KorAP: Find »[drukola/base=îngrijorat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...72 >

1,779 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

întunecat, în stil gotic, care se ridica în mijlocul unui peisaj posomorât de iarnă, mi-am dat seama că mi se pusese un nod în stomac. —Janey, arată ca o casă a ororilor! Helen părea impresionată. La drept vorbind, eram puțin îngrijorată. Chiar trebuia să arate ca o casă de nebuni? Casa arăta și așa înfricoșător, dar, ca să fie și mai rău, era împrejmuită de un zid înalt de piatră și de un pâlc des de brazi. Nu m-ar fi surprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Am trântit cu zgomot cuțitul și furculița pe farfurie. Nu aveam de gând să mai mănânc nimic în condițiile alea. Ca să mă enerveze și mai tare, nimeni n-a observat c-am încetat să mănânc. Mă așteptasem să aud voci îngrijorate întrebând „Rachel, de ce nu mănânci?“. Dar nimeni n-a zis nimic. Cu atât mai puțin, boșorogul ăla cretin și clefăitor de John Joe. Nu înțelegeam de ce eram așa de furioasă. Toată ziua avusesem puseuri de furie oarbă. Și-mi venise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
din când în când, câteva pahare de Baccardi cu cola, a continuat. Ca să mă relaxez. Dumnezeu știe cât meritam. Am muncit de mi-au sărit capacele pentru omul ăla. — De ce te-a internat Durm’t aici? am întrebat-o eu îngrijorată. Câteva pahare de Baccardi cu cola nu păreau o chestie așa de serioasă. Mi-aș fi dorit să nu-i fi spus Durm’t. Aveam obiceiul ăsta cretin: să vorbesc cu același accent ca și persoana din fața mea. Nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
și o atmosferă generală de călătorie în spațiu. Era foarte, foarte șic. Brigit s-a așezat cu precauție pe o canapea gonflabilă din plastic transparent. —Nu sunt sigură că chestia asta rezistă la greutatea mea, mi s-a confesat ea îngrijorată. Nu! mi-a strigat atunci când am încercat să mă așez lângă ea. Nu era deloc de acord. Dacă stăm amândouă, o să explodeze cu siguranță, mi-a explicat ea. Of, Doamne! a exclamat după ce s-a instalat confortabil. —Ce-i? — Prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
explicându-le ceva foarte entuziasmat. Tipul a trasat cu degetul, pe masă, mai multe cercuri. După care a făcut o pauză, a privit masa agitat, apoi a retrasat cercurile în sens invers. Pe chip i s-a întipărit o expresie îngrijorată. S-a ridicat în picioare, după care s-a îndreptat din nou către noi. —în sensul acelor de ceasornic, i-am strigat eu. Puștiul a început să strălucească de fericire, s-a așezat la loc și i-a dat înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
gură, l-am implorat, în minte, să se uite la mine. Mă gândisem că e o poză destul de provocatoare. Dar Chris nu m-a privit. După care am simțit cum vârful limbii începuse să-mi amorțească din cauza gustului cernelii. Câh! îngrijorată, m-am întrebat dacă nu mi se albăstriseră dinții. Din ziua precedentă, îl urmărisem cu mare atenție pe Chris ca să-mi dau seama dacă Helen reușise să-i câștige inima mai mult decât mine. Chris nu fusese neprietenos. Mă tratase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a rămas închisă. M-a străbătut un fior de teamă rău-prevestitoare. Bombănelile înciudate ale mamei au crescut în intensitate, cuvintele au început să răsune din ce în ce mai clar, până când mama a ajuns să țipe. Ce s-a întâmplat, mami? am întrebat eu îngrijorată. — Se pare că nenorocita asta de încuietoare s-a stricat, a zis mama. Atunci chiar că mi s-a făcut frică. Mama nu folosea niciodată cuvântul „nenorocit“. Când tata zicea așa ceva, mama îl certa și-i spunea să zică, în loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
toată amărăciunea din univers era deversată peste mine. Am încercat să mă dilat, ca s-o pot primi, dar, cu cât amărăciunea era mai mare, cu atât mai pregnant o simțeam. — Ce s-a întâmplat? s-a auzit o voce îngrijorată. Se putea să fie Mike. Ba chiar Chris. Nu știu, am spus eu printre lacrimi. Nici măcar n-am adăugat „Scuze“, așa cum fac majoritatea oamenilor atunci când sunt copleșiți de emoții în public. Mă simțeam pierdută, irosită, irecuperabilă. Ceva dispăruse din mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
listă lungă: cocaină, praful îngerilor, heroină, jeleuri... Dar Chris s-a oprit acolo. —Doar hașiș? am croncănit eu. Crede-mă, a rânjit el, era de-ajuns. Nu crezusem vreodată că poți să ajungi dependent de droguri dacă nu foloseai ace. îngrijorată, i-am mai pus o întrebare. De unde făceai rost de bani? Speram să-mi spună că făcea trafic de droguri sau că fusese pește. —Lucram, mi-a răspuns el surprins. Dar..., eram nedumerită. Nu vorbești ca un drogat. Chris a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
apropiat de noi. Mie mi s-au năruit toate speranțele, în timp ce Brigit se întreba cu voce tare: —Ce-are Luke-Fund-Mișto? Luke și Anya păreau foarte intimi. Ca și cum abia se dăduseră jos din pat. Oare nu mi se părea? mă întrebam îngrijorată. însă fețele lor erau atât de apropiate, încât parcă intrau una într-alta. Apoi am văzut cum li se ating coapsele. în timp ce eu îi priveam șocată, Luke și-a trecut mâna peste spătarul scaunului ei și i-a atins umerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
auzit sunetul receptorului trântit pe măsuță. A urmat o veșnicie în care cei doi au șopocăit. Tata o punea la curent pe mama cu situația creată și fiecare încerca să dea vina pe celălalt. —Șoapte, șoapte, șoapte, a zis mama îngrijorată. —ȘOAPTEȘOAPTEȘOAPTE, a replicat tata frenetic. —Păi, șoapte, șoapte! — Tu ești șoapte, șoapte, șoapte, șoapte, e treaba femeilor! Mă prinsesem care era ideea. —Ce-i zic? a șuierat mama. —Spune-i adevărul, a șuierat și tata. După care mama a șuierat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
de reabilitare ca să disece viața fiicei lor mijlocii. I-am salutat din cap stânjenită și am bolborosit niște formule introductive ca să le fac cunoștință cu Mike, John Joe și toți ceilalți. Mama mi-a aruncat un zâmbet tremurător și lăcrimos. îngrijorată, mi-am dat seama că mi se umpluseră ochii de lacrimi. Apoi a venit Josephine, maestrul de ceremonii. —Vă mulțumesc că ați venit, a zis ea. Sperăm că veți putea face lumină în ceea ce o privește pe Rachel și dependența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-a făcut ea... —Rachel, m-a amenințat Josephine, taci din gură și măcar ai bunul simț să asculți pe cineva care a venit de la trei mii de mile depărtare doar fiindcă era îngrijorată pentru tine. Am deschis gura să spun „îNGRIJORATĂ? HAH!“, dar atunci am zărit fața lui Luke. Amestecul de milă și dezgust de pe chipul lui m-a făcut să mă stăpânesc. Eram așa de obișnuită să-l văd privindu-mă admirativ încât, pentru câteva clipe, nedumerirea m-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
fiindcă Josephine a zis: Dacă scapi de sursa uneia dintre probleme, scapi de toate problemele. Abia aștept să-mi încep noua viață, i-am zis veselă lui Misty după-amiază, în sala de mese. Ia-o-ncet, m-a rugat Misty îngrijorată. Nu toate piesele puzzle-ului se așază ca prin minune la locurile lor în clipa în care te-ai lăsat de droguri. Faptul că știi de ce ai luat droguri nu reprezintă decât vârful aisbergului. Trebuie să înveți cum să trăiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mult râs. Și, desigur, mai era și al treilea factor, cel pe care nu prea voiam să-l recunosc, și anume că nu eram sigură cum ar fi trebuit să mă comport în lumea de-afară. Mama mi-a supravegheat, îngrijorată, pregătirile. Temerile ei nu erau legate de faptul că fiică-sa, care tocmai fusese externată dintr-un centru de tratament, ieșea în lumea infestată cu droguri, ci de ceva mult mai groaznic. —Helen o să te omoare, m-a avertizat ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mai groaznic. —Helen o să te omoare, m-a avertizat ea văzând sticla de loțiune de corp aproape goală. —E în regulă, am răspuns eu iritată. — Și, oricum, cu cine te întâlnești? Din tonul vocii mi-am dat seama cât de îngrijorată era. Ceea ce m-a făcut să sufăr și m-a și enervat. Cu Chris, ăla de la casa de nebuni. îl știi, l-ai cunoscut. Așa că n-ai de ce să-ți faci griji. N-o să ies cu cineva care ia droguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
prosop de bucătărie înfășurat în jurul capului. — Deci! a exclamat Chris. Deci, am fost eu de acord. Am așteptat ca el să-mi spună ceva legat de păr, iar când am văzut că nu zice nimic am început să mă perpelesc îngrijorată. Era groaznic, nu-i așa? Nu observi nimic schimbat la mine? m-am trezit întrebând. Nu, nu, nu! —Ți-ai ras mustața? a râs Chris. Nu, am bolborosit eu jenată. M-am tuns. —Așa e, mi-a răspuns el gânditor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
goală și solitară departe de familie și prieteni. Aveam de gând să rătăcesc prin lume, fără să fiu bine-venită nicăieri. Nu meritam altceva. Ia ascult-o pe regina tragediei, m-a luat în râs Helen. —încetează, s-a văitat Anna îngrijorată. Nu înțelegi, am informat-o eu pe Helen. Mi se rupea inima gândindu-mă la statutul meu de aproape-orfană. — Mama mi-a spus să plec și să nu mă mai întorc niciodată. Mă urăște. M-a urât întotdeauna. —Cine? Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
gândise la ce era mai rău, avea tot dreptul. Meritasem să țipe la mine. Mama mă acuzase că eram egoistă. Și avusese dreptate. Fusesem foarte egoistă. Absorbită de povestea dintre mine și Chris, nu-mi mai dădusem seama cât de îngrijorată fusese mama din cauza mea. Mi-am propus să-mi cer scuze, cu umilință, prima dată când aveam s-o văd. începusem să mă simt chiar bine. Asta până când mi-am amintit că cearta cu mama nu era singura povară care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
supraviețuiești. Imaginează-ți că asta e o perioadă de convalescență, ca atunci când te refaci după o răceală zdravănă, numai că acum ai avut o răceală a sentimentelor. Iar între timp, colorează-ți puțin picioarele alea! Cât timp, am întrebat-o îngrijorată, o să trebuiască să trăiesc așa? Cât o să fie nevoie, mi-a răspuns ea visătoare. OK, OK! A adăugat ea văzându-mi expresia tristă. La Cloisters ți-au spus un an de zile, nu-i așa? Concentrează-te pe ideea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
în urma mea. —Relaxează-te! M-am silit să râd. Eram ușurată că Luke nu mă certa fiindcă luasem cocaină duminică seara. —Ai fost la un pas de moarte, curvă proastă ce ești, mi-a șuierat Luke. Gândește-te cât de îngrijorați am fost cu toții - în ultima mie de ani, nu numai acum - gândește-te la biata Brigit! Iar tu râzi! — Nu vrei să te relaxezi odată? l-am întrebat eu disprețuitoare. A fost un accident. —Ești nebună, Rachel! Nebună de legat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
nu puteam să-mi dau seama că și eu purtam o parte din vină. N-ai avut nici o vină, am insistat eu. Ba a avut dreptate, i-a dat înainte Brigit, de parcă nici nu m-ar fi auzit. Cu toate că eram îngrijorată din cauza ta, faptul că o luaseși razna m-a făcut să mă simt bine. Cu cât îți era ție mai rău, cu atât eu mă simțeam mai bine. Și îmi pare rău. După ce a spus asta, Brigit a izbucnit într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
trebuie să fiu înapoi. încep facultatea. îCei care iau astfel de decizii se hotărâseră să mă lase să încerc să studiez psihologia. în ziua în care am primit vestea asta, am dansat.) —O să stai cu Brigit? m-a întrebat mama îngrijorată. Nu. — Dar te-ai împăcat cu ea, a stăruit mama. —Știu. Dar n-ar fi convenabil. Eram destul de sigură că Brigit m-ar fi lăsat să dorm pe canapea, dar mi-ar fi fost greu să stau în apartamentul ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
aveam cele mai calde sentimente pentru ea, mi se părea că ar fi fost mai sănătos pentru mine ca la întoarcerea în New York să nu depind de ea. —Dar o să iei legătura cu ea când ajungi acolo? Mama părea încă îngrijorată. Sigur că da, am spus eu pe un ton liniștitor. Abia aștept s-o văd. Apoi totul s-a întâmplat foarte repede. Am împrumutat o grămadă de bani. Majoritatea i-am schimbat în dolari. Mi-am cumpărat biletul de avion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

s-a închis. Într-o jumătate de oră? Ce rapid. Din fericire, mă îmbrăcasem de dimineață cu un costum. Mă gândisem că eu și Jackson o să avem întâlniri toată după-amiaza. — Vivian Grant? Ce se întâmplă? m-a întrebat Mara părând îngrijorată. — Nu pot să vorbesc acum. Scuze. Promit să te pun la curent mai târziu, am bolborosit eu, deschizându-mi CV-ul din calculator - care fusese revizuit în urmă cu doi ani - și apucându-mă, cu frenezie, să fac modificări. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]