908 matches
-
bat la mașină un material pentru Almanahul Asociației noastre proiectat pentru 1981, versuri pentru o Antologie, plus un material privind o expoziție. A trebuit să dactilografiez și materialul pentru Ateneu. și uite așa nu mai ai nici un răgaz de parcă ești înhămat la un plug ce nu mai iese din brazdă. Săptămîni în șir am lucrat comod iar acum trebuie făcut saltul fără de care termenele nu pot fi onorate. Am telefonat săptămîna trecută la redacție, vorbind cu Sergiu Adam. înțelesesem că voi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Războiului de Independență lucrările ordonate de Înaltul Comandament se mișcau destul de greu și cu mari deficiențe. Chiar și din cele 100 de căruțe (trăsuri) rechiziționate pentru front s-au găsit câteva mai bune de dat la gunoi decât de a Înhăma caii la ele și dovadă stă adresa Prefecturii Fălciu nr.6109/21 iulie 1877 trimisă poliției, În care erau explicate unele detalii: „Comunicânduvă asociatu aci Întocmai copie de pe raportul Primariului de Fălciu (...) adresată D-lui Subprefect, În privința angajamentului ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se deschiseseră și ai căror stăpâni măturau și stropeau prin fața prăvăliilor. El era bine cunoscut de negustorii din Pungești, de multe ori le transporta, cu căruța și caii săi, știuți de toată suflarea, chiar pe numele lor; Murgu, era cel înhămat pe dreapta, partea „din brazdă”, cum se spune, iar iapa, Mița, înhămată pe stânga, adică partea „către om”. Amândoi caii aveau părul roib spre murg și erau țintați în frunte, încît erau recunoscuți de consăteni de la distanță. Amintindu-și de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
era bine cunoscut de negustorii din Pungești, de multe ori le transporta, cu căruța și caii săi, știuți de toată suflarea, chiar pe numele lor; Murgu, era cel înhămat pe dreapta, partea „din brazdă”, cum se spune, iar iapa, Mița, înhămată pe stânga, adică partea „către om”. Amândoi caii aveau părul roib spre murg și erau țintați în frunte, încît erau recunoscuți de consăteni de la distanță. Amintindu-și de caii pe care îi cumpărase din târgul Băcești, Costache zâmbi la amintirea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
trecu prin minte o întîmplare, când transporta șiraguri de covrigi iar căruța s-a răsturnat în preajma lacului Macovei. A fost nevoit atunci să pescuiască covrigii din apă și a așteptat până ce s-au uscat la soare și abia atunci a înhămat caii și și-a continuat drumul. Urcând ulița spre casa lui care se afla pe acelaș deal cu biserica, cimitirul și școala, Costache trecu în revistă ce treburi urgente îl așteptau. „Maria cred că a hrănit vacile și a trimis
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
c-a fost bună și gustoasă” iar Costache adaugă, hâtru, privindu-și nevasta „și hazaica frumoasă”. Zâmbetul finuț al Mariei mulțumește pentru vorba frumoasă rostită de bărbat. Fiecare apoi se îndreaptă spre treburile hotărâte înainte. Costache și Mihăiță, după ce au înhămat caii și au pus uneltele în căruță, au ieșit pe poarta larg deschisă și se îndreptară pe uliță la vale, spre locul numit Trauș. Spre sfârșitul zilei, când razele soarelui scăldau pădurea Rotăriei, Costache și Mihăiță se pregăteau de întoarcere
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și să potcovească caii. Costache le zise că vrea să meargă și el, că are de rânduit ceva chirii cu niște negustori, și trebuie să treacă și pe la Hanganu. Se ridicară tustrei de la masă și se îndreptară spre căruță. Ghiță înhămă caii, Costache deschise poarta și porniră în trap ușor la vale, pe uliță. Au ajuns la fierăria lui Simion Sfrijan la care așteptau destul de mulți la rând. Au aflat că și la celălat fierar din târg stăteau destui în așteptare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
zi. Moș Negruș plătește băutura, și apoi cu toții părăsesc hanul, plecând după interesele lor. Iau medicamentele de la farmacie pentru Elena, merg la atelierul de fierărie a lui Sfrijan, unde caii lor erau deja potcoviți, Ghiță Cocuz plătește munca potcovarilor, apoi înhamă caii și se-ntorc spre gospodăria lui Costache, care și dânsul tocmai terminase de discutat cu negustorii învoielile de chirii. Ajunși acasă, i-a întâmpinat mama Elena, care-i aștepta cu nerăbdare, întrebându-i dacă au făcut tot ce își
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din belșug în livadă. Soarele se apropia de asfințit iar oaspeții se pregătiră de plecare. − Mulțumim din suflet pentru masa îmbelșugată și gustoasă, spuse Ghiță, dar trebuie să ne așternem la drum, ca să nu ne prindă noaptea . Eu merg să înham caii și să pregătesc căruța, spuse el și ieși pe ușă. Ceilalți mai aduseră din nou mulțumiri gazdelor pentru masa bogată iar moș Negruș și Costache ieșiră și ei după Ghiță. în sălița dintre cele două odăi, mama Elena ferindu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
deschise portița și dispăru pe uliță la vale. Mama și fetele cele mici se sfătuesc cum să le spună vestea rea celorlalți, când s-or întoarce acasă. A doua zi de dimineață, când lumina zilei începea să biruie întunericul, Costache înhămă caii la căruța pregătită de cu seară, cu care el, Maria, Emilia și Gheorghiță trebuiau să ajungă la Cursești-Deal, să ia parte la slujba de înmormântare și s-o petreacă pe ultimul drum pe mama, soacra și bunica lor. − Maria
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în căldarea de adăpat caii, ce era purtată mereu în căruță, și le-a pus-o sub boturi. Aceștia au băut puțină și au început să fluture din cap, semn că s-au săturat. Aduseră caii la căruță, i-au înhămat din nou și apoi se așezară, cei doi bărbați cu fața spre cai iar femeile stăteau spate în spate cu ei, ca să supravegheze lucrurile din căruță, nu cumva să se piardă ceva pe drum, când treceau peste vreun hop sau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și Andruț/ Au făcut rost de-un căruț./ Dar nici unul n-are cai;/ Stați, le spune- atunci Mihai/ Eu aduc un cățeluș/ și tu altul mai acuș/ și-ntr-o clipă, doi căței/ Mici, prostuți, cum sunt și ei / îi înhamă la căruț/ Nicu, Mișu și Andruț”. Doamna Corogeanu râse încetișor și-l întrebă: „Dar de unde știi tu poeziile astea?” iar Săndel, fără a se pierde cu firea răspunse: „De la frate-miu Gheorghiță și de la Maricica, da’ știu și cântece” și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
parcă ați fi fost la serbare; − îmi pare bine că ți-a plăcut, da’ acuma noi trebuie să ne gândim cum facem mai departe; se întoarse spre vie și întrebă: „Ei, copii, sunteți gata cu culesul? Atunci Gheorghiță, mergi și înhamă caii, ca să mergem acasă; Ei vecine, cu bine și să dea Dumnezeu să ne împlinim nevoile; Au plecat spre casă, cu cada plină de poamă zdrobită, plus o grămadă de struguri puși pe foaia de cort și câteva zeci de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
razele sale, zăpada s-a topit repede iar apele au umplut gropile și locurile joase. Faptul acesta îl îngrijoră pe Costache gândindu-se că șoseaua spre intrarea în satul Rediu, era adesea inundată de apele ieșite din matca râului Bârlad. înhămă caii, mai verifică odată cum e așezată marfa și după ce-și făcu o cruce rostind un „Doamne ajută”, porniră la drum. Până la primul pod de după barieră au mers cu bine dar Costache privi îngrijorat la apa tulbure ce curgea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
toți anii de studiu, clasa a doua mi s-a părut cea mai ușoară și cu rezultate foarte bune... Început de iunie 1931. Noi, cei din clasele mai mici, luam vacanță înaintea claselor din cursul superior. Merg acasă și mă înham la treabă cu toată forța fizică ce o aveam la cei 15 ani ai mei. Pentru 29 iunie, la serbarea de sfârșit de an școlar, revin la Bârlad cu tata, să vedem rezultatul și să luăm bagajele pe care le
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
timp decât să respir și mă miram că alții mai aveau timp să se plimbe, să se relaxeze... Când eram pe front, în perioade de acalmie, îmi spuneam că, dacă voi scăpa cu viață, la întoarcerea acasă nu mă voi înhăma la treabă și că voi fi doar spectator al vieții și iată-mă acum antrenat până peste cap în treburi și... acum eram și cap de familie... cu responsabilitate sporită. Eram al doilea an la Bârlad și primul an la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Din diverse motive, Îmi este extrem de greu să vorbesc despre celălalt frate. Întortocheata căutare a fluturelui Sebastian Knight (1940), a cărui evoluție semăna cu cele mai sofisticate mutări de șah, a fost un fleac pe lângă sarcina la care m-am Înhămat În prima versiune a acestei autobiografii și cu care mă confrunt acum. Cu excepția a două sau trei mici aventuri amărâte pe care le-am schițat În capitolele anterioare, adolescența mea și a lui s-au intersectat rareori. El este doar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
făcuse un fel de șaretă, o cotigă de plug, trasă de „un cal bătrân ca și Popa Cristea”. „Șareta” era o cutie confecționată din scânduri vechi, cu un fel de scaun, totul montat pe două roți de plug. Calul era înhămat cu frânghii și sfori legate una de alta. Tot din sfori de cânepă erau „confecționate” și hățurile. Părintele se suia în „șaretă” se înfofolea bine în piei de oaie, da bici la cal și pornea pe ulițile satului „cu patrafirul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
partid și a pretins să fie dus repede cu căruța până la Constantinești, satul vecin, la distanță de doi kilometri. Băiatul i-a spus că nu-i nimeni acasă, că n-are cine merge cu el. Activistul i-a poruncit să înhame caii că-i mînă el, iar băiatul să meargă cu el pentru ca să vie înapoi cu căruța. Titi se temea de acel om, nu îndrăznea nici să-l refuze. A plâns, a tremurat de frică, dar omul nu i-a dat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mînă el, iar băiatul să meargă cu el pentru ca să vie înapoi cu căruța. Titi se temea de acel om, nu îndrăznea nici să-l refuze. A plâns, a tremurat de frică, dar omul nu i-a dat pace. „Activiastul” a înhămat caii la căruță, l-a suit în căruță pe băiat și a plecat spre Constantinești. Acolo, a vorbit câteva minute cu un „tovarăș„, s-a suit în căruță și în loc să întoarcă pentru a veni înapoi, a mânat caii tot înainte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
socoteală unde se duc. La răspunsul lor li s-a reproșat: „La muncile agricole nu mergeți în zi de sărbătoare dar pentru biserică mergeți”. Convoiul a fost oprit, iar oamenii au trebuit să deshame caii de la căruțe și să-i înhame la pluguri, anume pregătite, și obligați să are până seara. Noi, cei rămași la biserică socoteam că până la ora zece oamenii se vor întoarce. Mare ne-a fost îngrijorarea când nici până la ora 12 nu s-au întors. Abia când
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a spus că l-a cunoscut pe René, când a cumpărat mobile noi pentru editură. Desfacerea pianului a fost o artă grea. Am văzut cât metal și ce structură complicată e în interiorul unui pian de concert! Doamne! Bărbații s-au înhămat ca niște cai la pian și cu niște eforturi teribile s-au îndreptat pe scări, coborând pentru a ajunge la celălalt apartament! Ce aventură! Numai zece trepte de piatră, și oamenii roșii de efort, cu fețele congestionate, gata să-și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
șofer, dar nu am îndrăznit. Este departe satul și dacă merg pe jos, numai bine ajung până seara, am răspuns încet și plină de teamă. Ordinul însă era ordin. Când am ieșit afară, calul, cel bătrân și orb, era deja înhămat la șareta cu roți de lemn. Trebuia să fiu cu băgare de seamă, să stau cu picioarele pe singura scândură ce alcătuia podeaua acesteia sau să merg cu picioarele atârnate în gol. Mergi fără nici o teamă, că este un cal
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era plecată de câteva zile la județ, de unde nu mai putuse să ajungă în comună. Într-o astfel de zi, i-am spus omului de serviciu de la primărie care se muncea cu zăpada din curtea primăriei: Nenea Turuianu, te rog, înhamă pe Negru la sanie și du-mă până aproape de șoseaua națională. Vreau să ajung neapărat acasă. 56 Tovarășa secretară, eu nu v-aș sfătui să plecați pe vremea asta, că viscolește, iar șoseaua nu este eliberată. Nu vedeți că nimeni
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de mers. Am plecat cu un nod în gât și nervoasă, iar când am ajuns la șosea, mașina fără secretară a trecut pe lângă mine în mare viteză, lăsând în urmă un nor gros de praf. O căruță la care țăranul înhămase cei doi măgari pe care îi avea în dotare a oprit lângă mine, iar nenea Ghiță Sandu din Hoița m-a invitat să iau loc pe banca din față, lângă dumnealui. Când am ajuns în sat era târziu, eram epuizată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]