917 matches
-
în fruntea rândurilor, că doar e cruce de colonel. Și ne spune că tu le-ai ordonat soldaților culcat și toți, bineînțeles, te-au ascultat. Am auzit c-o să-ți dea voie în vacanța de iarnă și tu o să-ți înhami două-trei muște la suflet ca să te aducă direct la noi în bucătărie unde va mirosi a sarmale și cârnați. * Ce bine e în poze, lângă tine! Eu m-aș veseli și n-aș mai pleca dacă nu mi-ai ține
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar fi ceva mult prea crud. O lacrimă micuță, aproape inobservabilă a apărut în colțul ochilor lui Bill, dar bărbatul a șters-o grăbit. Îți mulțumesc, Susan. Să știi că ești o femeie foarte deosebită. O doamnă specială. Te-ai înhămat la o treabă foarte grea, dar te descurci admirabil. Acum era rândul lui Susan să se străduiască să-și controleze emoțiile. În ultimii ani, ea jucase rolul soldatului îndatoritor, încercase să-i sprijine pe toți cei din jurul ei pe parcursul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu era sigură ce se așteptase să câștige în urma acelei vizite neanunțate, dar trebuia să recunoască faptul că agresivitatea fără perdea a soției o tulburase peste măsură. Cu inima dintr-odată strânsă, femeia a înțeles la ce jug enorm se înhămase atunci când se măritase cu Luca. Dacă era să fie sinceră, Alison sperase că, în ciuda a tot ce se întâmplase, Sofia se mai înmuiase în ceea ce o privea. Dar acum își dădea seama că fosta nevastă era departe de a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
apreciem partenerii la justa lor valoare. Așa cum și ei fac cu noi, a spus ea zâmbind încurajator. Eu nu cunosc detaliile relației voastre, așa că nu pot să o comentez, dar aș zice că, luând în considerare la ce s-a înhămat Susan, poate că ar fi meritat mai multe laude și încurajări decât noi, ceilalți. Fiona s-a uitat la prietena ei și a surâs cu tristețe. —E ceva foarte dificilă să-ți asumi responsabilitatea creșterii unui copil atât de mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe care puteau să le comande ulterior. Nick nu se transformase completamente într-un „bărbat nou“ - pe Susan chiar ar fi enervat-o - nu făcuse decât să devină mai atent cu sentimentele ei, mai conștient de jugul la care se înhămase Susan și de felul minunat în care ea se descurcase până atunci. Transformarea lui Nick fusese instantanee și avusese loc chiar în ziua când Susan se trezise din comă. Când se întorsese de la spital, primul lucru pe care Susan l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răsturnat, putred, pe care M. șade visătoriu. De tot în fund, codri și munți. Clopotul sună dogit 12 ore. Miezul nopții. În vremea asta, se scoală M. ). Tresare miază-noaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. Lin stelele se-nhamă La carul lunei blonde. Prin vămile veciei Nici vremea nu le trece cu visele mândriei, Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies. Prin aerul de noapte, puternic, rece, des, A lunei adormite pătrund razele rare În temnița din pieptu-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oiu sui la Dumnezeu, Veți gândi și voi la mine Cum am fost în lume eu. {EminescuOpIV 74} COPII ERAM NOI AMÎNDOI... Copii eram noi amândoi, Frate-meu și cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam și înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne. Și el citea pe Robinson, Mi-l povestea și mie; Eu zideam Turnul-Vavilon Din cărți de joc și mai spuneam Și eu cîte-o prostie. Adesea la scăldat mergeam În ochiul de pădure, La balta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlet în râuri se nărue, cad. Furtuna la caru-i lungi fulgere-nhamă Și-i mână cu glasul de tunet adânc, Vuiește a vântului arfă de-aramă Și vulturu-n doliu copiii și-i chiamă, Prin nouri cad stele și-n abis se sting. Și grindini cu ghiața cu ghemuri ca rodii Se sparg
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce luneca pe val, A mărei unde-albastre alunecă-nspumate Și-l duc în leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV 170} Bătrînu-n manta-i albă înfășurat visează Iar lebede-argintoase luntrea bogată trag, Al valurilor cântec pe el îl salutează - Pe fruntea-i împletită e-o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trecuse urgia războiului, iar după ce bubuiturile teribile Încetau, cei mai curajoși dintre săteni, printre ei și Ochenoaia, cu acordul soldaților, Îmbunați cu câte o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița se Înhămau și cu ajutorul unei frânghiuțe, puneau În mișcare, târâind mașina făr’de roți, care Înainta anevoios, printre straturile cu ceapă, cartofi, mușuroaie de porumb, mai Înalt decât Dorița, având destinația finală ... Hotarul. Odată ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
le colinda, striga În glumă pentru copil și foarte serios pentru ea: Văleu! Este foame la copchil! Vai! Vai!, iar În gândul său: Ce scatoalce Îmi va da Mamaia de cheltuială! Și după ce instala repede și dezordonat pilotul flămând, se Înhăma la mașină, accelerând la maximum prin porumbul mușuroiat gospodărește, făcând să se simtă acut lipsa suspensiilor, roților și a pneurilor. Nu s-ar fi oprit până acasă dar nu Îndrăznea a nu ține cont de comenzile dese și hotărâte de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Fetele Ochenoaiei, neștiind despre ce este vorba, au rămas Înmărmurite și cu certitudinea că Va a fost foarte „urgisât” În satul cu bunic și, vrând să-i schimbe starea, l-au luat la o plimbare până la Hotar. Didina s-a Înhămat la cutia militară, Va a urcat În mașină și cu oarece poticneli mașina a pornit iar mintea lui Va era invadată de frumoasele excursii cu „mașina” făcute anterior. Pe la jumătatea distanței, Va a cerut să coboare și să continue drumul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
A tras spre casele oltenilor, și-a humit un bordei cu mâna lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei. A ridicat din coceni un adăpost, a înfipt în pământ un țăruș și a scos dintr-o traistă un ceaun de mămăligă, niște pirostrii, și acolo mânca, acolo dormea. Strângea tinichelele adunate de chivuțe și, după ce le făcea grămezi-grămezi, înhăma armăsarii la o droagă și trimitea tabla statului la o fabrică de conserve. Îi rămâneau bani. Să fi avut șaizeci de ani, dar nu-i dădeai. Cât era de trecut, umbla după chivuțe și le tăvălea prin sipică. Din când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lume. Într-o duminică s-a îndurat, au închis prăvălia, s-au îmbrăcat și au mers la plimbare. Grivița era plină de oameni. Pe drumul atunci pietruit, pe care-l uda primăria cu stropitoarele, treceau în galop caii bine țesălați, înhămați la trăsuri noi. Vizitiii băteau clopotele, să se dea lumea la o parte. Pe pernele albastre de catifea, ședeau răsturnați cu plăcere negustori pricopsiți, lângă nevestele sau ibovnicele lor, cu vestele închise la mai mulți nasturi, arătîn-du-și inelele groase de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu se supune legilor: el le impune. Și atunci când nu se ocupă cu nimic, și atunci când reflectează la o capodoperă fără să pară ocupat; și atunci când strunește un cal cu zăbală de lemn, și atunci când ține hățurile celor patru cai Înhămați la o brișcă; și atunci când nu are nici douăzeci și cinci de centime, și atunci când aruncă cu bani de aur În dreapta și-n stânga, el este Întotdeauna expresia unei Înalte gândiri și domină societatea. Când dl Peel intră la dl viconte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Victoria otomanului va schimba cursul destinului. Poate că acesta era miracolul pe care-l așteptam. În anul acela am făcut cele din urmă retușuri la Descrierea Africii. Apoi, fără să mă odihnesc nici măcar o singură zi, am decis să mă înham la cronica vieții mele și a faptelor pe lângă care mi-a fost dat să trec. Văzându-mă că lucrez cu asemenea frenezie, Maddalena a luat-o ca pe un semn rău. — E ca și cum ne-ar fi drămuit timpul, zicea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Din diverse motive, Îmi este extrem de greu să vorbesc despre celălalt frate. Întortocheata căutare a fluturelui Sebastian Knight (1940), a cărui evoluție semăna cu cele mai sofisticate mutări de șah, a fost un fleac pe lângă sarcina la care m-am Înhămat În prima versiune a acestei autobiografii și cu care mă confrunt acum. Cu excepția a două sau trei mici aventuri amărâte pe care le-am schițat În capitolele anterioare, adolescența mea și a lui s-au intersectat rareori. El este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Ion, își dădu seama imediat de numărul pe care i-l jucase tatăl fetei și, fără să mai stea pe gânduri, înjurând și ocărând, repede se îmbrăcă, silind-o și pe ea să facă același lucru și, înfuriat peste măsură, înhămă calul la sanie, urcară ambii și porniră în satul vecin, la părinții fetei. Aceștia erau gata de așa ceva și chiar îi așteptau. Flăcăul începuse a se revolta și a striga la ei, dar bătrânul, fiind mai șmecher ca el, îl
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
despartă o vreme. Apoi, păpușa promite că îi va scrie în fiecare zi și o va ține la curent cu activitățile sale. Și aici, povestirea începe să-mi frângă inima. E și-așa uimitor faptul că bietul Kafka s-a înhămat să scrie prima scrisoare, dar acum se angajează într-un proiect care presupune câte o epistolă în fiecare zi - din nici un alt motiv decât acela de a o consola pe fetiță, care, întâmplător, îi e complet străină, un copil peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ai socialului, care nu își dau osteneala să comunice cu publicul, ci doar să dea informații cui plătește. Sau, eventual, să comunice între ei, din cînd în cînd, despre lipsa crasă de înțelegere a publicului. Desigur, este greu să te înhami de unul singur la o astfel de întreprindere, mai ales în condițiile în care lipsesc și căile de comunicare publică, iar „angajatorul” nu-ți solicită așa ceva. Rezultatul este astfel unul previzibil : o totală neînțelegere reciprocă. „Ce-a căutat barometrul în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai am un singur dor : să mă lasați să mor... bou ! Să fiu lăsat, adică, să-mi rumeg îndelung ideile, după ce le-am păscut și eu, cum m-am priceput și pe unde s-a nimerit. După care să mă înham din nou la jugul patriei și să trag cum pot și cît mai pot. Muncile cîmpului nu au fost făcute niciodată cu tauri comunali... Lecția de istorie Mi-a fost dat să citesc zilele acestea o excelentă teză de doctorat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lângă mine era un cal care dăduse drumul unui jet teribil de puternic de urină, ca o coloană. În jurul coloanei se încolăceau aburi. Părea că nu se mai oprește, iar jos, în zăpadă, se făcuse o adâncitură rotundă. Calul era înhămat la o sanie încărcată cu bucăți mari de gheață și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Mai e un strob și-am ajuns! Am deschis ochii și privirile mi-au fost furate de cea mai uluitoare scenă pe care o văzusem vreodată. Soarele era sus. Lumina invada o stradă plină de animație: trăsuri la care erau înhămați câte doi cai lustruiți, un car cu boi strivit sub un butoi uriaș, birje, vizitii agitați, case cu unu-două etaje, ale căror ferestre oglindeau razele, magazine cu firme pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbrăcați parcă toți la fel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o nouă muștruluială. Doamna-mamă Maria Livezeanu era nervoasă și emoționată: prea mulți musafiri necunoscuți. 3 Vizitiii opriră rând pe rând, la peronul bine măturat de zăpadă. Era ger. Prima ajunse birja de piață a lui Mișka, cea la care erau înhămați doi frumoși cai albi. Din ea coborâră cei patru gazetari de la Universul, Procopiu și frații Mirto, toți în ținută de gală, și apoi doamna Procopiu, și Dan Crețu, căruia hainele îi stăteau surprinzător de bine, opera lui Alexandru, mai precis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]