8,755 matches
-
fără voie. S-a sprijinit cu o mână de pământ. Bulgărele de sub ea s-a umezit de sânge. "De ce, de unde?", se întreba fără să-și poată răspunde. A rupt două frunze de hrean, și-a șters piciorul și le-a îngropat la rădăcina unui cucuruz. A luat sacul cu buruieni și a pornit spre casă fără nicio tragere de inimă. "De ce, de unde?", stăruiau în mintea ei întrebări de care nu putea scăpa. În afara unei ușoare amețeli, nu simțea să-i fie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Stai, o opresc, ce înseamnă că ți se lua capul, doar nu ți-l punea pe butuc și harști, gata". "Nu ți-l punea pe butuc, dar era mai rău de atât. Dacă ajungeai într-un spital psihiatric, erai ca îngropată de vie. Suferință fără întoarcere". "Silvia, tu ai văzut toate acestea, sau spui și tu ce ai auzit?" "Nu le-am văzut cu ochii mei, dar știu că aceste lucruri erau adevărate. Nu mă întreba mai multe, poate odată am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
învețe să avem încredere în noi, ea, o mănușă de om, atât de geloasă pe tata, îndrăgostită de el până a închis ochii. Acum e acolo, în mormânt, încerc să mi-o imaginez așa cum era în zilele înainte să o îngropăm, frumoasă, cu hainele ei neasemuite, era una din țărăncile care își păstrase portul, îl purta cu distincție, veșmintele i se potriveau de parcă ar fi crescut în ele. Geloasă pe toate femeile satului fiindcă tata era un bărbat frumos, cu meșteșug
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-o viața ei, ci așa, ca să vorbească, să poruncească, să domine pe cineva. Se ruga lui Dumnezeu să nu-i iasă în cale bărbatul, mereu supărat, nemulțumit, potrivnic la toate. Copiii erau mai tot timpul plecați, hotărât lucru, s-a îngropat într-un cavou. Se furișează în vârful picioarelor ca să nu afle ceilalți că a sosit. Nu are energie să afle și astăzi că e de vină pentru că s-a răcit mâncarea, e de vină că s-a rupt un scaun
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sau una de cercetare la fel de reușită, așa cum și-o dorise, învățase din greu, aproape nu ieșise din casă, în timpul acesta cel mare umplea discotecile, se preumbla prin Europa cum mergea ea la piață, aducea femei dubioase acasă, soțul ei se îngropa în alcool, casa devenise din ce în ce mai murdară, soacra din ce în ce mai dușmănoasă, nu se mai ferea să-și arate ura, cel mic i-a transmis prin santinelă că nu vrea să o vadă, ea a revenit și a doua zi, și a treia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care l-au cunoscut nu l-au adoptat o vreme, până și-a confirmat identitatea, căci, în cinci ani de absență, bunica Ilinca îi făcuse cinci parastase de pomenire a morților în cimitirul din curtea bisericii Înălțarea Domnului, unde erau îngropați defuncții familiei Kotlarkzuk. Rămas orfan la 14 ani, mezinul familiei a fost cel mai afectat de dispariția prematură a bunicului Costan, care a lăsat-o pe bunica Ilinca cu datorii la bancă, pe lângă conducerea gospodăriei, cu multe animale și slugi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
brigadier...” ori din agricultură, cu reforma agrară și cu colectivizarea. Marele actor Stefan Ciubotărașu a rămas în memoria colectivă a țăranilor cu următorul dicton: „Ne-au dat boierii pământ / Pentru al nostru mormânt”. La Cimitirul Eroilor din dealul Buzău sunt îngropați soldați de toate naționalitățile, din primul și al doilea Război Mondial. Când bisericuța veche a cimitirului s-a degradat, a trebuit refăcută din temelii în 1950, la atelierul de tâmplărie al bunicului Nițucă, ajutat necondiționat de Sile și Gică. După
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
obosit la vârsta când am ajuns ca să știu ce nu știu, conectat la o instrucție lipsită de compromisuri în descrierea unor realități, mai mult sau mai puțin vizibile, cu pătimașă și sagace aplecare spre trecut, am ocazia să nu mă îngrop în solitudine și anonimat, să sper că plusurile vor întrece minusurile și să înscriu „puncte” trainice pe tabela de marcaj a jocului, „pe viață și pe moarte”. De când m-am trezit sub ghilotina amintirilor, am prins curajul de a fi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu dezamăgire că nu făcuse altceva decât să viseze. Constată totodată că una dintre pleoape Îi rămase Închisă și gândi că deja jumătate din țeastă i se pătase, Înnegrindu-i-se. Își văzu atunci și picioarele subțiate, alungite, cu tălpile Îngropate În praful acela cenușiu, care i se desprindea În pături de pe tot corpul. Cu mari sforțări reuși să ajungă până la fereastră și se cocoță cu dificultate pe pervazul geamului deschis. Briza serii Își flutura aripa prietenoasă spre el, iar deasupra
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-un loc ferit, departe de ochii lumii (Începuse să-și schimbe culoarea, Învinețindu-se treptat). A ales grăbit un spațiu umbros, sub gardul Înalt, străjuit de plopi și acoperit cu iederă, pe care l-a aghezmuit bine. Apoi a Îngropat cu grijă și În mare secret ființa aceea ireală. Acolo, În locul acela, a crescut curând un trandafir albroziu, strălucitor, de o frumusețe nemaivăzută. Era un trandafir agățător, care s-a Întins neașteptat de repede de-a lungul gardului, și dincolo de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat cu limba dinții și mă Îngrozesc. Mulți sunt lipsă „la apel”, iar pe alții Îi găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne, de-a lungul gingiilor - zone tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă descopăr acum În limpezimea oglinzii. Și mă Înspăimânt! Arăt ca o mască din cârpă, răsfirată și găurită de prea multă folosință. Sunt la discreția timpului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vizibil. Ploaia se opri brusc și o rază caldă năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu-l putem lăsa așa, repetă Libelula cu hotărâre. O cioară vâsli razant prin dreptul nostru, cârâind Înfricoșător. Pistruiatul propuse să-l Îngropăm. Cum să-l Îngropăm?! E păcat să-l Îngropăm!, am sărit eu și Libelula. Dacă Începe să pută?, remarcă Goanță și se dădu doi pași Înapoi... voi nu vedeți că se topește! Nu știam dacă Îngerii miroseau cu adevărat atunci când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
brusc și o rază caldă năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu-l putem lăsa așa, repetă Libelula cu hotărâre. O cioară vâsli razant prin dreptul nostru, cârâind Înfricoșător. Pistruiatul propuse să-l Îngropăm. Cum să-l Îngropăm?! E păcat să-l Îngropăm!, am sărit eu și Libelula. Dacă Începe să pută?, remarcă Goanță și se dădu doi pași Înapoi... voi nu vedeți că se topește! Nu știam dacă Îngerii miroseau cu adevărat atunci când mureau, dar observația mâncăciosului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu-l putem lăsa așa, repetă Libelula cu hotărâre. O cioară vâsli razant prin dreptul nostru, cârâind Înfricoșător. Pistruiatul propuse să-l Îngropăm. Cum să-l Îngropăm?! E păcat să-l Îngropăm!, am sărit eu și Libelula. Dacă Începe să pută?, remarcă Goanță și se dădu doi pași Înapoi... voi nu vedeți că se topește! Nu știam dacă Îngerii miroseau cu adevărat atunci când mureau, dar observația mâncăciosului stârni oarecum Îngrijorarea În inimile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu vedeți că se topește! Nu știam dacă Îngerii miroseau cu adevărat atunci când mureau, dar observația mâncăciosului stârni oarecum Îngrijorarea În inimile noastre. De la tine pute, Goanță!, i-o trânti Libelula și Îi Întoarse un spate nervos. Haideți să-l Îngropăm odată, strigă Pistruiatul ca și cum s-ar fi temut de ceva. Ce vreți... să-l descopere alții... să-l batjocorească? Sau să-l pună domnul profesor de biologie Ieremia În formol (cum făcuse cu șarpele acela minunat pe care-l găsiseră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o îmbrățișezi e de mare răspundere. Uneori în mâna ta poate sta viața unui om. Ar trebui să te mai gândești. N-ar fi bine să fii contabilă la banca unde lucrez eu? Asta nu, niciodată, nu concep să mă îngrop în cifre, nu! era răspunsul ei. Fugea și gândurile alergau o dată cu ea. Așa ajunse la casa Olgăi, bătu la ușă, intră și se așeză pe un scaun, apucând doar să zică: - Am... - Ce ai, fată dragă?...zise mama Olgăi. Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acolo, deși am lăsat să se înțeleagă că doresc acest lucru. - Și atunci de unde știi că ar putea veni un refuz din partea ei? - Nu știu, incertitudinea zboară ca o pasăre nechemată în preajma mea. - Mai lasă bănuielile acolo, pe șantierul tău, îngroapă-le într-o fundație de bloc și spune-i fetei că ești hotărât să o ceri de soție. Înainte de a întreprinde alte demersuri, ca să nu fii mereu dincolo de ușă, trebuie să stai de vorbă cu fata, să-i mărturisești toată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
serviciu se aflau pe mările ei tulburate de furtuni, ci Ina. Starea de bine, aparentă, nu putea dura la infinit. Olga ajunsese în stadiul când nu mai era capabilă să-și ascundă ochii, deși se străduia să mascheze un suflet îngropat într-o vinovăție greu de ispășit. Frica de a nu se trăda o urmărea pretutindeni. De la un timp, îi venea greu până să o și întâlnească pe Ina. Sub diferite pretexte, o evita cât îi stătea în putință. Îi era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ce cuvânt mare! Acum totul, inclusiv bunele lui maniere, sunt amintiri peste care a pus, numai el știe de ce, multe lespezi de tăcere și indiferență. E greu de crezut că va avea vreodată intenția să scoată la lumină ce a îngropat la adâncimi greu de explorat chiar de el însuși. Aș dori să intuiești exact starea în care mă aflu, de aceea, te rog să ai răbdare cu mine, Ina dragă. Te mai rețin numai un pic, cu o poveste scurtă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
găsești întotdeauna să plătești cu bine chiar și celor care ți-au făcut rău, mai sper. Urmau multe rânduri goale pe coala de dictando. Ici și colo se mai deslușeau mici pete, ca niște genuni în miniatură în care fuseseră îngropate probabil lacrimi ce se voiau a fi tot cuvinte, dar fuseseră înăbușite înainte de a se naște, ca urmare a stării în care se afla prietena ei în clipele acelea. Și semnătura era un simplu O... ceea ce arăta că scrisoarea era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Că avea cinci. Niște dolofani, de mai mare dragul și frumusețea. și nici pe oamenii străzii, care-și aveau acolo culcușul, nu i-au anunțat, ca să iasă, și să se ducă pe altundeva, nu i-au anunțat. și? I-au îngropat, de-odată cu cățeii, de vii. Sub beton. Acum ce facem? Nu știu, nu mă pricep, dar, auzi-i cum se vaietă, pe-acolo, pe dedesupt. Să facem cumva ca să fie scoși la lumina zilei. Administratorul a auzit alarma. A venit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
soț. Afară! Afară și din mașină, și din case, și din servici! Ticălos ce ești. Dar, să-ți explic. Nu! Explicația s-a realizat. În momentele acestea. Cară-te, pe plaja de pe care m ai cules, după care mi-am îngropat, fără vină, un deceniu de viață. Pleacă! Dispari din ochii mei! Scârbă de om, ce poți să fii! Hachițele De unde să fi știut, tânărul Costache Blându, cum e viața cu milioane și printre femei? De unde, dacă nu l-a învățat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în felul acesta, s-au putut desprinde mai ușor de trecutul anchilozant: Mohammad Ali Djamalzadeh (Yeki bud, yeki na-bud - A fost odată ca niciodată - povestiri, 1921), Hedjazi (Ziba - povestiri, 1930) și, mai cu seamă, Sadegh Hedayat, cu volumele de nuvele Îngropat de viu - 1930, Trei picături de sânge - 1931, Clarobscur - 1932 și, desigur, capodopera sa, romanul Bufnița oarbă (în original, BUF-e KUR) - 1936. E o adevărată Renaștere pentru literatura și cultura Iranului modern. Fiind conștienți că literatura iraniană se află la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față simțeam respirația calmă a dimineții. Cântatul cocoșilor se înălța de departe. Ce să fac cu cadavrul? Cu un cadavru care începe să putrezească! Întâi mi-a venit în minte să-l îngrop chiar în cameră, apoi m-am gândit să-l scot afară și să-l arunc într-o fântână, într-o fântână înconjurată de nuferi albaștri. Dar câte calcule, câtă trudă și dibăcie îmi trebuiau ca să nu mă vadă nimeni! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cineva, nici murdărită de o privire străină. Până la urmă mi-a venit o idee: să tai cadavrul în bucăți, să pun bucățile în cufăr, în vechiul meu cufăr, s-O duc departe, foarte departe de ochii oamenilor și s-O îngrop. De data asta n-am mai ezitat. Am luat un cuțit cu mâner de os, care se afla în alcov. Mai întâi am tăiat cu infinite precauții veșmântul subțire și negru care, ca o pânză de păianjen, Îi făcuse corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]