblem. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
curs a jale, Îngropând dureri și patimi. 23 septembrie 2012 Ion POPESCU BRADOSCHI atenție se închid ușile de piatră nisipurile mișcătoare își fac siesta pe culoare metroul trepidează în ritm de respirații burgheze plictisite citesc le soir apoi tricotează doar îngrijitorul de morminte adună florile ucise urmează stația primul deceniu cu peronul pe partea dreaptă condorii se prăbușesc peste catedrala cu orologii înghețate bătrânul profesor scrie cu o cretă roz pe tablă ecole de paris die brücke tinerimea artistică fovismul cubismul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că vor face să se prăbușească cerul. Soarele se ivi printre norii pe care vântul îi împrăștie repede. Nici unul din bărbații aceia nu era Salix, constată Valerius cu o ușurare care i se păru odioasă: nici mortul pe care câțiva îngrijitori îl târau, după ce îi agățaseră trupul cu niște cârlige, nici învingătorul, care primea impasibil frunza de palmier și aclamațiile, privind în jur fără să zâmbească. Valerius se întoarse și începu să urce repede treptele. Îi venea să verse; simțea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mulțimea izbucni în strigăte, din ce în ce mai ațâțată la vederea sângelui care îmbiba nisipul. Chipuri desfigurate, pântece spintecate, urechi și nasuri tăiate dintr-o lovitură... La fiecare rană, la fiecare mutilare publicul era în delir. În scurta pauză ce urmă masacrului, câțiva îngrijitori curățară arena de bucățile de carne împrăștiate pe nisip și luară cadavrele. Alții aduseră nisip proaspăt. Își făcură apariția paegnares, care, dând dovadă uneori de mai multă abilitate chiar decât gladiatorii, parodiau cele mai faimoase lupte ce avuseseră loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cot și care îi reprezentau pe gladiatorii uciși de el. — Le vezi? rânji. Astăzi îmi voi mai pune una, pe care o s-o fac din pielea ta. — Roagă-te zeului tău, Skorpius. Marcus îl văzu pe Valerius respingându-i pe îngrijitori. Își puse singur coiful, în timp ce Skorpius își flutura plasa privindu-și adversarul cu surâsul celui aflat pe punctul de a oferi încă o victimă împăratului său. După o clipă, Vitellius lăsă să cadă batista albă, poruncind începerea luptei. În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
despărțiră. Lui Valerius îi luară scutul și îi lăsară doar pumnalul. Lui Skorpius îi luară plasa, lăsându-i tridentul și pumnalul. Din public se ridicară strigăte indignate, ce părură să zguduie cerul. — Ce se întâmplă? îl întrebă pe Marcus un îngrijitor care avea deja pregătit cârligul cu care urma să târască leșul învinsului. Ce se întâmplă? — Vitellius aplică o regulă veche. Înainte vreme, dacă luptătorii erau la egalitate, li se lua echipamentul de apărare. Dar regula asta se aplica numai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asupra lui Skorpius, lovindu-l cu pila și scuturile în piept, în cap, peste picioare... Când rețiarul se prăbuși, începură să-l lovească cu picioarele. Mulțimea agitată începu să strige și mai tare când Valerius își luă scutul - pe care îngrijitorii îl abandonaseră în apropiere - și se îndreptă spre Skorpius. Îi lovi pe soldați cu mânerul pumnalului, repede și precis; unul după altul, se prăbușiră. Câțiva rămaseră nemișcați, fără simțire, iar ceilalți se ridicară și se îndepărtară în goană. Acum Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
balustradă, privind pierdut spre arenă. Un spectator începu să aplaude ritmat. În curând, toți, chiar și cei de pe treptele de sus, aplaudau, îndemnându-i pe cei doi să lupte după regulile lor, de la egal la egal. Skorpius se ridică. Un îngrijitor îi aduse un trident, iar alții scoaseră din arenă trupurile neînsuflețite ale soldaților. Rețiarul și secutor-ul continuară să lupte. Fentară și își înfipseră pumnalele în trupul adversarului. Valerius rămânea mereu în gardă și ataca din ce în ce mai violent. Încă o lovitură, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și ataca din ce în ce mai violent. Încă o lovitură, și Skorpius se prăbuși. De data asta nu putu să se mai ridice. Valerius se apropie și-și lipi vârful pumnalului de gâtul lui Skorpius. Rețiarul se ridică în genunchi cu greu. Câțiva îngrijitori veniră în fugă și-i scoaseră coiful lui Valerius, dându-i la iveală chipul palid. — Ucide-l! strigă Vitellius. Mulțimea începu să strige la unison: — Missus! Toți repetau frenetic cuvântul acela: Missus! — Ești salvat, spuse Valerius. Se uită în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
avea nenorocita între picioare. Stai să te zgâiești la șmecheriile jagardelelor din mijlocul valului de spermă. Juanita del Pablo o ia în cur. Cine scrie chestiile astea? Cu siguranță cineva care are un profund dispreț pentru sexul opus. Între timp îngrijitorii își fac rondul zornăindu-și săculeții cu bani. Pentru început, am servit o porție de sado-masochism în cabina 4A. Au pus gagica pe spate, au strâns-o ca pe un burduf și i-au înfipt o bâtă de baseball în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să-și arate partea cea mai întunecată a caracterului: vor să se bucure de puțin respect. Aprind lumina. Nu se întâmplă nimic. Mă uit prin acest magazin al nevoilor, la rafturile cu reviste, la cabinele personale, la ghereta întunecată a îngrijitorului ticsită de bani. Mă simt deconspirat, foarte nervos, mă sperii din orice fleac, dar ceilalți sunt clienți grăbiți, aflați în pauza de masă, clienți care își satisfac imediat dorințele și plăcerile. Mie nu-mi place ceea ce vreau. Ceea ce vreau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
faza în care mă interesau motivele. Accept tovărășia atunci când mi se oferă. Ajutor, da. 29 septembrie, ziua lui Saturn Plec din K. Este un oraș adus în pragul nebuniei de o mașinărie. Soldați, polițiști, actori, vânători, curve, bețivani, pierde-vară, filozofi, îngrijitori, nătărăi, artizani, fermieri, vânzători de pantofi, artiști, toți uniți prin neputința lor comună de a face față lumii în care și-au impus să trăiască. Mai ales că vuietul se intensifică, zic ei. Eu nu pot să-l aud. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
3‐ 4, cum l‐ar primi acuzatorii la care m‐ am referit? și întrebările nu‐s ultimele. Lecțiile de viață au complexitatea și dedesubturile lor, lesne, totuși, de descifrat. După cum ați înțeles și dv. Dar nu uitați: Uniți vom învinge! Îngrijitorul de carte 17 Precuvântare Din dragoste și respect pentru mama mea, și ca un omagiu deosebit adus ei, m‐am hotărât să‐ i închin o antologie a poeziei intitulată Mama. Din această lucrare va reieși și marea dragoste pe care
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că „merge și așa“. Ne facem că nu observăm mizeria în care suntem siliți să săvârșim cele mai intime acte fiziologice, strâmbăm scârbiți din nas, înjurăm sau drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație o dă privata românească: împuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]