935 matches
-
lucrul făcut, menținut totuși prin familia lui, prin prieteniile și prin modalitățile vieții sale cotidiene În sânul unei burghezii ce pierduse puterea de a-l justifica, el căpătase conștiința de a fi aparte În aer și fără rădăcini, un Ganimede Înhățat de ghearele vulturului; el se simțea Întruna deasupra mediului său. Dar, după Revoluție, clasa burgheză Însăși preia puterea. Conform logicii, ea ar trebui să-i confere scriitorului noua lui demnitate. Numai că această operație n-ar fi posibilă decât dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
piele întoarsă neagră, cu o cataramă micuță, cu diamante pe bombeu și cu un toc atât de înalt și de ascuțit încât oricât de multă antipatie ar fi manifestat acesta față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se albeau în timp ce aceasta se ținea strâns de tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
castilieni, însoțiți de un inchizitor, veniră într-o seară la casa lui, în cartierul nostru Albaicin. Alertați, vecinii bătrânului coborâră în stradă încercând să împiedice arestarea acestuia. În zadar. A doua zi, alte persoane, dintre care două femei, au fost înhățate în alte cartiere ale orașului. De fiecare dată, oamenii se adunau, înghesuindu-se unii în alții, iar soldații erau nevoiți să scoată spadele din teacă spre a-și croi drum. Dar incidentele s-au ținut lanț mai cu seamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu ambra cenușie a mării 1. Buzele îmi fremătau la b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa, vecina a înhățat prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de noapte, musafirii au prins să se agite, muzica s-a pornit, pământul a început să vibreze sub pașii dansatorilor. M-au chemat și pe mine foarte curând ca să mă alătur sărbătorii. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Bineînțeles, circazienii, care se lăsaseră o clipă duși de nas de făgăduielile otomane, se descotorosiră curând de bonetele tradiționale, fesuri sau turbane ușoare, arborând turbane mari pentru a se topi mai lesne în gloată. Drept urmare, soldații otomani începură să-i înhațe pe toți trecătorii fără osebire, acuzându-i că sunt circazieni deghizați și pretinzându-le să plătească o răscumpărare spre a fi lăsați să plece. Când străzile erau goale, militarii spărgeau ușile caselor și, pretextând că-i caută pe mamelucii fugari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aș hotărî că a sosit ceasul să luăm calea Tunisului împreună cu copilul nostru, ce ai avea de spus? Doar o vorbă să spui și voi pleca bucuroasă, departe de papa ăsta inchizitor care n-așteaptă decât un prilej ca să te înhațe! Abbad era cel mai stârnit dintre noi trei: Nimic nu vă reține aici. Plecați imediat, o dată cu mine! L-am potolit: — Suntem abia în decembrie. Dacă ar trebui s-o pornim pe mare, nu s-ar putea mai devreme de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i vom iubi niciodată și nici ei pe noi... Agentul se afla tot la trei rânduri de Guttman, care se îndrepta acum spre podium. Era chiar în spatele lui. Dacă s-ar fi întins puțin mai mult, l-ar fi putut înhăța. Dar oamenii erau mai înghesuiți în zona aceea și era mai greu să-ți faci loc. Agentul se ridică pe vârfuri și se aplecă, atingându-i ușor umărul. În momentul acela Guttman se afla la o distanță care i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
imediată și oarbă în Uri. Poate că greșise. La urma urmei, se mai înșelase în privința oamenilor până atunci. I se făcu greață, iar palmele îi deveniră lipicioase de transpirație când se uită la el. Se gândi la bărbatul care o înhățase în dimineața aceea și care o strânsese de acolo. Nu reușise să-i vadă fața sau să-i recunoască vocea. Accentul era foarte ciudat; poate, se gândea acum, timbrul era al cuiva care încerca să-și schimbe glasul. Era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o clipă vechea tihnă catolică în familiaritatea locului, dacă ar fi avut timp. Dar nu își permitea acest lux. La ieșire o așteptau doi bărbați cu fețele acoperite, care îi ieșiră în față și, calm, cu un efort minim, o înhățară. Capitolul 54 Ierusalim, vineri, 8.53 a.m. Niște mâini înmănușate o apucară de încheieturi atât de strâns, încât i se păru erau făcute din oțel, nu din carne și oase. Gâfâi, dar nu scoase nici un sunet; alte mâini îi puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mândru de ce am făcut. —A știut toată lumea în afară de mine? Miller tăcea acum, privindu-și degetele. —Din contră. Știa cine trebuia să știe. Eu și o mică echipă aleasă în acest scop. Foști membri ai forțelor speciale. —Echipa care m-a înhățat în stradă, lângă piață. Tot ei au omorât oamenii? — Am lăsat în seama lor și a șefului lor toate detaliile operațiunii. Și noi, ceilalți, nu am știut nimic? Secretarul de stat? Sanchez? —Nici unul. În afară de tine. —Despre ce naiba vorbești? Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
intrarea În peșteră. Îl Încolțeau, știa asta. Era numai o chestiune de timp pînă să dea de el, și atunci nu avea să-i mai rămînă altceva decît de făcut decît să moară de foame acolo, Înăuntru, ca un iepure Înhățat de dihori. Nu exista portiță de scăpare, le-ar fi fost de-ajuns să se așeze pe culmea falezei și să aștepte. Se hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o legă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
raglan dintr-o țesătură ecosez discretă ― și poșeta încăpătoare. ― Totdeauna am susținut că maronul este cel mai indicat pentru voiaj. O culoare care, hotărât, nu te avantajează, dar este extrem de practică... Mirciulică! Melania Lupu își izbi palmele consternată. Cotoiul îi înhățase toca și se juca pe divan. ― O pălărie pe pat! Asta aduce ghinion! Mă enervezi îngrozitor. Se repezi s-o ia. Înspăimântat, motanul abandonă bucata de fetru și sări pe scrin. Bătrâna își recuperă pălăria și începu s-o perie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le cunosc nu Își mai iubește actualul soț, spuse Milton. Nici măcar tipii care sunt homosexuali. Asta este Îngrozitor. Vrei ceai cu gheață? Am turnat În două pahare și am răsturnat pe o farfurie o pungă cu prăjiturele cu ciocolată. Milton Înhăță una și se cocoță pe un scaun. —Mmmm, zâmbi el. —Te-ai distrat la Paris? l-am Întrebat, rezemându-mă de blatul de lucru. —O, da. Castelul de familie al Sophiei era suuuuu-per. —Hunter Îl folosește ca decor pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cadorisea cu detalii despre poznele Eugeniei, Își Învârtea pe deget minunata bijuterie, ca apoi să și-o ducă la gură și să Înceapă să ronțăie la ea. Oare mă sfida În față? Sperând să Îmi ascund tristețea din priviri, am Înhățat de pe masă noii mei ochelari de soare Hermès și mi i-am pus la ochi. Deodată, colierul deveni mult mai vizibil, cu ajutorul lentilelor polarizate. Așa cum mă temeam, era identic cu cel din schița de la S.J. Phillips. Niciodată, dar niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
grădina fostei noastre case, cea pe care au vândut-o la moartea bunicului. Am trecut pe lângă un corcoduș care nu mi-a spus nimic, am ajuns la un măr, am văzut în el un mic fruct auriu și l-am înhățat fără să stau pe gânduri. După asta, văd mai încolo un măr mai mare și mai verzui și, la fel de repede, l-am înhățat și pe ăsta. Abia când m-am trezit m-am gândit la Eva. Alexandru și Eva. Să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nimic, am ajuns la un măr, am văzut în el un mic fruct auriu și l-am înhățat fără să stau pe gânduri. După asta, văd mai încolo un măr mai mare și mai verzui și, la fel de repede, l-am înhățat și pe ăsta. Abia când m-am trezit m-am gândit la Eva. Alexandru și Eva. Să nțeleg de aici că-i vina mea că l-am ispitit pe Adam? Dar de ce vină? Poate fiindcă n-aveam corset? Ce poate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și la mai mare! După ce a strâns mâna sărbătoritului, în timp ce puse capsulele și pachetul, învelit în ziare, pe masă; din care începu să se răspândească un miros de pâine proaspătă, unul din jucătorii de table se și grăbi să-l înhațe. Ce comoară ai ascuns aici? îl întrebă, în timp ce se căznea să rupă o bucată de coajă fără a scoate pâinea din ziar. Gustați și vedeți! După ce toți patru au și făcut să dispară una din pâini, sergentul Luca, mai mic
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Se avântă în pădure fără zgomot. În inima codrului înainta tiptil ca o pisică, ca o umbră trecătoare care apărea și dispărea printre alte umbre. Reușea să se târască precum șarpele, în stare să surprindă iepurele în somn... și să înhațe din zbor veverița care se avântă în copaci, la adapost, să se ascundă. Principala trăsătură a pădurii, care este o altă lume... este teama... teama, de la cele mai mici vietăți până la lup-stăpânul... Somnul lor neliniștit cu tresăriri, trezindu-se mereu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada și mușcând-o adânc. Așa încât, las în urmă viața sa publică, cea știută de toți, și voi deschide poarta sufletului său, povestind ce i s-a întâmplat, după cum și eu am aflat la rândumi, mai deunăzi, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
era decât o încăpere mare cu două mese, deja încinsă de căldură la acea oră a dimineții, și căpitanul se opri direct în fața marii hărți a zonei, ce acoperea tot peretele din fund. — Uneori mă întreb cum dracu’ te-au înhățat și te-au băgat în văgăuna asta, când ești atât de deștept. Unde vrei să cauți? Malik îi arătă fără șovăială o imensă pată galbenă, în mijlocul căreia apărea un spațiu complet alb, fără cea mai mică urmă de drum, cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lângă mașină și În aer se simțea un miros slab de băutură. — Ce naiba? spuse o voce. Nodul de oameni se desfăcu În două și domnișoara Warren Își făcu apariția, trecând printre ei. Fața Îi era roșie, inflamată și triumfătoare. O Înhăță pe Coral de braț: — Ce se Întâmplă? Nu, nu-mi spune acum! Ți-e rău. Te scot eu imediat din tărășenia asta. Soldații se plasaseră Între ea și mașină, iar ofițerul ieși din depozit și li se alătură. Domnișoara Warren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de ochii lumii. Măi Vasile, tu mi-o aduci și eu te-oi plăti toată viața cîte un pic. Vreau tot o dată. Dacă îți dau toți banii, va veni poliția și cînd va afla că te-ai căpătuit, atunci te înhață. Și pe mata! Sigur că și pe mine. Dar eu plătesc avocați și mă vor scoate de la pușcărie. Dar tu? Acolo îți lași oasele. Și cum zici mata? Vreo zece ani ai să ai bani de băutură și ceva, cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zămislisem parcă și-ți ofeream un sîn Plin de lichidul vieții... Te declaram stăpîn." Poeții, care se credeau adînci ca Eminescu, chițcăiau pubertin și se uitau fie la picioarele poetesei, fie la sînii ei frumoși, fiind gata oricînd să-i înhațe și să o soarbă pe Roxana cu totul. Pentru că fata aceasta era într-adevăr frumoasă tare. Profesorul acela din liceu a sorbit lacom din eu-l Roxanei și a dat ortul popii, cînd în mod normal n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nefamiliară din mine, din adâncul ființei mele, spunea ar putea fi singura metodă prin care lumea asta frântă să-și afle din nou coerența. Am încuviințat, m-am trezit pe dată, mâna zvâcnindu-mi pe pahar. Somnul dăduse să mă înhațe și eu mă prinsesem cu unghiile de marginea lumii conștiente în ultimul minut. Am ridicat paharul și am aruncat o privire insistentă la fâșiile de hârtie dinăuntru. Nici o schimbare. — Așa-i, mi-am spus cu glas tare mie însumi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
De fapt, nu mi-a spus. Nici n-aș fi crezut dacă mi-ar fi spus-o. Dar ăsta era planul lui inițial. E singura lui speranță de salvare... Văzîndu-l că stă pe gînduri, Anna adăugă: Lasă-i să-l Înhațe cînd se va da jos din tren. De ce să faci singur totul? — Ar putea să coboare undeva pe parcurs.... — Nu te poți duce așa. El e Înarmat! I-am dat Înapoi revolverul. — Dumnezeule! rîse el. Dar știu c-ai Încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]