4,199 matches
-
cu ochii sclipind de satisfacție și își aprinse o țigară, din care începu să pufăie grăbit. Ați făcut o treabă clasa-ntâia, domnule Stelică! se porni el să vorbească, scuturându-i mâna în chip de mulțumire. Mama lui de Marangoci! înjură el râzând. Așa-i trebuie! Afară, și la pârnaie cu el!... Dar dorința secretarului de la sfat nu se împlini decât pe jumătate. După ce Stelian le aduse la cunoștință celor de la raion rezultatele inventarului, Ghiță Marangoci zbură de la cooperativă, dar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu apă minerală și o făcu la stânga-mprejur, dornic să iasă. Dar, în momentul când trecu pe lângă Tarbacea, acesta își ridică fulgerător în aer mâna stângă, în care ținea ziarul "Scânteia" făcut sul, și îl plesni cu sete peste scăfârlie, înjurându-l de anafura mă-sii, de lumânare și colivă și de toți dumnezeii. Și adu-mi și mie un pahar, baragladină, că te-am ras de pe fața pământului!... mai zbieră în urma lui secretarul, căscând gura atât de tare, încât i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
MAT și lolăind în gura mare un imn revoluționar care începea cu îndemnul: "Porniți înainte, tovarăși!..." Când ajunseseră pe la jumătatea uliței, în cale se întâmplase să le iasă militarul, care se întorcea de la fântână cu o căldare plină de apă. Înjurându-l și batjocorindu-l că era fiu de chiabur, cei trei îi smulseseră căldarea din mâini și se apucaseră să urineze în ea, ca să se vadă bine cine conducea țara pe drumul cel luminos al socialismului și comunismului. Militarul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nenorocirea era că nu aveam în ce s-o păstrăm și rămâneam doar cu ce puteam bea din găleata din care ne adăpam pe rând ca animalele. Unul din cei doi militari care ne aduceau apa nu uita să ne înjure când întrebam dacă ne dau și ceva de mâncare și să țipe cu o voce batjocoritoare : "Iot foi mati ! Hleba ? Vâ imeite cito kușati, kulaki". Vasili, tatăl, reușea să păstreze puțină apă pentru Vasili cel mic, într-o șapcă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca niște cărămizi crăpate. Ni s-a spus că zona este încercuită de paznici și că la vreo zece kilometri se găsește satul Gherasimovka, unde se află și "comanditur". Șeful transportului, un rus ras în cap, care vorbea tare și înjura la fiecare două cuvinte, ne-a mai spus că trebuie să ne pregătim un adăpost pentru iarnă și că în câteva zile va trece un camion cu un "nacialnic" care ne va instrui despre obligațiile noastre de muncă. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
grad. Copiii nu erau în preajmă iar noi, femeile, i-am întâmpinat cu capetele plecate ca și cum am fi așteptat ca cine știe ce reproșuri sau pedepse să cadă asupra noastră. Motive nu erau, dar oare trebuiau motive ca un deținut să fie înjurat, bătut, călcat în picioare, ucis ? Am fost surprinsă auzind câteva cuvinte de laudă "Harașo ! Crasivaia capusta !" Apoi cel care părea șef mi s-a adresat direct mie întrebându-mă dacă eu eram numita "Vracika". L-am privit drept în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nespălat... Dar gloata nu pune preț pe spiritul de sacrificiu al alesului... Mai ales când face ce trebe pentru țară! Că alegătorul te întreabă ce-ai făcut pentru el, tăicuțule! Și nici nu stă prea mult pe gânduri ca să te înjure, să te huiduie, să arunce în tine cu ouă, cu roșii, cu bulgări de zăpadă... Uneori îți mai retrag și votul, iar tu ajungi să nu mai reprezinți pe nimeni în marele forum al țării... Ce mai tura-vura, viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dumnezeu de păcate, vorbește frumos despre porcul de primar care ne dă curent cu țârâita, atunci când merge cu mine la biserică. Și am mai zis că e mișto la biserică, pentru că preotul nu pune note, ca la școală, nici nu înjură, ca milițianul, și mă laudă mereu. Domnul tovarăș a rămas uimit de inteligența mea, s-a uitat lung la doamna noastră ceva în genul "n-am mai văzut un copil atât de luminat" și, când a văzut că are cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
amuzam la începutul căsniciei noastre? M-am temut de sclavia căsătoriei și am devenit sclava șevaletului, supusa unei bucăți nenorocite de lemn care mă târăște prin lume. Într-o relație conjugală, ca sclav, ai uneori ocazia să comunici cu stăpânul, înjurând, urlând sau consumând momente efemere, poate chiar ipocrite, de tandrețe, dar relația mea cu șevaletul este un tip aiuritor de dependență: sunt la cheremul unui obiect care tace, tace, tace, oricât de multe i-aș reproșa, tace și mă poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
teatru absurd. Rămânem ionescieni pe vecie. Și mă înspăimânta faptul că trebuia să ajung în România pentru a fenta gropile patriei, pentru a căuta leac pentru diaree, la nicio oră după ce-aș fi mâncat într-o bodegă, pentru a înjura în draci birocrația despre care știu că este încă în floare, pentru... Și mai știam că trebuie să merg trei kilometri, în urma mortului, prin previzibilul noroi de poveste, că trebuie să mărturisesc din nou faptul că nu prea înțeleg logica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
către ceilalți de parcă ar fi niște pigmei... Una bucată plic Fiii mei, cu scris la interior... Roboțelul ruginit scrie și repetă solo-voce, silabisind ca la grădiniță la noi: "U-na bu-ca-tă plic Fi-ii mei, cu scris la in-te-ri-or..." Deschide plicul, citește, înjură, închide, iar înjură... Una bucată plic Secu, cu scris la in-te-ri-or... Roboțelul: "U-na bu-ca-tă plic Secu cu scris la in-te-ri-or..." Deschide și plicul Secu, citește, înjură, închide, iar înjură... Bă, a mai citit cineva plicurile astea?... Bă era tata. Bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ar fi niște pigmei... Una bucată plic Fiii mei, cu scris la interior... Roboțelul ruginit scrie și repetă solo-voce, silabisind ca la grădiniță la noi: "U-na bu-ca-tă plic Fi-ii mei, cu scris la in-te-ri-or..." Deschide plicul, citește, înjură, închide, iar înjură... Una bucată plic Secu, cu scris la in-te-ri-or... Roboțelul: "U-na bu-ca-tă plic Secu cu scris la in-te-ri-or..." Deschide și plicul Secu, citește, înjură, închide, iar înjură... Bă, a mai citit cineva plicurile astea?... Bă era tata. Bă răspunde: "Numai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la noi: "U-na bu-ca-tă plic Fi-ii mei, cu scris la in-te-ri-or..." Deschide plicul, citește, înjură, închide, iar înjură... Una bucată plic Secu, cu scris la in-te-ri-or... Roboțelul: "U-na bu-ca-tă plic Secu cu scris la in-te-ri-or..." Deschide și plicul Secu, citește, înjură, închide, iar înjură... Bă, a mai citit cineva plicurile astea?... Bă era tata. Bă răspunde: "Numai eu. Ceilalți doar au ascultat"... Îl văd pe Pitu foarte fericit. Trag cu ochiul la nea Onuț, văd aceeași reacție... Cum, când ai citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bu-ca-tă plic Fi-ii mei, cu scris la in-te-ri-or..." Deschide plicul, citește, înjură, închide, iar înjură... Una bucată plic Secu, cu scris la in-te-ri-or... Roboțelul: "U-na bu-ca-tă plic Secu cu scris la in-te-ri-or..." Deschide și plicul Secu, citește, înjură, închide, iar înjură... Bă, a mai citit cineva plicurile astea?... Bă era tata. Bă răspunde: "Numai eu. Ceilalți doar au ascultat"... Îl văd pe Pitu foarte fericit. Trag cu ochiul la nea Onuț, văd aceeași reacție... Cum, când ai citit și cui?... Pălăriosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prea. Mama strigă: "Nu-l scoateți cu capul înainte, că nu-i animal! Suntem într-o casă de creștini!"... Pălăriosul șef și-a pierdut toată bruma de răbdare: "Ascultă, cucoană, te trezești la Mitropolie, aici?"... Mama insistă. Pălărioșii cu husa înjură și-l întorc pe nea Onuț cu picioarele înainte. Nici eu nu știam de moda asta. Burtă Mare vede întunericul de pe casa scărilor și țipă: "Atenție la picioare! Am pățit-o de câteva ori pe-aici!"... N-apucă să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cel mai frumos salut de bun rămas pentru prietenul meu drag, foarte drag, nea Onuț... Trecuse bine de miezul nopții când, în țarcul No11, eu tot cântam la vioară, pentru nea Onuț, și, pentru prima oară, nimeni nu m-a înjurat, nicio voce nu m-a mai trimis la culcare cu drăgălașul "bă, boule de țambalagiu, du-te-n mă-ta și te culcă"! Puteam să cânt acolo trei nopți și trei zile, fără ca nimeni să-mi spună ceva. În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în spinare. Eu am cătușe. Dar ce cătușe! Te-ai uitat atent? Am cătușe cu cifru; cătușe de cătușe. Sunt un sfânt postmodernist. Te lăudai mereu spunând că tatăl tău era specialist în sfinți. Tatăl tău, da, tatăl tău, care înjura, invocând sfinți, de credeai că toată istoria omenirii aparține doar sfinților. Da, tatăl tău, iubitul care le spunea, angelic de drăgălaș, securiștilor: Știți, copilul ăsta are oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu o privire ceea ce lăsa înapoi. La ce bun s-o fi făcut? Pe stradă încă picura. Mașinile care circulau cu viteză stropeau nepăsătoare, trecând prin bălți. Unii oameni aveau să te lovească, nesimțiți, și, aveau să treacă mai departe, înjurând. Îndrăgostiți, inși uniți de fapt de viață, aveau să-și zâmbească nefolositor, deznădăjduit. Tineri în gașcă aveau să facă panaramă, mânați de necazuri și fericiți cu prietenia lor, ignoranți la un pericol mai mare. Persoane în vârstă aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Amanda deschise portiera și-1 aruncă afară, căzând și ea după el. Fiind întuneric, nici nu se puteau feri să nu ia înainte toți copacii. Când se opriră, erau plini de vânătăi și aproape leșinați. Doru nu avu timp să înjure, că se și pomeni cu un pumn în gură și cu o ploaie de alții pe drum. Dură ceva până ridică mâna și se apucă de o creangă de copac, astfel scăpând de o lovitură de-a ei, și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
oprește, însă în el are loc o schimbare. E foarte preocupat de ceva și foarte nervos. Mă ridic în fund și mă prefac preocupată de eventualele răni. Îmi frec încheieturile. Și în clipa următoare o rup la goană. El izbește înjurând și pleacă nervos după mine. Când mă apucă de braț și mă smucește. Țip. El mă trage după el. Însă eu apuc o piatră și i-o izbesc de cap. Stai locului îți spun. Însă eu nu mă opresc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-a întâmplat să asist la scandalul dintre Iorgovici magazionerul de la internatul liceului și Pandelescucontabilul de la bancă. De ce s-au luat la harță? —Gelule, dragă, nu mă întreba nimic, că nu știu. Am trecut pe lângă ei pe când se certau, se înjurau, chiar se îmbrânceau. Contabilul m-a zărit și m-a pus martor. Chiar m-a și atenționat că va face lucrul acesta. —Și de care parte ești? Nu sunt de partea nimănui. Îi dau în mă-sa. Am să spun
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce are de făcut, grăbindu-se să plece ca să nu mai fie întâmpinat de alți bolnavi. Se urcă la volan și îngândurat fiind, era gata, gata să lovească un bătrân care traversa strada neregulamentar. Scrâșnește din dinți ca să nu-l înjure în timp ce frânează brusc, dar răbdarea ajungându-i la limită îl întreabă: Ce faci taică? Ți s-a urât cu viața? Bătrânul speriat, se dă repede la o parte și Matei își continuă drumul. Ajungând acasă, ai lui îl observă că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
seduși de aspectele politice sau economice ale Japoniei moderne. Aceia dintre dumneavoastră care sunt în căutarea febrilă a unui jurnal de călătorie în sensul clasic al cuvântului ar fi bine să repună grabnic volumul pe raftul librăriei și să ne înjure sotto voce pentru neintenționata inducere în eroare. Totuși, dacă sunteți în căutarea diversității, a alterității fundamentale față de ceea ce dumneavoastră considerați a fi un stil de viață canonic în Europa, atunci această carte poate să vă ofere măcar câteva porți întredeschise
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
făcut dimineață, dar atacul spaniol nici gând să se producă. Pe motiv, s-a spus după aia, de râcă Între generali. Fapt e că ai noștri, toți treizeci și unu câți erau, au rămas acolo părăsiți În voia sorții, blestemând, Înjurând și suduind amarnic, Înconjurați de olandezi foarte porniți să răzbune spintecarea camarazilor. Mai rătăciți decât Invincibila Armadă a bunului rege don Filip al II-lea. A fost o zi teribil de lungă și de dură. Ca să vă faceți o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doi tineri care la ora aceea și conform celor stabilite - avea În buzunar o parte din aurul primit pentru asta - trebuiau să fie leșuri și simți picături de sudoare pe gulerul cămășii. Ce soartă de rahat și asta a lui, Înjură În tăcere. Grozav moment găsise ca să se joace de-a hidalgii și cavalerii și de-a scrupulele de conștiință În fundătura aia din Madrid, cu urmările bănuite. Ce nu aveau să Întârzie. Englezul În haine gri se ridicase și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]