1,433 matches
-
au dezarmat toți soldații armeni de parcă ei ar fi fost dușmanul. Apoi au strâns toți bărbații armeni În batalioane de lucru. Iar acum, prietene, circulă tot felul de zvonuri... Unii spun că o să vină ceva și mai rău. Deși sincer Îngrijorat, Hovhannes Stamboulian nu fusese foarte afectat de veștile acelea. El Însuși era prea bătrân ca să fie recrutat, iar băieții lui prea tineri. Singurul din familie care avea vârsta necesară pentru recrutare era fratele mai mic al soției sale, Levon. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
crezut util să fac vreo aluzie la fotografie. Nu i-am spus Lui Delphine că, de la plecarea ei, termin sticlele de whisky mai repede decît cartea. O sticlă mă ține două-trei zile. Cu ceva timp În urmă, aș fi fost Îngrijorat. M-aș fi dus să văd un doctor. Am prins gust de vintages, acele producții mai vechi de zece ani - am băut o sticlă de Linkwood 1946 care m-a costat mai mult decît nota de plată la telefon - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Bună dimineața, iubitule. — De ce ai plecat din dormitorul meu? Ea nu zise nimic, fericită să-l vadă, apoi se băgă lângă el În pat și-i povești coșmarul ei. Te simți de parcă te-aș fi răpit? o Întrebă el sincer Îngrijorat. Simți că te-aș fi furat din viața ta și te-aș fi Închis aici? Nu! Nu mi-aș dori să fiu nicăieri În altă parte acum. Sunt mai fericită decât am fost vreodată. — E cam mult spus, nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și pentru că știe că, de aici înainte, când vor pătrunde în Centura Industrială, dificultățile vor crește. Socrul remarcă gestul, dar nu zise nimic, ginerele lui e un tânăr simpatic, fără îndoială, dar e nervos, din rasa agitaților din născare, mereu îngrijorat de trecerea timpului, chiar dacă îi prisosește, caz în care nu știe ce să pună în el, în timp, se înțelege, Cum va fi când va ajunge la vârsta mea, se gândi. Lăsară în urmă Centura Agricolă, șoseaua, acum și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să răspundă, însă pur și simplu s-ar supăra dacă întrebarea ar fi alta, La ce te gândești de pari așa de distrat. Ar spune nu, domnule, ce idee, nu e distrat, doar pentru a nu mărturisi că se simțea îngrijorat ca un copil din pricina câinelui, dacă stă la adăpost în cușcă, dacă, acum că-și mulțumise stomacul și-și refăcuse energiile, și-o fi urmat călătoria, în căutarea unei hrane mai bune sau a unui stăpân locuind într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de grădină pe care plutesc lebede albe, dacă ar fi așa n-ar începe Găsit să scheaune, brusc, jalnic, Și eu, și eu, spunea el. Pentru a răspunde la o asemenea dezlănțuire a unui suflet necăjit, Cipriano Algor nu găsise, îngrijorat cum era de responsabilitatea misiunii care-l ducea la Centru, alte cuvinte mai bune decât, Azi stai acasă, noroc că neliniștitul animal a văzut-o pe Marta făcând doi pași înapoi după ce-i înmânase plicul tatălui, așa a aflat Găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
interferențe ale unor terți în activitatea comercială, și cu atât mai puțin din partea angajaților, N-a fost vorba de presiuni, domnule, Dar a fost o interferență, Îmi cer scuze. Altă pauză, Ce-o să-mi mai spună acum, se întrebă olarul, îngrijorat. Nu va întârzia s-o afle. Șeful deschidea un registru, îl răsfoia, consulta o pagină, alta, apoi adună cifre pe un calculator de buzunar, în fine spuse, Mai avem în magazie, fără posibilitate de vânzare, nici măcar la preț de sold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Mâna a coborât fulgerător, dar, din păcate pentru mine, lovitura a fost ratată. Cum eu am profitat de pauză ca să întreb din nou în ce fel puteam ajunge la administrație, portarul a închis, enervat, ferăstruica gheretei. Am început să fiu îngrijorat de perspectiva nopții. Din fericire, la următoarea tentativă omul a avut mai mult noroc; o pată de sânge a mânjit hârtia. Victorios și mulțumit, portarul a deschis ferăstruica și mi-a făcut semn, binevoitor, că acum avea în sfârșit timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în șoaptă și cu teamă, de parcă în orice moment Bătrânul ar fi putut să iasă din sala cu oglinzi cu biciul în mână ca să-i pedepsească. Până și Mopsul era prudent. Când, luat de val, scăpa o răutate, se uita îngrijorat la ceilalți care, în asemenea împrejurări, se prefăceau că nici nu auziseră. După ce s-a convins că nu se afla nimeni prin apropiere și coborându-și vocea mai mult decât de obicei încât de abia îl auzeam, Domnul Andrei mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
devreme sau puțin mai târziu, avionul s-ar fi zdrobit de pădurea ecuatorială. Îngrijorați, am aprins un foc ca să ne apărăm de eventualele amenințări pe patru labe și ne-am strâns tăcuți în jurul lui. Pilotul era singurul care nu părea îngrijorat. Se juca învârtind o nuia în foc. Atât ne-a spus: „Voi încerca să repar mâine aparatul de radio-emisie”. După care a amuțit. „Lei”, șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învârtea mai departe nuiaua, arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
considerare că Rakosky era numele misteriosului individ care probabil Îl ucisese pe colonelul Ardenti, iată că găseam totuși modalitatea de a-l integra, pe urmele Planului, pe contele nostru de Saint-Germain. „Nu-i dăm prea multă putere acestui aventurier?“ Întreba Îngrijorat Diotallevi. „Nu, nu“, răspundea Belbo, „așa trebuie. E ca sosul de soia În mâncărurile chinezești. Dacă nu este, nu sunt chinezești. Uită-te la Agliè, care se pricepe: nicidecum nu și l-a luat ca model pe Cagliostro sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru orice decizie, cu siguranță că-i dădea o retribuție lunară. Gudrun, care făcea explorări periodice În fundul coridorului, dincolo de ușa cu geam ce ducea În Împărăția de puf a lui Manuzio, ne spunea din când În când pe un ton Îngrijorat că Agliè Își mutase practic sediul În biroul doamnei Grazia, Îi dicta scrisori, Îi conducea pe noii vizitatori În biroul lui Garamond, În fine - și aici ranchiuna o făcea pe Gudrun să Înghită și mai multe vocale -, o făcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se bage În pat. Avea să cheme imediat un medic, ne-a promis. Și nu povestea lui Belbo Îl zguduise, se simțise el rău și cu o seară Înainte. Belbo păru mai liniștit și-l duse până la taxi. Se Întoarse Îngrijorat: „Acum, când stau să mă gândesc, de câteva săptămâni băiatul ăsta arată foarte rău. Are cearcăne... Dar, Doamne, eu ar trebui să fi murit de ciroză de vreo zece ani, și uite că n-am murit, și el, care trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din fața televizorului. Cu un aer absent, Jack se ridică s-o arunce, încălcând încă una din regulile lor nescrise. În seara lor ca între băieți, nici unul din ei nu trebuia să strângă înainte de sfârșitul filmului. — Tată, întrebă Ben, atât de îngrijorat, încât puse chiar pauză la film, tată, te simți bine? Jack continuă să strângă. — Pământul către tata! insistă Ben, prefăcându-se că telecomanda era stația de emisie a unei nave spațiale de mare impact care traversa galaxia. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că n-am spulberat nimic. Jack nu-și ridică privirea de la pahar. — E în regulă. Cred că orice ar fi fost s-a spulberat de ceva timp. Capitolul 16 De ce era aprinsă lumina în camera lui Ben? se întrebă Jack îngrijorat când ajunse în sfârșit acasă în jur de miezul nopții. Ben se ivi la fereastră, uitându-se la el și făcându-i cu mâna. Era clar că îl așteptase fără să se culce. În inima lui Jack se dădu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să fie splendide, se extazie Camilla. Am avut mare noroc c-am reușit să-i conving pe cei de la Prentice and Proud să se ocupe de ele. Philip Prentice e solicitat la toate nunțile din înalta societate. A fost puțin îngrijorat când a auzit că nunta e la sfârșitul lui august. Cele mai bune flori or să se treacă până atunci, a zis el, dar apoi i-a venit ideea asta minunată cu floarea-soarelui. Laurence o asculta pe jumătate absent, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în minte a fost actorul francez Fernandel. Tomoe nu reușea să găsească la el nimic care să o facă să vibreze cât de cât. — Sora mea. Și Takamori păru șocat când se întoarse ca să o prezinte. — Îmi înțelegeți japoneza? întrebă îngrijorat Gaston. — Înțelegem, bineînțeles. Gaston întinse mâna stângaci și strânse cu putere mâna fetei. Strângerea de mână o făcu să se gândească iar la un cal. Abia a reușit să-și înăbușe zâmbetul amar. Își dădea foarte bine seama că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o mârșăvie? Se uită la el pe furiș. Terminase de mâncat și privea absent pe fereastră. — Gaston, de ce nu mai mănânci? N-a răspuns. — Gaston. Se întoarse spre Tomoe și zâmbi trist. — Ce s-a întâmplat, Gas? l-a întrebat îngrijorat Takamori, punând jos sticla de whisky din care tocmai își turnase în pahar. — Câine-san, răspunse Gaston arătând spre farfuria lui, vrea să mănânce. — Câine-san? Tomoe a înțeles imediat ce voia Gaston, amintindu-și-l în chimonoul de noapte și încălțat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nota de plată. Pe Takamori nu-l interesa cine plătește atâta timp cât nu era afectat portofelul lui. A mai aruncat o privire spre ușă, peste umerii lui Gaston. Nu se mai vedea nimeni. Bărbații se ascunseseră, probabil. — Tomoe, o clipă. Takamori, îngrijorat, a strigat-o pe sora lui chiar când era pe punctul de-a o lua înaintea celorlalți spre ușă. Ar fi fost îngrozitor să fie ea cea atacată la ieșire. — S-a întâmplat ceva? Poate chiar din pricina lui Ōkuma, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
L-a rugat pe Endō să-l însoțească până acasă pentru a se uita măcar pe hartă. Era normal. Au hotărât ca în dimineața următoare Kobayashi să-l conducă pe Endō în munți, deși acesta din urmă era puțin cam îngrijorat din pricina stării febrile. Endō îl privea absent pe Gaston, care-i ștergea fruntea cu o bucată de pânză udă. I-a venit brusc ideea să se folosească de străin. Cel mai dificil lucru la hotel este, în general, mâncarea. Turiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe spătarul fotoliului din colț sînt drapate cîteva șaluri de cașmir. Cu toate astea, deschid ușile șifonierului și, așa după cum mă așteptam, e plin pînă la refuz cu hainele celor doi. — Rahat! șuier eu, așezîndu-mă pe pat, În timp ce Dan pare Îngrijorat. — Îmi pare rău, oftează el, cuprinzîndu-mă cu un braț. Știu că erai nerăbdătoare să stai În camera asta, dar o să fie bine, o să ne distrăm . Știu, știu, mă port Îngrozitor. Mai ales că asta e vacanța lor și ei plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ajuns acasă tocmai când începuse ploaia. Faroald era tulburat, căci, superstițios ca toți longobarzii, se temea de blestemele și de farmecele vrăjitorilor. A doua zi, sculându-mă eu în zori, m-am dus la cimitir. Faroald era și el acolo, îngrijorat. Se uita la torța stinsă, înfiptă-n pământ, și la iarba călcată de jur împrejur. - Ce vrăji a făcut, m-a întrebat, de-a aprins torța așa dintr-odată, fără să se folosească de-o flăcăruie? M-am aplecat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Noaptea e pustie, cețoasă, iar realitatea e o stradă nefiresc de moartă, punctată de arbori Înfrigurați, traversată de fantasme iuți și mute, o tăcere pe care Întunericul o face să fie nesfârșită. — Ce facem dacă nu deschide? Întreabă agentul simplu, Îngrijorat. Agentul principal nu răspunde. — Voi sunteți? mormăie În cele din urmă o voce slabă. — Dumneavoastră ați sunat? Deschideți, poliția. Caută ascensorul, dar nu există. Cei doi agenți urcă bodogănind scările abrupte, cu pereți albi, decorați cu urme de bocanci. Zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-se Într-altă parte. — Ș-și cum se face s-s-să nu mai c-c-crești? — Nu se poate. Natura are legile ei. — Eu nu vreau să devin ni-niciodată mare. — De ce? spuse ea fără să Înțeleagă. Kevin se gândi puțin, apoi adăugă Îngrijorat: — Pentru că nu vreau ca tu să mori. Ce vrei să spui? Întrebă Emma, blestemându-se apoi pentru cuvintele pe care le spusese noaptea trecută. Nu-ți bate capul, puișor. N-o să se Întâmple niciodată. Eu voi fi bătrână ca vrăjitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aer atât de rătăcit. — Încercă-i, Kevin, și spune-mi dacă e mărimea potrivită. Nu era prea sigură dacă era talia corectă. Buonocore Jr. părea destul de Îndesat. Prea mulți cartofi prăjiți, prea multe după-amieze singur În fața televizorului. — Nu, spuse Kevin Îngrijorat, și o trase de mânecă obligând-o să se apropie. Își lipi gura de urechea ei și voi să-i șoptească: nu am bani. Dar când buzele lui atinseră perla Înghețată a doamnei Fioravanti, Își pierdu curajul. Privi pantalonii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]